ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4317/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 8 noiembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, dat în dosar nr. 488/P/2005, a fost trimis în judecată inculpatul P.V., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., reținându-se următoarea situație de fapt: „La data de 26 iunie 2005, partea vătămată B.C.C. s-a adresat organelor de poliție cu o plângere penală, reclamând faptul că la data sus-numită, în jurul orelor 4,40-5,00, în timp ce se afla în parcul din apropierea B.R.D. Timișoara a fost deposedat prin violență de lănțișorul de aur pe care-l purta la gât. Din plângerea părții vătămate a reieșit că autorii agresiunii au fost numiții C. și C., tineri cu care partea vătămată se cunoscuse în acea seară la barul B.F.

din zona Complexului Studențesc din Timișoara. Imediat după comiterea faptei s-a reușit reținerea numitului C. care după legitimare s-a stabilit că se numește B.B. Acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 441/P/2005 din 12 iulie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. La data de 29 octombrie 2005 s-a reușit și reținerea numitului C. care s-a stabilit că se numește P.V. Din cercetările întreprinse în cauză s-a conturat următoarea stare de fapt: În 25 iunie 2005, în jurul orelor 23,00, partea vătămată împreună cu numitul S.C. s-au deplasat la barul B.F. unde au consumat sucuri și băuturi alcoolice.

În acea împrejurare, partea vătămată și prietenul său au făcut cunoștință cu doi tineri care s-au prezentat cu poreclele C. și A. Aproximativ în jurul orelor 4,00, partea vătămată și amicul său au decis să se deplaseze la discoteca G., sens în care i-a invitat cu ei și pe numiții C. și A. Aceștia din urmă au refuzat însă invitația, motivând că aveau altceva de făcut. Ca atare, partea vătămată împreună cu S.C. s-au deplasat la discoteca unde însă, datorită vestimentației neadecvate, nu li s-a permis intrarea. Așa fiind, după ce aceștia și-au cumpărat de mâncare, au plecat spre casă. La un moment dat, în timp ce se deplasau prin parcul din apropierea B.R.D., partea vătămată a simțit că cineva i-a smuls lănțișorul pe care-l purta la gât, după care o altă persoană i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap. Imediat după aceea, partea vătămată i-a recunoscut pe agresori ca fiind numiții A. și C. Deși, atât partea vătămată cât și S.C.

au plecat în urmărirea celor doi, aceștia nu au mai putut fi ajunși din urmă, reușind să fugă. De precizat este faptul că în timp ce fugeau, urmăriți exact de partea vătămată și amicul său, numiții A. și C. au fost văzuți și recunoscuți de către numitul N.F.L. care se găsea în apropiere. În cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri din grup, împrejurare în care partea vătămată și martorul S.C. l-au recunoscut pe numitul C. în persoana inculpatului B.B. Audiat fiind inculpatul în legătură cu învinuirea care i se aduce, acesta a recunoscut că și-a însușit lănțișorul din aur aparținând părții vătămate, precizând însă că nu a uzat de violență. De altfel, inculpatul a arătat că partea vătămată se afla căzută la pământ iar lănțișorul se afla sub el.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr. 364 din 27 octombrie 2004 a Judecătoriei Deta la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu termen de încercare de 2 ani și 4 luni pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001”. Rechizitoriul de mai sus, care a fost înregistrat sub nr. 1084/P/2005 la Tribunalul Timiș a fost reunit cu rechizitoriul din 12 iulie 2005 al aceluiași parchet, dat în dosar nr. 441/P/2005, înregistrat la același tribunal sub nr. 6794/2005; în acest rechizitoriu a fost reținută starea de fapt după cum urmează: „La data de 26 iunie 2005, partea vătămată B.C.C.

s-a adresat organelor de poliție cu o plângere penală, reclamând faptul că la data sus-amintită, în jurul orelor 4,40-5,00, în timp ce se afla în parcul din apropierea B.R.D. Timișoara a fost deposedat prin violență de lănțișorul de aur pe care-l purta la gât. Din plângerea părții vătămate a reieșit că autorii agresiunii au fost numiții A. și C., tineri cu care partea vătămată se cunoscuse în acea seară la barul B.F. din zona Complexului Studențesc din Timișoara. În urma cercetărilor întreprinse în cauză, s-au constatat următoarele: În 25 iunie 2005, în jurul orelor 23,00, partea vătămată împreună cu numitul S.C. s-au deplasat la barul B.F. unde au consumat sucuri și băuturi alcoolice.

În acea împrejurare, partea vătămată și prietenul său au făcut cunoștință cu doi tineri care s-au prezentat cu poreclele C. și A. Aproximativ în jurul orelor 4,00, partea vătămată și amicul său au decis să se deplaseze la discoteca G., sens în care i-a invitat cu ei și pe numiții C. și A. Aceștia din urmă au refuzat însă invitația, motivând că aveau altceva de făcut. Ca atare, partea vătămată împreună cu S.C. s-au deplasat la discoteca G. unde însă, datorită vestimentației neadecvate, nu li s-a permis intrarea. Așa fiind, după ce aceștia și-au cumpărat de mâncare, au plecat spre casă. La un moment dat, în timp ce se deplasau prin parcul din apropierea B.R.D., partea vătămată a simțit că cineva i-a smuls lănțișorul pe care-l purta la gât, după care o altă persoană i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste cap. Imediat după aceea, partea vătămată i-a recunoscut pe agresori ca fiind numiții A. și C. Deși, atât partea vătămată cât și S.C.

au plecat în urmărirea celor doi, aceștia nu au mai putut fi ajunși din urmă, reușind să fugă. De precizat este faptul că în timp ce fugeau, urmăriți fiind de partea vătămată și amicul său, numiții A. și C. au fost văzuți și recunoscuți de către numitul N.F.L. care se găsea în apropiere. În cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri din grup, împrejurare în care partea vătămată și martorul S.C. l-au recunoscut pe numitul C. în persoana inculpatului B.B. Audiat fiind inculpatul în legătură cu învinuirea care i se aduce, acesta nu a recunoscut comiterea faptei. Întrucât prejudiciul cauzat părții vătămate, în valoare de 15.000.000 lei nu a fost recuperat, aceasta se constituie parte civilă în cauză.

Dat fiind faptul că până în prezent nu s-a reușit identificarea numitului A., față de acesta se va dispune disjungerea cauzei în vederea cercetării. Inculpatul B.B. nu este recunoscut cu antecedente penale”. În cauzele reunite, Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 188/ P din 13 februarie 2006, a stabilit o stare de fapt identică acelora din cele două rechizitorii, a dat aceeași încadrare juridică faptelor inculpaților, apoi a hotărât: „În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul P.V., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa închisorii de: - 7 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 100 C. pen., condamnă inculpatul minor B.B., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa închisorii de: - 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte săptămânal la S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Timiș; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință locuință, orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., obligă inculpații în solidar să plătească părții civile B.C.C. suma de 1.500 RON, contravaloarea brățării din aur, despăgubiri civile. Menține starea de arest a inculpatului P.V. și deduce arestul inculpatului și reținerea din 29 octombrie 2005 la zi. Deduce arestul inculpatului B.B. de la 30 iunie 2005 la zi și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpații să plătească statului câte 800 lei RON cheltuieli judiciare.” Inculpatul P.V. a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că a comis un furt și nu o tâlhărie și a cerut schimbarea încadrării juridice, respectiv micșorarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 176 din 3 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii,în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reducerea pedepsei, iar în ultimul său cuvânt, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt. Examinând decizia penală atacată atât prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Cu privire la motivul de recurs prin care inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, Curtea apreciază că este neîntemeiat. Astfel, susținerile inculpatului că nu a folosit violența în săvârșirea infracțiunii sunt infirmate de probele administrate în cauză. În acest sens, deși inculpatul a declarat constant că nu l-a deposedat pe B.C., din declarațiile martorilor audiați rezultă cu certitudine că inculpatul a smuls lanțul de aur de la gâtul părții vătămate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu de furt. Așa încât, susținerile inculpatului că a găsit pe jos lănțișorul de aur nu reprezintă decât o încercare puerilă a acestuia de a suporta o consecință mai puțin severă a încălcării legii penale.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, Înalta Curte apreciază că, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, modul și împrejurările săvârșirii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și circumstanțele personale ale inculpatului (acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

În consecință, nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în cauză nefiind motive care să justifice această cerere. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 176 din 3 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 29 octombrie 2005 la 5 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iulie 2006.