ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 328 din 26

septembrie 2005, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul A.M., la 7 ani și 6

luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), teza I, alin. (2

1

)

lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a menținut

beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 418 zile din

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 437 din 2

august 2001 a Judecătoriei Panciu.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 10 iulie 2005, la zi.

S-a constatat reparat integral

prejudiciul în valoare de 2.340.736 lei, cauzat părții vătămate A.D.L.

S-au respins pretențiile părții civile

pentru suma de 1.000.000 lei.

S-a confiscat, în vederea

distrugerii, un cuțit de 20 cm, cu plăsele metalice de culoare galben și mari.

A fost obligat inculpatul la 450 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 200 lei, reprezentând

onorariu pentru apărătorul din oficiu.

S-a reținut că, în după amiaza zilei

de 10 iulie 2005, inculpatul, împreună cu martorul P.F., taximetrist, însoțiți

de o altă persoană, neidentificată, prieten al inculpatului, s-au deplasat la

barul SC D. SRL din Arad. Aici, inculpatul împreună cu martorul P. au rămas,

până în jurul orelor 21,00 - 21,30, timp în care inculpatul a consumat băuturi

alcoolice.

Persoana care îl însoțea pe inculpat

și al cărui nume acesta l-a indicat ca fiind R.M., a plecat de mai multe ori și

a revenit, apoi nemaiîntorcându-se în local.

Inculpatul i-a cerut martorului P.

să-l aștepte, întrucât urma să-l transporte la Timișoara, promițându-i că-i va

plăti suma de 2.000.000 lei. La un moment dat, pentru că se apropia ora

închiderii, partea vătămată A.D.L., barman la acel bar, i-a cerut inculpatului

să plătească consumația. Acesta a încercat să tergiverseze plata, purtând

diferite discuții cu partea vătămată. Acesta din urmă a intrat în toaleta

localului, unde a fost urmată de inculpat. În acel moment, în local se afla

doar martorul P., care era așezat la o masă situată la aproximativ 3-4 m de

toaletă. Din interior, martorul a auzit plânsete și după circa 30 minute,

partea vătămată a ieșit din toaletă, urmată de inculpat. Partea vătămată era

roșie la față, plângea și tremura și s-a deplasat la casa de marcat, fiind

urmată de inculpat, care amenințând-o cu un cuțit, a solicitat banii din

sertar.

Inculpatul a luat, de pe raft, o

sticlă cu whisky și 2 cartușe cu țigări, pe care le-a pus într-o plasă și

partea vătămată i-a dat suma de 950.000 lei, luați din casa de marcat.

Profitând de neatenția inculpatului,

partea vătămată a apăsat butonul de panică, situat lângă casa de marcat.

Inculpatul i-a solicitat părții

vătămate portmoneul, pe care l-a luat.

Văzând ce se întâmplă, martorul a

ieșit din local și a cerut ajutor unor băieți, aflați la fața locului.

În minutele imediat următoare, din

bar a ieșit inculpatul, având asupra sa plasa cu bunurile sustrase. El a fost

oprit și, pentru că a încercat să fugă, a fost imobilizat.

Din local a ieșit și partea vătămată

care, plângând, a strigat că a fost tâlhărită.

Asupra inculpatului a fost găsit

portmoneul părții vătămate și un cuțit.

Prejudiciul în valoare de 2.340.736

lei, cauzat părții vătămate SC D. SRL Arad a fost reparat integral, prin

restituire, astfel că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

Prejudiciul, în valoare de 250.000

lei, cauzat părții vătămate A.D., a fost recuperat integral și în fața

instanței, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei,

reprezentând diferența de salariu pe luna iulie 2005, pe care nu a primit-o,

fiind nevoită să părăsească locul de muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul.

În motivarea apelului, inculpatul a

depus un memoriu, în care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată, susținând că

el a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, cu acordul acesteia și

întrucât a refuzat să-i plătească acest serviciu, potrivit înțelegerii

inițiale, aceasta s-a răzbunat înscenând această tâlhărie.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

penală nr. 369/ A din 3 noiembrie 2005, a respins apelul inculpatului, a dedus,

în continuare, din pedeapsă arestul preventiv de la 26 septembrie 2005 și a

menținut starea de arest a acestuia.

S-a dispus plata din fondul

Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 100 RON, onorariu de

avocat pentru apărarea din oficiu.

A fost obligat inculpatul la 250 RON

cheltuieli judiciare statului în care s-a inclus și onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul A.M., solicitând casarea hotărârilor pronunțate și achitarea

sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele

dosarului nu rezultă vinovăția sa, în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit, în mod corect, situația de

fapt și vinovăția inculpatului A.M., în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), teza I, alin. (2

1

) lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, este dovedit, în baza

declarațiilor martorilor P.F., B.O.P., U.C., R.A.A., coroborate cu declarațiile

părții vătămate și a raportului de constatare tehnico-științifică nr. 197019

din 19 iulie 2005 că, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu briceagul,

determinând-o să-i dea banii din sertarul barului și să nu se opună când acesta

a luat sticla de whisky și cele două cartușe de țigări.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect, instanțele au condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

Întrucât, criticile din recursul

declarat de inculpat, sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu

se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 369/ A din 3

noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iulie 2005 la 16 februarie

2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

februarie 2006.