ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 328 din 26 septembrie 2005, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul A.M., la 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), teza I, alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 418 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 437 din 2 august 2001 a Judecătoriei Panciu. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 iulie 2005, la zi.

S-a constatat reparat integral prejudiciul în valoare de 2.340.736 lei, cauzat părții vătămate A.D.L. S-au respins pretențiile părții civile pentru suma de 1.000.000 lei. S-a confiscat, în vederea distrugerii, un cuțit de 20 cm, cu plăsele metalice de culoare galben și mari. A fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu. S-a reținut că, în după amiaza zilei de 10 iulie 2005, inculpatul, împreună cu martorul P.F., taximetrist, însoțiți de o altă persoană, neidentificată, prieten al inculpatului, s-au deplasat la barul SC D. SRL din Arad.

Aici, inculpatul împreună cu martorul P. au rămas, până în jurul orelor 21,00 - 21,30, timp în care inculpatul a consumat băuturi alcoolice. Persoana care îl însoțea pe inculpat și al cărui nume acesta l-a indicat ca fiind R.M., a plecat de mai multe ori și a revenit, apoi nemaiîntorcându-se în local. Inculpatul i-a cerut martorului P. să-l aștepte, întrucât urma să-l transporte la Timișoara, promițându-i că-i va plăti suma de 2.000.000 lei. La un moment dat, pentru că se apropia ora închiderii, partea vătămată A.D.L., barman la acel bar, i-a cerut inculpatului să plătească consumația. Acesta a încercat să tergiverseze plata, purtând diferite discuții cu partea vătămată. Acesta din urmă a intrat în toaleta localului, unde a fost urmată de inculpat.

În acel moment, în local se afla doar martorul P., care era așezat la o masă situată la aproximativ 3-4 m de toaletă. Din interior, martorul a auzit plânsete și după circa 30 minute, partea vătămată a ieșit din toaletă, urmată de inculpat. Partea vătămată era roșie la față, plângea și tremura și s-a deplasat la casa de marcat, fiind urmată de inculpat, care amenințând-o cu un cuțit, a solicitat banii din sertar. Inculpatul a luat, de pe raft, o sticlă cu whisky și 2 cartușe cu țigări, pe care le-a pus într-o plasă și partea vătămată i-a dat suma de 950.000 lei, luați din casa de marcat. Profitând de neatenția inculpatului, partea vătămată a apăsat butonul de panică, situat lângă casa de marcat.

Inculpatul i-a solicitat părții vătămate portmoneul, pe care l-a luat. Văzând ce se întâmplă, martorul a ieșit din local și a cerut ajutor unor băieți, aflați la fața locului. În minutele imediat următoare, din bar a ieșit inculpatul, având asupra sa plasa cu bunurile sustrase. El a fost oprit și, pentru că a încercat să fugă, a fost imobilizat. Din local a ieșit și partea vătămată care, plângând, a strigat că a fost tâlhărită. Asupra inculpatului a fost găsit portmoneul părții vătămate și un cuțit. Prejudiciul în valoare de 2.340.736 lei, cauzat părții vătămate SC D. SRL Arad a fost reparat integral, prin restituire, astfel că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Prejudiciul, în valoare de 250.000 lei, cauzat părții vătămate A.D., a fost recuperat integral și în fața instanței, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, reprezentând diferența de salariu pe luna iulie 2005, pe care nu a primit-o, fiind nevoită să părăsească locul de muncă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul. În motivarea apelului, inculpatul a depus un memoriu, în care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată, susținând că el a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, cu acordul acesteia și întrucât a refuzat să-i plătească acest serviciu, potrivit înțelegerii inițiale, aceasta s-a răzbunat înscenând această tâlhărie.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 369/ A din 3 noiembrie 2005, a respins apelul inculpatului, a dedus, în continuare, din pedeapsă arestul preventiv de la 26 septembrie 2005 și a menținut starea de arest a acestuia. S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 100 RON, onorariu de avocat pentru apărarea din oficiu. A fost obligat inculpatul la 250 RON cheltuieli judiciare statului în care s-a inclus și onorariul de avocat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa, în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului A.M., în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), teza I, alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, este dovedit, în baza declarațiilor martorilor P.F., B.O.P., U.C., R.A.A., coroborate cu declarațiile părții vătămate și a raportului de constatare tehnico-științifică nr. 197019 din 19 iulie 2005 că, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu briceagul, determinând-o să-i dea banii din sertarul barului și să nu se opună când acesta a luat sticla de whisky și cele două cartușe de țigări.

Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanțele au condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Întrucât, criticile din recursul declarat de inculpat, sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 369/ A din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iulie 2005 la 16 februarie 2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2006.