ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3354/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1651/ F din

22 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins cererea formulată de condamnatul B.C., privind întreruperea executării

pedepsei de 22 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 412/1999 a

Tribunalului Iași.

A fost obligat condamnatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această  soluție,

instanța de fond a reținut că prin cererea sa, condamnatul B.C. a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 22 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 412/1999a Tribunalului Iași, cu motivarea că familia a fost evacuată

din vechea locuință și nu are o adresă fixă.

În cauză s-a dispus efectuarea unei anchete

sociale, din referatul căreia s-a reținut că tatăl condamnatului este arhitect la

Prefectura Vaslui, mama acestuia este decedată, iar sora sa este referent

principal, în cadrul S.D.C.P. sectorului 1 și este căsătorită.

Din același referat a mai rezultat

că veniturile familiei condamnatului corespund necesităților cotidiene ale

acesteia, iar locuința, apartament format din două camere și dependințe, este

bine mobilată, are condiții bune de locuit și este proprietate personală.

Astfel, instanța de fond a

constatat, pe de o parte, că susținerile condamnatului nu se confirmă, iar pe

de altă parte, că nu rezultă ca fiind îndeplinită condiția referitoare la „împrejurările

speciale” prevăzute de dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 69 din 6 februarie 2006, a respins, ca nefondat apelul.

Împotriva acestei  decizii,

condamnatul a declarat prezentul recurs.

Recursul, urmează a fi respins, ca

nefondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen.; executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, pe o

durată de cel mult 3 luni, și numai o singură dată, când din cauza unor

împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. Actele și lucrările dosarului,

inclusiv ancheta socială efectuată, infirmă categoric susținerile condamnatului

cu privire la situația familială.

În raport de această situație, este

corectă concluzia primei instanțe, confirmată de instanța de apel, în sensul că

motivele familiale invocate de condamnat pentru întreruperea pedepsei de 22 ani

închisoare, pe o durată de 3 luni, nu întrunesc condițiile unor “împrejurări

speciale” având consecințe grave pentru familia acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C.

împotriva deciziei penale nr. 69 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2006.