ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R. SA Târgu-Mureș a chemat-o în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. București, devenită A.V.A.S. București conform O.U.G. nr. 23/2004, pentru obligarea acesteia la plata sumei de 617.816.550 lei din care 335.420.142 lei, reprezentând cota parte de 60% din totalul ratelor achitate de către SC R. SA Târgu-Mureș în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 340 din 4 iulie 1994 încheiat cu pârâta, pe care aceasta avea obligația de a o restitui conform Legii nr. 55 modificată și 282.396.408 lei, reprezentând rata scontului de la data plății până la 31 decembrie 2001, conform art. 43 C. com. și O.G. nr. 9/2000, cu cheltuieli de judecată.

A susținut în acțiune că în conformitate cu dispozițiile art. 36 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 88/1997 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 55/1995 beneficiază de facilitatea restituirii cotei de 60% din ratele achitate fiind îndeplinită condiția de societate privatizată până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997. Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1626 din 20 mai 2002 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere dispozițiile art. 5 C. proc. civ., conform cărora, acțiunea se judecă de către instanța de la sediul pârâtei.

Recursul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 582/ R din 10 octombrie 2002. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 335.420.142 lei, reprezentând cota parte de 60% din totalul ratelor achitate în baza contractului de vânzare cumpărare și 282.396.408 lei cu titlul de dobândă legală calculată de la data plății până la 31 decembrie 2001, așa cum rezultă din sentința comercială nr. 10698 din 12 septembrie 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că între cele două părți a fost încheiat conform Legii nr. 77/1994 contractul nr. 113 din 6 aprilie 1999, că potrivit art. 8 alin. 7 din Legea nr. 55/1995 legiuitorul a prevăzut că se lasă la dispoziția societății o cotă parte de 60% pentru a fi folosită în scopuri precis determinate de lege, că alin. (2) al aceluiași articol prevede că dispozițiile se aplică doar societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a acestei legi și numai pentru ratele ce devin exigibile după intrarea în vigoare a acestei legi, astfel că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru restituirea sumei cerută de reclamantă.

A mai reținut instanța de judecată că în conformitate cu art. 36 alin. (2) din O.G. nr. 88/1997 facilitățile se aplică numai contractelor încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, condiție pe care o îndeplinește contractul încheiat de reclamantă și pârâtă și care face obiectul litigiului. În temeiul art. 1088 C. civ., a constatat îndreptățit capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii. Pârâta a declarat apel împotriva sentinței mai sus menționată. Prin decizia comercială nr. 205 din 12 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția nulității apelului ca neîntemeiată, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în totul sentința apelată și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În considerentele deciziei s-a reținut că în momentul în care au fost efectuate cele trei plăți, dreptul său de a beneficia de facilități nu mai avea temeiul juridic în art. 8 din Legea nr. 55/1995 față de faptul că dispozițiile respective au fost abrogate la 6 octombrie 1997, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 59/1997, că art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997 prevede că sumele aferente ratelor scadente după 6 octombrie 1997 vor urma regimul stabilit de reglementările legale în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni și că și dispozițiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, prevăd că facilitățile se aplică numai contractelor încheiate până la 29 decembrie 1997. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC R. SA Târgu-Mureș care, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că soluția instanței de apel este greșită deoarece pretențiile se referă la ratele scadente după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997, care, prin art. 36, indică în mod clar, fără nici o altă distincție, aplicarea sistemului de facilități prevăzut de Legea nr. 55/1995, pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării ei în vigoare, cum este cazul în speță. Recursul este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele. Între reclamanta SC R. SA Târgu-Mureș și pârâta F.P.S., devenită A.V.A.S. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 340 din 4 iulie 1994. Obiectul contractului l-a constituit vânzarea unui număr de 695.137 acțiuni nominale de 1.000 lei fiecare, în sumă totală de 695.137.000 lei, reprezentând 70% din capitalul SC R. SA.

Prețul convenit de părți prin acest contract a fost de 1.365.249.068 lei urmând a fi plătit eșalonat: suma de 273.049.814 lei, reprezentând 20% din preț până la data de 31 august 1994, iar suma rămasă în 20 de rate eșalonate până la 30 septembrie 2004 începând cu data de 31 martie 1995. Ulterior încheierii acestui contract a intrat în vigoare Legea nr. 55/1995, care în art. 8 alin. (1) prevedea ca din sumele cuvenite F.P.S., pentru acțiunile vândute se lasă, cu titlul gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate, o cotă de până la 60% pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea respectivei societăți până la data intrării în vigoare a acestei legi, iar alin. (2) al aceluiași articol a dat posibilitatea aplicării dispozițiilor mai sus menționate și societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a legii, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată.

Acest sistem de facilități a fost menținut și prin O.U.G. nr. 88/1997, care în art. 36 alin. (2) reglementează aplicabilitatea lor numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență. Raportând dispozițiile legale menționate, la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, care face obiectul litigiului, la cererea pârâtei și probatoriile administrate în cauză se constată că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru acordarea facilităților respectiv dispozițiile art. 36 alin. (2) din O.G. nr. 88/1997 art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 55/1995. Reclamanta a făcut dovada existenței privatizării până la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, prezentând contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, precum și a ratelor exigibile după această dată, depunând la dosar ordinele de plată.

De asemenea a fost îndeplinită condiția cerută de O.U.G. nr. 88/1997 art. 36 alin. (2), privind acordarea facilităților pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, astfel că în mod corect a hotărât instanța de fond admițând acțiunea. Se constată deci că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, urmând a fi modificată. Susținerile instanței de apel în sensul aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997 și ignorării art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 55/1995 sunt eronate, întrucât aceste dispoziții erau în vigoare și reglementau exact obiectul litigiului, respectiv condițiile de acordare a facilităților.

Chiar și în situația avută în vedere de instanța de apel, textul art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997 făcea trimitere la dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului, dispoziții care au fost completate și modificate prin actele normative invocate referitoare la acordarea facilităților, O.U.G. nr. 59/1997 neconținând prevederi privind înlăturarea sistemului de facilități. În aceste împrejurări, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează a admite recursul și modificând hotărârea atacată, va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva instanței de fond. Luând în discuție cererea recurentei privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată și văzând dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, Curtea va admite cererea recurentei, urmând a o obliga pe intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.675.665 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, 50.000 lei timbru judiciar și 18.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat conform ordinelor de plată nr. 935 din 19 august 2004 și 363 din 19 aprilie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SA Târgu-Mureș, împotriva deciziei comerciale nr. 205 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva sentinței comerciale nr. 10.698 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Obligă intimata A.V.A.S. să plătească recurentei suma de 29.725.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 februarie 2005.