ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1954/2008

Ședința publică de la 4 iunie 2008

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin contestația la executare adresată Judecătoriei Călărași la data de 10 august 2004, contestatoarea A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC S. SA și SC L.I.C.P. SA București: anularea procesului verbal din data de 21 iulie 2004, încheiat în dosarul nr. 38/2004 al Biroului Executorilor Judecătorești asociați ,,M. și Ș.”, în vederea punerii în posesie în baza Procesului verbal din 15 mai 2003, încheiat în dosarul de executare nr. 513/2002 al aceluiași birou de executori judecătorești, ca fiind încheiat cu încălcarea normelor legale imperative; anularea tuturor actelor ulterioare de executare efectuate în dosarul nr. 38/2004 al. B.E.J.A. M. și Ș. și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 2827, pronunțată la data de 25 august 2004 în dosarul nr. 3679/2004 a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel București, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Investită cu soluționarea contestației la executare, Secția a V a comercială a Curții de apel București, prin sentința comercială nr. 81, pronunțată la data de 10 iunie 2005, în dosarul nr. 2081/2004, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Călărași, cu motivarea că, față de obiectul cererii, în materia competenței materiale sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general înscrise în art. 400 și art. 373 C. proc. civ., potrivit cărora contestația se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, și, constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul, în vederea soluționării conflictului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin decizia nr. 4767, pronunțată la data de 17 octombrie 2005, în dosarul nr. 3313/2005, a stabilit competența în favoarea Curții de apel București.

Prin sentința comercială nr. 15, pronunțată la data de 23 ianuarie 2007, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei; a admis contestația la executare și, în consecință: a anulat procesul verbal din 21 iulie 2004, încheiat în dosarul nr. 38/2004 al B.E.J. Asociați ,,M. și Ș.”; a anulat actele de executare ulterioare acestui proces verbal, efectuate în dosarul nr. 38/2004 al B.E.J. Asociați ,,M. și Ș.” și a obligat pe intimata SC L.I.C.P.SA să plătească contestatoarei suma de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, luând act că a rămas fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de executare a reținut, în principal, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de intimata SC L.I.C.P. SA, că aceasta este neîntemeiată, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 15486 din 8 iulie 2004, încheiat de A.V.A.S. cu SC D. SA, potrivit O.U.G. nr. 40/2004, în care s-a consemnat suma de 20 de milioane euro, inclusiv TVA, pe care urmează să o încaseze contestatoarea ca urmare a vânzării unor bunuri aparținând SC S. SA, creanță ce nu a fost îndestuală, justifică existența unei identități între persoana contestatoarei și cea care ar fi titulara dreptului afirmat, căruia i s-ar aduce atingere prin actele de executare pornite la cererea SC L.I.C.P.SA, iar, cu referire la fondul contestației dedusă judecății, că întocmirea, în cadrul dosarului nr. 38/2004 al B.E.J. Asociați ,,M. și Ș.”, a actelor de executare contestate, s-a făcut în mod nelegal, cu nesocotirea O.U.G. nr. 51/1998 și a calității A.V.A.S. de creditor privilegiat, care nu și-a îndestulat creanța față de debitoarea comună SC S. SA Călărași, conform celor statuate prin sentința civilă nr. 853 din 1 aprilie 2004 a Judecătoriei Călărași, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Călărași nr. 441/R/2004, prin care s-a mai admis o contestație la executare formulată de A.V.A.S. împotriva aceleiași executări silite începute de creditoarea SC L.I.C.P.SA în dosarul de executare nr. 38/2004 al B.E.J. Asociați ,,M. și S.”, cu consecința anulării actelor de executare silită până la data pronunțării menționatei sentințe, și față de faptul că procesul verbal de adjudecare din data de 15 martie 2003, încheiat în dosarul de executare al B.E.J. Asociați ,,M. și S.” nr. 513/2002, care a stat la baza procesului verbal din data de 21 iulie 2004, întocmit în dosarul de executare nr. 38/2004, nu putea reprezenta titlu executoriu potrivit cu dispozițiile art. 372 C. proc. civ., ci numai titlu de proprietate asupra bunurilor adjudecate, conform art. 447 C. proc. civ., fiind însă anulat ulterior prin decizia comercială nr. 475/2004 a Curții de apel București, rămasă irevocabilă.

Împotriva menționatei hotărâri a formulat recurs intimata SC L.I.P.C. SA, invocând, în drept, dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, în lipsa unor probe concludente și prin eronata apreciere a celor administrate, instanța a dat o greșită soluționare excepției tardivității, excepției lipsei calității procesuale active ca și fondului contestației – soluționată, fără ca actele de executare contestate să fie depuse în copie la dosar, reținându-se lipsa titlului executoriu al intimatei creditoare, față de intimata debitoare, cu toate că încheierea de încuviințare a executării silite nu a fost niciodată desființată, executarea putând deci continua în același dosar, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a evocat, în cuprinsul considerentelor recursului, și excepția de necompetență materială a Curții de apel în soluționarea contestației, excepție de ordine publică, care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Intimata contestatoare a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului apreciind nefondate criticile recurentei, aceleași concluzii formulând și intimata debitoare prin notele scrise depuse la dosar.

Recursul este nefondat.

Astfel, excepția de necompetență materială a Curții de apel în soluționarea contestației la executare, nu-și găsește justificare față de decizia nr. 4767, pronunțată la data de 17 octombrie de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat, irevocabil, conform art. 22 alin. (5) teza finală C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență ivit în cauză, stabilindu-se competența în favoarea acestei instanțe, situație ce înlătură aplicarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Cum creditoarea contestatoare nu a fost reprezentată la data întocmirii procesului verbal (21 iulie 2004) privind punerea în posesie a bunurilor asupra cărora a purtat executarea silită, iar, în dosarul de executare nu există dovada că acesta i-a fost comunicat, și cum intimata creditoare, care a invocat ca mijloc de apărare excepția tardivității, nu s-a conformat cerințelor art. 1169 C. civ., potrivit căruia sarcina probei revine celui ce face o afirmație înaintea judecății, rezultă că, în mod corect, instanța de executare a respins această excepție, apreciind că, din probele administrate, nu s-a putut stabili data la care A.V.A.S. a luat cunoștință de actul de executare contestat.

Întrucât probele administrate relevă că, prin contractul de cesiune de creanță nr. 55038/822 din 10 decembrie 1999, contestatoarea a dobândit o creanță bancară neperformantă în cuantum de 45.337.565,56 dolari SUA, că pentru recuperarea acestei creanțe a inițiat demersuri procedurale vizând executarea silită a patrimoniului intimatei debitoare, urmare a cărora s-a instituit sechestru asupra bunurilor acesteia; că suma pe care acesta urma să o încaseze din vânzarea bunurilor nu era suficientă pentru a acoperi menționata creanță bancară neperformantă; că actul de executare atacat a fost îndeplinit de către executorul judecătoresc în perioada în care SC S. SA era supusă supravegherii judiciare instituite prin H.G. nr. 225/2001, care a încetat la data de 13 februarie 2005, deci în perioada în care procedura de insolvență a fost suspendată, nu se justifică criticile invocate de recurentă în susținerea greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale active de către prima instanță.

Examinarea actelor și lucrărilor dosarului relevă că în dosarul 2081/2004 se află depus, în copie, dosarul de executare nr. 38/2004, așa încât nu se poate primi afirmația recurentei în sensul că instanța de executare ar fi anulat actele de executare fără ca acestea să facă obiectul probațiunii.

Este de observat că instanța de executare a reținut, cu justețe, că procesul verbal de adjudecare din data de 15 martie 2003, care a stat la baza procesului-verbal contestat, emis în vederea punerii în posesie asupra bunurilor adjudecate în favoarea SC L.I.P.C. SA, nu constituie titlu executoriu, pe de o parte, întrucât a fost desființat prin decizia comercială nr. 475 din 24 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de apel București, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2668 din 27 septembrie 2006, iar, pe de altă parte, pentru că nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi titlu executoriu, perspectivă din care faptul că încheierea de încuviințare a executării silite este irevocabilă, nu are relevanță.

Așa fiind, constatând că nici dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata creditoare SC L.I.P.C. SA împotriva hotărârii instanței de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta SC L.I.P.C. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 15 din 23 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.