ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 4 august 2006 s-a înregistrat la Curtea de
Apel București, contestația la executare formulată de S.A.A. Călărași în
contradictoriu cu A.D.S., privind executarea silită comunicată cu adresa din 10
iulie 2006, referitor la contractul de concesiune din 10 mai 2002.
Contestatoarea a
susținut că între părți nu a existat contract de concesiune, ci de arendă, care
nu este titlu executoriu, astfel că, fără temei s-a pornit executarea silită.
Prin sentința nr. 1713
din 23 august 2000, Curtea de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția necompetenței materială și a dispus declinarea
competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția
comercială.
S-a reținut de către
instanță că obiectul cererii, contestație la executare, privește o creanță cu
caracter comercial, astfel că competența de soluționare în prima instanță a
cauzei aparține tribunalului, fiind o cerere în materie comercială neevaluabilă
în bani.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9374 din 2 noiembrie 2006,
a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării
cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 78 din 23
martie 2007 a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
În pronunțarea
acestei hotărâri s-a reținut că titlu executoriu este contractul de arendă din 10
mai 2002 - referirea din eroare la contractul de concesiune din somația de
plată, fiind îndreptată de creditoare prin adresa din 11 septembrie 2006.
Au fost respinse ca
nedovedite și criticile privitoare la calculul penalităților.
Împotriva acestei
ultime hotărâri, contestatoarea S.A.A. Călărași a declarat recurs în temeiul art.
304 pct. 9 și 304
1
c.proc.civ, formulând următoarele critici:
- inexistența
titlului executoriu. Legea arendării nr. 16/1994, astfel cum a fost modificată
prin O.G. nr. 157 din 7 noiembrie 2002, în sensul conferirii contractului de
arendă a caracterului de titlu executoriu, nu este aplicabilă în speță,
întrucât contractul a fost încheiat anterior, la 10 mai 2002;
- contractul de
arendă nu a fost înscris la consiliu local pentru a deveni titlu executoriu;
- nu s-au luat în
considerare apărările privind greșita calculare a penalităților și imputația
plăților.
Recursul
este nefondat.
Cu privire la
existența titlului executoriu, este de reținut că, potrivit art. 372
c.proc.civ, care constituie dreptul comun „executarea silită se va efectua
numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care,
potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Executarea silită în
temeiul unui înscris - în speță, contractul de arendă - este supusă normelor
procedurale; care sunt de imediată aplicare. Procedura de executare silită
fiind de ordine publică, rezultă că la apariția unei legi noi, aceasta are un
efect imediat, astfel încât nu se pune problema retroactivării ori a
supraviețuirii unei legi.
Susținerile recurentei
privind supunerea contractului legii în vigoare la data încheierii acestuia, se
aplică numai condițiilor pentru valabilitatea contractului, a conținutului
acestuia, iar nu regimului executării silite.
Susținerile privind
obligativitatea înscrierii contractului la consiliul local nu pot fi reținute
ca o condiție pentru dobândirea caracterului de titlu executoriu, acest
caracter fiind prevăzut prin lege, după cum s-a arătat mai sus.
În ce privesc
criticile pe fondul cauzei și anume calculul greșit al penalităților, se reține
că recurenta nu a arătat în concret, în ce constau aceste erori.
Prin art. 6 din
contractul de arendă, s-a prevăzut cuantumul arendei 650 Kg grâu/ha, termenele
de plată și clauza penală în sensul aplicării de penalități.
Calculul detaliat al
penalităților pe anii 2002, 2003 și 2004, pe fiecare trimestru s-a făcut de
A.D.S. cu adresa din 17 august 2006.
Or, recurenta nu a
indicat în ce au constat greșelile în calculul penalităților.
Așa fiind, hotărârea
atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta S.A.A. Călărași împotriva sentinței
comerciale nr. 78 din 23 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2008.