ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 4 august 2006 s-a înregistrat la Curtea de Apel București, contestația la executare formulată de S.A.A. Călărași în contradictoriu cu A.D.S., privind executarea silită comunicată cu adresa din 10 iulie 2006, referitor la contractul de concesiune din 10 mai 2002. Contestatoarea a susținut că între părți nu a existat contract de concesiune, ci de arendă, care nu este titlu executoriu, astfel că, fără temei s-a pornit executarea silită. Prin sentința nr. 1713 din 23 august 2000, Curtea de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

S-a reținut de către instanță că obiectul cererii, contestație la executare, privește o creanță cu caracter comercial, astfel că competența de soluționare în prima instanță a cauzei aparține tribunalului, fiind o cerere în materie comercială neevaluabilă în bani. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9374 din 2 noiembrie 2006, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 78 din 23 martie 2007 a respins ca neîntemeiată contestația la executare. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că titlu executoriu este contractul de arendă din 10 mai 2002 - referirea din eroare la contractul de concesiune din somația de plată, fiind îndreptată de creditoare prin adresa din 11 septembrie 2006. Au fost respinse ca nedovedite și criticile privitoare la calculul penalităților.

Împotriva acestei ultime hotărâri, contestatoarea S.A.A. Călărași a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 c.proc.civ, formulând următoarele critici: - inexistența titlului executoriu. Legea arendării nr. 16/1994, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 157 din 7 noiembrie 2002, în sensul conferirii contractului de arendă a caracterului de titlu executoriu, nu este aplicabilă în speță, întrucât contractul a fost încheiat anterior, la 10 mai 2002; - contractul de arendă nu a fost înscris la consiliu local pentru a deveni titlu executoriu; - nu s-au luat în considerare apărările privind greșita calculare a penalităților și imputația plăților. Recursul este nefondat.

Cu privire la existența titlului executoriu, este de reținut că, potrivit art. 372 c.proc.civ, care constituie dreptul comun „executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.” Executarea silită în temeiul unui înscris - în speță, contractul de arendă - este supusă normelor procedurale; care sunt de imediată aplicare. Procedura de executare silită fiind de ordine publică, rezultă că la apariția unei legi noi, aceasta are un efect imediat, astfel încât nu se pune problema retroactivării ori a supraviețuirii unei legi. Susținerile recurentei privind supunerea contractului legii în vigoare la data încheierii acestuia, se aplică numai condițiilor pentru valabilitatea contractului, a conținutului acestuia, iar nu regimului executării silite.

Susținerile privind obligativitatea înscrierii contractului la consiliul local nu pot fi reținute ca o condiție pentru dobândirea caracterului de titlu executoriu, acest caracter fiind prevăzut prin lege, după cum s-a arătat mai sus. În ce privesc criticile pe fondul cauzei și anume calculul greșit al penalităților, se reține că recurenta nu a arătat în concret, în ce constau aceste erori. Prin art. 6 din contractul de arendă, s-a prevăzut cuantumul arendei 650 Kg grâu/ha, termenele de plată și clauza penală în sensul aplicării de penalități. Calculul detaliat al penalităților pe anii 2002, 2003 și 2004, pe fiecare trimestru s-a făcut de A.D.S. cu adresa din 17 august 2006. Or, recurenta nu a indicat în ce au constat greșelile în calculul penalităților.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.A.A. Călărași împotriva sentinței comerciale nr. 78 din 23 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.