ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2770/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 3338/289/2006, la Judecătoria Oltenița, contestatoarea SC M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.D.S., suspendarea executării titlului executoriu recomunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, la data de 7 octombrie 2006 și a Ordinului nr. 531/2006, prin suspendarea popririi instituite asupra conturilor debitoarei; anularea titlului executoriu, precum și a somației de plată, recomunicată cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 la 7 octombrie 2006; să se constate încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 și să se dispună anularea popririlor instituite asupra conturilor debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 1877/2006, Judecătoria Oltenița a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei Oltenița și și-a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția comercială. Prin sentința comercială nr. 173 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția puterii lucrului judecat. A luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării titlului executoriu recomunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, cât și a Ordinului nr. 531/2006, formulat de SC M. SRL. A admis în parte contestația și a dispus anularea somației de plată recomunicată cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006. A constatat încetată executarea silită a Ordinului nr. 531/2006 și a anulat poprirea instituită în temeiul Ordinului nr. 531/2006.

A respins capătul de cerere privind anularea titlului executoriu, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Cu privire la excepția autorității lucrului judecat a apreciat că nu poate fi reținută tripla identitate de obiect, cauză și părți impuse de art. 1201 C. civ., cu atât mai mult cu cât autoritatea de lucru judecat presupune soluționarea în fond a cauzei și nu operează atunci când pricina a fost soluționată în temeiul unei excepții procesuale, respingând, în consecință, această excepție ca nefondată. A avut în vedere că recomunicarea debitului printr-o nouă somație, în temeiul aceluiași titlu executoriu și al aceluiași ordin de poprire presupune curgerea unui nou termen raportat la dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc.

civ., împrejurare față de care a constatat că, în speță, contestația introdusă la 7 octombrie 2006 nu este tardiv formulată. A luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării silite, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ. Cu privire la anularea actelor de executare, în baza probatoriului administrat, a apreciat că prin actele emise în temeiul contractului de arendă nr. 219/2002 s-au stabilit eronat sume reprezentând arendă și penalități de întârziere, în temeiul unor evidențe contabile întocmite cu nerespectarea legislației în vigoare, astfel că nu se poate reține în sarcina debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă. Cererea privind anularea titlului executoriu a fost respinsă, ca nefondată, constatându-se că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 64/2005, contractul de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002 constituie titlu executoriu, acest contract a fost reziliat, fiind notificată rezilierea cu adresa nr. 71611 din 14 februarie 2006, ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de plată a arendei, la termenele scadente și nu s-au probat cauze de nulitate a contractului, existente la data încheierii acestuia. Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs A.D.S. București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 299 și urm. Și art. 304 1 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate întrucât a fost pronunțată cu încălcarea cerințelor art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În susținerea recursului său A.D.S. formulează următoarele motive: 1. Încheierea din ședința din 10 septembrie 2007, care face parte integrantă din sentința comercială nr. 173 din 17 septembrie 2007 a fost pronunțată cu încălcarea cerințelor art. 6 pct. 1 C.E.D.O., privind respingerea cererii de amânare a judecării cauzei pentru ca A.D.S. să ia cunoștință de concluziile raportului de expertiză și să poată formula obiecțiuni,; 2. Sentința comercială nr. 173 din 17 septembrie 2007 este netemeinică și nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., în sensul că, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2007, instanța a pus în discuția părților excepția puterii lucrului judecat, însă nu a rămas în pronunțare pe această excepție, astfel cum A.D.S.

a solicitat în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța acordând cuvântul și pe fond în cadrul aceleiași ședințe; 3. Sentința curții de apel este netemeinică și nelegală și în ceea ce privește respingerea excepției lucrului judecat, instanța apreciind în mod greșit că, în cauză nu poate fi reținută tripla identitate de obiect, cauză și părți impusă de art. 1201 C. civ.; 4. În fine, recurenta critică admiterea în parte a contestației, arătând că, prin sentința comercială nr. 154 din 26 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8298/2/2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererea de încetare a executării silite, formulată de SC M. SRL, ca neîntemeiată, astfel că, în mod corect și legal, A.D.S.

a continuat executarea silită demarată în baza titlului executării reprezentat de contractul de arendă nr. 219/2002. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ce privește prima critică formulată de recurentă, din examinarea încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 10 septembrie 2007, în dosarul nr. 3338/269/2006, se constată că instanța a respins cererea de amânare a judecării cauzei formulate de A.D.S., prin reprezentant, pentru a lua cunoștință de concluziile raportului de expertiză, cu motivarea că raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 29 iunie 2007, iar partea a avut timpul necesar pentru studierea concluziilor raportului de expertiză contabilă până la termenul de judecată stabilit la 10 septembrie 2007. Instanța de recurs constată însă că din conținutul aceleiași încheiere de ședință rezultă că părților le-au fost comunicate copii ale raportului de expertiză chiar în acea ședință, împrejurare în care, având în vedere și dispozițiile art. 86 alin. (1) C. proc.

civ., apreciază că se impunea amânarea judecării cauzei, pentru a da posibilitatea intimatei să ia cunoștință de concluziile raportului de expertiză și de actele anexate acestuia și să formuleze eventuale obiecțiuni. O astfel de măsură era necesară, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., pentru respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces și garanția unui proces echitabil în care părțile să-și poată formula toate apărările, în sensul cerinței stabilite și prin art. 6 alin. (1) al C.E.D.O. Față de cele mai sus arătate, se reține că prima critică formulată în recurs de recurenta A.D.S. este fondată.

Drept urmare, va fi admis recursul, se va casa decizia criticată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 173 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.