ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2770/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2770/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația
înregistrată sub nr. 3338/289/2006, la Judecătoria Oltenița, contestatoarea SC
M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.D.S., suspendarea executării
titlului executoriu recomunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, la
data de 7 octombrie 2006 și a Ordinului nr. 531/2006, prin suspendarea popririi
instituite asupra conturilor debitoarei; anularea titlului executoriu, precum
și a somației de plată, recomunicată cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006
la 7 octombrie 2006; să se constate încetarea executării silite a Ordinului nr.
531 din 1 februarie 2006 și să se dispună anularea popririlor instituite asupra
conturilor debitoarei.
Prin sentința civilă nr.
1877/2006, Judecătoria Oltenița a admis excepția de necompetență materială a
judecătoriei Oltenița și și-a declinat competența soluționării cauzei, în
favoarea Curții de Apel București, secția comercială.
Prin sentința
comercială nr. 173 din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, a respins excepția puterii lucrului judecat.
A luat act de
renunțarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării
titlului executoriu recomunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, cât
și a Ordinului nr. 531/2006, formulat de SC M. SRL.
A admis în parte contestația
și a dispus anularea somației de plată recomunicată cu adresa nr. 81423 din 21
septembrie 2006.
A constatat încetată
executarea silită a Ordinului nr. 531/2006 și a anulat poprirea instituită în
temeiul Ordinului nr. 531/2006.
A respins capătul de
cerere privind anularea titlului executoriu, ca nefondat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la
excepția autorității lucrului judecat a apreciat că nu poate fi reținută tripla
identitate de obiect, cauză și părți impuse de art. 1201 C. civ., cu atât mai
mult cu cât autoritatea de lucru judecat presupune soluționarea în fond a
cauzei și nu operează atunci când pricina a fost soluționată în temeiul unei
excepții procesuale, respingând, în consecință, această excepție ca nefondată.
A avut în vedere că
recomunicarea debitului printr-o nouă somație, în temeiul aceluiași titlu
executoriu și al aceluiași ordin de poprire presupune curgerea unui nou termen
raportat la dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare față de
care a constatat că, în speță, contestația introdusă la 7 octombrie 2006 nu
este tardiv formulată.
A luat act de
renunțarea la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării
silite, în conformitate cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ.
Cu privire la
anularea actelor de executare, în baza probatoriului administrat, a apreciat că
prin actele emise în temeiul contractului de arendă nr. 219/2002 s-au stabilit
eronat sume reprezentând arendă și penalități de întârziere, în temeiul unor
evidențe contabile întocmite cu nerespectarea legislației în vigoare, astfel că
nu se poate reține în sarcina debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cererea privind
anularea titlului executoriu a fost respinsă, ca nefondată, constatându-se că,
în conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005, contractul de
arendă nr. 219 din 25 iulie 2002 constituie titlu executoriu, acest contract a
fost reziliat, fiind notificată rezilierea cu adresa nr. 71611 din 14 februarie
2006, ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de plată a arendei, la
termenele scadente și nu s-au probat cauze de nulitate a contractului,
existente la data încheierii acestuia.
Împotriva sentinței
curții de apel a declarat recurs A.D.S. București, întemeindu-se pe dispozițiile
art. 299 și urm. Și art. 304
1
C. proc. civ. și solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârii atacate întrucât a fost pronunțată cu încălcarea
cerințelor art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. și trimiterea cauzei spre rejudecare
instanței de fond.
În susținerea
recursului său A.D.S. formulează următoarele motive:
Încheierea din
ședința din 10 septembrie 2007, care face parte integrantă din sentința
comercială nr. 173 din 17 septembrie 2007 a fost pronunțată cu încălcarea
cerințelor art. 6 pct. 1 C.E.D.O., privind respingerea cererii de amânare a
judecării cauzei pentru ca A.D.S. să ia cunoștință de concluziile raportului de
expertiză și să poată formula obiecțiuni,;
Sentința
comercială nr. 173 din 17 septembrie 2007 este netemeinică și nelegală,
întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.,
în sensul că, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 10
septembrie 2007, instanța a pus în discuția părților excepția puterii lucrului
judecat, însă nu a rămas în pronunțare pe această excepție, astfel cum A.D.S. a
solicitat în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanța acordând cuvântul și pe
fond în cadrul aceleiași ședințe;
Sentința curții de
apel este netemeinică și nelegală și în ceea ce privește respingerea excepției
lucrului judecat, instanța apreciind în mod greșit că, în cauză nu poate fi
reținută tripla identitate de obiect, cauză și părți impusă de art. 1201 C.
civ.;
În fine, recurenta
critică admiterea în parte a contestației, arătând că, prin sentința comercială
nr. 154 din 26 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8298/2/2006, Curtea
de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererea de încetare a
executării silite, formulată de SC M. SRL, ca neîntemeiată, astfel că, în mod
corect și legal, A.D.S. a continuat executarea silită demarată în baza titlului
executării reprezentat de contractul de arendă nr. 219/2002.
Recursul este fondat
pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ce privește prima
critică formulată de recurentă, din examinarea încheierii pronunțate de Curtea
de Apel București, secția a VI-a comercială, la data de 10 septembrie 2007, în
dosarul nr. 3338/269/2006, se constată că instanța a respins cererea de amânare
a judecării cauzei formulate de A.D.S., prin reprezentant, pentru a lua
cunoștință de concluziile raportului de expertiză, cu motivarea că raportul de
expertiză a fost depus la dosar la data de 29 iunie 2007, iar partea a avut
timpul necesar pentru studierea concluziilor raportului de expertiză contabilă
până la termenul de judecată stabilit la 10 septembrie 2007.
Instanța de recurs
constată însă că din conținutul aceleiași încheiere de ședință rezultă că
părților le-au fost comunicate copii ale raportului de expertiză chiar în acea
ședință, împrejurare în care, având în vedere și dispozițiile art. 86 alin. (1)
C. proc. civ., apreciază că se impunea amânarea judecării cauzei, pentru a da
posibilitatea intimatei să ia cunoștință de concluziile raportului de expertiză
și de actele anexate acestuia și să formuleze eventuale obiecțiuni.
O astfel de măsură
era necesară, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,
pentru respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare,
ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces și garanția unui
proces echitabil în care părțile să-și poată formula toate apărările, în sensul
cerinței stabilite și prin art. 6 alin. (1) al C.E.D.O.
Față de cele mai sus
arătate, se reține că prima critică formulată în recurs de recurenta A.D.S.
este fondată.
Drept urmare, va fi
admis recursul, se va casa decizia criticată și se va trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care instanța va avea în vedere și
celelalte critici formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 173 din
17 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Casează sentința
recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 octombrie 2008.