ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3877/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 83 din 29 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 5513/2/2006 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis excepția tardivității și în consecință s-a respins, ca fiind tardivă, contestația la executare formulată de contestatorul S.G. împotriva intimatei A.D.S. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel investită ca urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei prin sentința nr. 548/2006 a Judecătoriei Bistrița, rămasă irevocabilă, și după admiterea cererii de conexare a dosarului nr. 9372/2/2006 al aceleași instanțe a reținut în esență că solicitarea contestatorului de anulare a formelor de executare silită începută de A.D.S.

în dosarul nr. 40555 din 5 octombrie 2005 este tardivă raportat la data înregistrării contestației, respectiv 17 noiembrie 2005. În concret, arată prima instanță, comunicarea titlului executoriu a fost efectuată de intimată la 12 octombrie 2005 fiind primită de contestator la data de 17 octombrie 2005, moment de la care începe să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 lit. c) C. proc. civ., pentru promovarea contestației la executare. Prin urmare, înregistrarea cererii la data de 17 noiembrie 2005 s-a făcut peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. De asemenea, cererea din dosarul conexat, formulată de contestator pentru anularea somației din 2 octombrie 2006 și a celei din 3 noiembrie 2006, sunt măsuri dispuse în cadrul aceleași executări având ca scop rectificarea erorii materiale strecurate în privința numărului titlului executoriu, au un conținut identic cu adresa inițială astfel încât au același regim juridic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă faptul că contrar concluziilor instanței de fond în speță sunt incidente prevederile art. 401 lit. a) C. proc. civ., în sensul că contestația poate fi formulată împotriva oricărui act de executare, iar termenul începe să curgă de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă. Raportat la aceste dispoziții legale, contestațiile formulate împotriva unor acte de executare distincte, este înregistrată în termen. Recursul este fondat.

Potrivit art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 aplicabil conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 și litigiilor în care este parte A.D.S. „termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt”. Față de această dispoziție legală cuprinsă în capitolul IX „Reguli speciale privind soluționarea litigiilor” și având în vedere că la cap. X intitulat „Reguli speciale privind executarea silită”, nu se prevede un termen mai scurt pentru introducerea contestației, rezultă că este aplicabil cel stabilit în legea specială, O.U.G.

nr. 51/1998 nefiind incidente cele din dreptul comun respectiv art. 401 C. proc. civ. În consecință, raportat la data comunicării actelor de executare contestate, a formulării contestațiilor atât din dosarul principal cât și cel conexat, rezultă că termenul de 12 luni nu s-a împlinit, astfel încât recursul a fost admis conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea criticată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare pentru soluționare pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul S.G. împotriva deciziei nr. 83 din 29 martie 2007 a Curții de Apel București, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.