ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 113 din 15 mai 2007 a

Curții de Apel București, secția a-V-a comercială, a fost respinsă ca tardiv

formulată contestația la executare formulată de SC C.I.T. SA Craiova prin care

solicitase anularea titlului executoriu din 26 aprilie 2005 emis de A.V.A.S.

București și să se constate că nu datorează sumele din acest titlu.

Instanța de fond a reținut

că, contestatoarea a luat cunoștință de titlul executoriu atacat la 27 aprilie

2005, iar contestația a fost formulată la 28 noiembrie 2005, așa încât, a fost

depășit termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., contestația sa la executare fiind respinsă ca tardiv formulată.

Nemulțumită de această

sentință contestatoarea a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs contestatoarea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., apreciază că soluția de fond a fost dată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea

nulității, punând în discuție excepția tardivității în condițiile în care ea nu

timbrase legal contestația.

Prin cea de-a doua critică,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta apreciază

că sentința de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe,

respectiv a instanței de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, instanța de fond a

făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998,

aplicând doar parțial normele acestui text, omițând că termenul maxim de 12

luni nu era depășit.

În final solicită admiterea

recursului și judecata în fond a cauzei.

Prin notele scrise depuse la

dosar la 26 februarie 2008 intimata - pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă

că la 28 noiembrie 2005 contestatoarea a sesizat Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, cu contestația la executarea pornită de A.V.A.S.

București pentru sume datorate C.N.A.S., eșalonate prin convenția din 14

noiembrie 2003, preluate ulterior de A.V.A.S. care a revenit asupra eșalonării.

Prin Încheierea din 4

aprilie 2006 această instanță s-a dezinvestit în favoarea Secției comerciale a

aceleeași instanțe, reținând că pe lângă creanța bugetară A.V.A.S. execută

contestatoarea și pentru o creanță bancară în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, așa

încât competența aparține instanțelor comerciale.

Prin decizia nr. 2 din 9

ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva

Încheierii din 4 aprilie 2006, reinvestindu-se cu soluționarea în fond Secția

comercială a Curții de Apel București.

În recurs recurenta critică

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., fără a proba însă vătămarea care i s-ar fi produs prin

neobligarea sa să timbreze contestația, mai ales că în acest caz recurenta își

invocă propria sa culpă în neplata cu anticipație a taxelor datorate.

Neîntemeiată este și critica

privind necompetența instanței comerciale în soluționarea contestației la

executare întrucât, așa cum a reținut și instanța de contencios administrativ

la momentul declinării, obiectul executării pornite de A.V.A.S. îl constituie

și o creanță bancară a B.C.R. preluată de A.V.A.S., așa încât sunt aplicabile

dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998.

Cât privește greșita

aplicare a dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, Curtea apreciază

critica drept întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 49

din O.U.G. nr. 51/1998 termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate

împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia

să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult

de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu

prevede un termen mai scurt.

În speță instanța de fond

greșit a aplicat dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și nu pe

cele ale art. 49 din O.U.G. nr. 51/1990, norme speciale derogatorii de la

dreptul comun care, de altfel, au atras și competența Curții de Apel în primă

instanță.

În raport de data

comunicării titlului executoriu 27 aprilie 2005 și data formulării

contestației, 28 noiembrie 2005, Curtea constată că nu a fost depășit termenul

de 12 luni reglementat în art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, motiv pentru care va

admite recursul în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și va casa sentința de fond, cauza urmând a fi trimisă spre

rejudecare aceleeași instanțe.

Este adevărat că potrivit

dispozițiilor art. 48 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998 în cazul când se admite

recursul, prin aceeași hotărâre, instanța este obligată să soluționeze și

fondul cauzei, dar acest text, în opinia Curții, contravine art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces

echitabil, contestatoarea fiind, în acest caz, privată de calea de atac

prevăzută în lege.

Cu ocazia rejudecării

instanța urmează a avea în vedere și aspectele privind timbrajul, invocate de

însăși recurentă în recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea SC C.I.T. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 113 din 15

mai 2007 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială, pe care o casează

și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2008.