ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 113 din 15 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială, a fost respinsă ca tardiv formulată contestația la executare formulată de SC C.I.T. SA Craiova prin care solicitase anularea titlului executoriu din 26 aprilie 2005 emis de A.V.A.S. București și să se constate că nu datorează sumele din acest titlu. Instanța de fond a reținut că, contestatoarea a luat cunoștință de titlul executoriu atacat la 27 aprilie 2005, iar contestația a fost formulată la 28 noiembrie 2005, așa încât, a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., contestația sa la executare fiind respinsă ca tardiv formulată.

Nemulțumită de această sentință contestatoarea a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs contestatoarea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., apreciază că soluția de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, punând în discuție excepția tardivității în condițiile în care ea nu timbrase legal contestația. Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta apreciază că sentința de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a instanței de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, aplicând doar parțial normele acestui text, omițând că termenul maxim de 12 luni nu era depășit. În final solicită admiterea recursului și judecata în fond a cauzei. Prin notele scrise depuse la dosar la 26 februarie 2008 intimata - pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Din actele dosarului rezultă că la 28 noiembrie 2005 contestatoarea a sesizat Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu contestația la executarea pornită de A.V.A.S. București pentru sume datorate C.N.A.S., eșalonate prin convenția din 14 noiembrie 2003, preluate ulterior de A.V.A.S.

care a revenit asupra eșalonării. Prin Încheierea din 4 aprilie 2006 această instanță s-a dezinvestit în favoarea Secției comerciale a aceleeași instanțe, reținând că pe lângă creanța bugetară A.V.A.S. execută contestatoarea și pentru o creanță bancară în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, așa încât competența aparține instanțelor comerciale. Prin decizia nr. 2 din 9 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva Încheierii din 4 aprilie 2006, reinvestindu-se cu soluționarea în fond Secția comercială a Curții de Apel București. În recurs recurenta critică încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., fără a proba însă vătămarea care i s-ar fi produs prin neobligarea sa să timbreze contestația, mai ales că în acest caz recurenta își invocă propria sa culpă în neplata cu anticipație a taxelor datorate. Neîntemeiată este și critica privind necompetența instanței comerciale în soluționarea contestației la executare întrucât, așa cum a reținut și instanța de contencios administrativ la momentul declinării, obiectul executării pornite de A.V.A.S. îl constituie și o creanță bancară a B.C.R. preluată de A.V.A.S., așa încât sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998. Cât privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, Curtea apreciază critica drept întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt. În speță instanța de fond greșit a aplicat dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și nu pe cele ale art. 49 din O.U.G. nr. 51/1990, norme speciale derogatorii de la dreptul comun care, de altfel, au atras și competența Curții de Apel în primă instanță. În raport de data comunicării titlului executoriu 27 aprilie 2005 și data formulării contestației, 28 noiembrie 2005, Curtea constată că nu a fost depășit termenul de 12 luni reglementat în art. 49 din O.U.G.

nr. 51/1998, motiv pentru care va admite recursul în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va casa sentința de fond, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleeași instanțe. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998 în cazul când se admite recursul, prin aceeași hotărâre, instanța este obligată să soluționeze și fondul cauzei, dar acest text, în opinia Curții, contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, contestatoarea fiind, în acest caz, privată de calea de atac prevăzută în lege. Cu ocazia rejudecării instanța urmează a avea în vedere și aspectele privind timbrajul, invocate de însăși recurentă în recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea SC C.I.T. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 113 din 15 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.