ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3561/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3561/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.D. prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a formulat contestație la
executare silită împotriva titlului executoriu nr. 64819 din 11 decembrie 2007
comunicat la 20 ianuarie 2008 în contradictoriu cu intimata A.D.S. București.
Prin întâmpinare,
intimata A.D.S. a invocat excepția tardivității introducerii contestației în
anulare, excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea
contestației ca nefondată.
Curtea de Apel
București prin sentința comercială nr. 64 din 31 martie 2008 a admis excepția
tardivității formulării contestației la executare silită și în consecință a
respins ca tardiv formulată contestația la executare silită.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că în speță, titlu executoriu este
reprezentat de contractul de arendă din 11 octombrie 2001 comunicat
contestatorului cu adresa din 6 septembrie 2006.
Dispozițiile legale
aplicabile sunt cele ale cap. VIII, IX, și X din O.U.G. nr. 51/1998, dispoziții
care se completează în mod corespunzător cu dispozițiile C. proc. civ.
Astfel, conform art. 401
alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15
zile de la data când cel interesat a luat cunoștință de actul de executare
însăși în 15 zile de la comunicarea somației.
Somația nr. 81157 din
6 septembrie 2006 prin care s-a comunicat titlul executoriu reprezentat de
contractul de arendă din 12 octombrie 2001 a fost transmisă debitorului la 6
septembrie 2006 astfel că debitorul a formulat contestație la executare la 19
septembrie 2006, înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Turnu Severin la 19
septembrie 2006 sub nr. 10179/2006 declinată la Curtea de Apel București.
Astfel, în raport de
data comunicării actelor de executare debitorului, somația nr. 81157 din 6 septembrie
2006, contestația la executare ce face obiectul prezentei cauze, formulată în
anul 2008, împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de arendă din
2001 a fost apreciată ca tardivă, întrucât termenul de 15 zile prevăzut de art.
401 alin. (1) C. proc. civ. a fost depășit.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs contestatorul P.D. argumentând că instanța de fond
în mod greșit a admis excepția tardivității introducerii contestației
solicitând în esență admiterea recursului modificarea sentinței și trimiterea
cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dr. Turnu Severin, competentă să judece,
în opinia sa, din punct de vedere material și teritorial contestația la
executarea silită.
Înalta Curte în
temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 alin.
(1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată a luat în examinare excepția
netimbrării cererii de recurs și a reținut.
Conform art. 1 din
Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și
cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de
timbru prevăzute de acest act normativ, diferențiat după cum obiectul acestora
este sau nu evaluabil în bani.
Taxele judiciare
astfel determinate, potrivit art. 20 alin. (1) din aceeași lege, se plătesc
anticipat, iar dovezile de plată conform art. 302
1
alin. (2) C.
proc. civ. se atașează la cererea de recurs.
Înalta Curte
constatând că taxele nu au fost achitate anticipat s-a pus în vedere recurentei
în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 să plătească taxele de
timbru datorate până la termenul de judecată din 27 noiembrie 2008 fiind citată
cu această mențiune (fila 6 dosar recurs).
Având în vedere că
recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar
dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea
dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv art. 35
pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din
O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de contestatorul P.D. împotriva sentinței comerciale nr. 64 din 31
martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2008.