ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3241/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 156 din 3 aprilie

2006, Judecătoria Hârlău a admis excepția necompetenței materiale invocată de

către A.D.S. București și a declinat competența de soluționare a cauzei

reprezentând contestația la executare promovată de către SC D. SA Deleni, județul

Iași în contradictoriu cu intimata A.D.S. București în favoarea Curții de Apel

București, având în vedere prevederile art. 158 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin.

(4) C. proc. civ. precum și dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998

modificată și art. 1 din O.U.G. nr. 64/2005.

La Curtea de Apel

București, secția a V a comercială, s-a format Dosarul nr. 4414/2/2006.

Prin sentința comercială nr. 233

pronunțată la data de 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a admis în parte contestația la executare formulată de debitoarea SC D. SA

Deleni și în consecință a anulat parțial, titlul executoriu și somația de plată

comunicate de creditoare debitoarei cu adresa nr. 44727 din 20 decembrie 2005,

pe care le-a menținut, numai pentru suma de 55.517,55 RON, reprezentând

penalități de întârziere aferente debitului principal, pe care contestatoarea

le mai datora la data de 31 martie 2007.

A compensat în

totalitate cheltuielile de judecată, efectuate de părți în proces.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în baza prevederilor contractuale, s-a întocmit

procesul-verbal din 27 septembrie 2002 de punere în posesie și predarea de

către A.D.S. și primirea de către SC D. SA, în fapt a suprafeței totale de

533,66 ha în loc de 599 ha, cum se prevăzuse în contract.

Curtea a constatat că

până la data de 26 august 2005 debitoarea a achitat, cu titlu de redevență suma

de 942.196.152 lei, astfel că sumele din titlul și somația de plată, comunicate

de creditoare debitoarei la data de 20 decembrie 2005, cu adresa nr. 44727, nu

corespundeau realității.

Potrivit expertizei

contabile, astfel cum a fost modificată după formularea de obiecțiuni,

expertiză pe care Curtea a omologat-o, a rezultat că până la data de 31 martie

2007, debitoarea a achitat o sumă totală de 99.799,69 RON din care pentru

redevența datorată 96.027,55 RON și 2.852,14 RON pentru penalitățile datorate

în sumă de 58.369,69 RON. Drept urmare, la data de 31 martie 2007 debitoarea

mai datora creditoarei, numai suma de 55.517,55 RON reprezentând penalități de

întârziere aferente debitului principal.

Având în vedere

considerentele anterior prezentate, Curtea a reținut că titlul executoriu și

somația de plată își mai mențin valabilitatea numai pentru suma de 55.517,55 RON

reprezentând penalități de întârziere, neachitate la data de 31 martie 2007.

Împotriva sentinței,

în termen legal creditoarea A.D.S. a declarat recurs solicitând admiterea

recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii în

totalitate a contestației la executare formulată de debitoare cu obligarea

acesteia la cheltuielile de judecată efectuate la fond și cele ocazionate de

recurs.

Prin motivele de

recurs invocate, creditoarea a arătat că sentința este parțial nelegală și

netemeinică pentru următoarele considerente:

constituit de contractul de concesiune nr. 42 din 26 august 2002 și somația

emisă în baza acestuia sunt legale. Plata redevenței a reprezentat o clauză

esențială în contract și neplata acesteia în termen de 30 de zile de la data

limită de plată, a condus la rezilierea de drept a contractului.

reținut instanța de fond că debitoarea ar fi achitat suma de 99.779,69 lei din

care pentru redevența datorată 96.027,55 lei și 2.852,14 lei pentru

penalitățile datorate, în sumă de 58.359,69 lei. În realitate, SC D. SA are un

debit în sumă de 106.239 lei din care suma de 44.974,15 lei reprezintă

redevența iar 61.264,85 lei reprezintă penalități de întârziere.

pentru care s-a emis titlu executoriu, îndeplinește condițiile pentru a fi o

creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă deoarece este prevăzută

în contractul de concesiune, este lichidă deoarece cuantumul acesteia este

determinat, întrucât este cunoscută cotația grâului la bursă cât și

penalitățile prevăzute de O.G. nr. 11/1996 și O.G. nr. 61/2002 și este

exigibilă întrucât termenele scadente sunt prevăzute tot în contract -

capitolul V. Recurenta conchide menționând că față de faptul că această creanță

este certă, lichidă și exigibilă executarea poate fi pretinsă imediat

concesionarului, ceea ce i-a dat dreptul să comunice contestatoarei somația de

plată prin care a solicitat achitarea debitului în cuantum de 106.239 lei.

Recursul declarat de pârâtă

nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând motivele de

recurs formulate în raport de actele și înscrisurile dosarului instanța le

apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, din actele și

înscrisurile dosarului rezultă că în temeiul contractului de concesiune nr. 42

din 26 august 2002 încheiat de părți s-a întocmit la data de 27 septembrie 2002

procesul verbal de punere în posesie a suprafeței totale de 533,66 ha (în loc

de 599 ha) din care 524,28 ha teren agricol și 9,38 ha teren neagricol.

Față de cele anterior

menționate rezultă că în mod legal instanța a anulat parțial titlul executoriu

și somația de plată, având în vedere că suma reprezentând redevență a fost

calculată de către reclamantă în raport de o altă suprafață de teren agricol.

Nu pot fi primite

nici celelalte critici care privesc suma achitată inițial de către

intimata-debitoare cu titlu de redevență cât și critica privind calculul

penalităților datorate având în vedere că sumele au fost corect stabilite prin

expertiza contabilă astfel cum a fost modificată după formularea de obiecțiuni.

Mai trebuie menționat

că expertiza contabilă efectuată și omologată în cauză, a avut în vedere

clauzele contractului de concesiune încheiat de părți și legislația în vigoare.

În concluzie,

sentința recurată fiind legală, recursul declarat de creditoare va fi respins

ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de creditoarea A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 233

din 5 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2008.