ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3974/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea SC M. SRL Oltenița a chemat în judecată intimata A.D.S. București, cerere înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr. 3338/269/2006, solicitând suspendarea executării titlului executoriu recomunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 (la 7 octombrie 2006), cât și a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 poziția nr. 22 din anexa la ordin, prin suspendarea popririi conturilor societății la SC B.C.R. SA și SC R.B. SA Oltenița, anularea titlului executoriu și a somației de plată recomunicată de ADS - SC M. SRL, cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 la 7 octombrie 2006, să se constate încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 poziția nr. 22 din anexă și anularea popririi conturilor SC M. SRL la SC B.C.R.

SA și SC R.B. SA Oltenița. Între părți s-a încheiat un contract de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002. Ca urmare a calamităților naturale intervenite pe parcursul executării acestui contract, SC M. SRL nu a putut realiza de pe cele 318 ha teren arabil arendat, beneficiile scontate pentru acoperirea cheltuielilor de producție vegetală, inclusiv pentru plata la timp a redevențelor. La 14 februarie 2006, cu adresa nr. 71611, A.D.S. a comunicat rezilierea unilaterală a contractului pentru neplata restanțelor la plata debitului total de 168.576,32 lei reprezentând 144.628,57 lei arendă neachitată și 23.947,75 lei penalități de întârziere. Pentru același debit de 168.576,32 lei, directorul general ADS a emis Ordinul nr. 531 din 1 februarie 2006, poziția 22 din anexă pe numele SC M. SRL și a blocat prin poprire toate conturile bancare ale societății, inclusiv pe cele deschise la SC BCR SA Oltenița, care este finanțatorul principal al societății.

După blocarea conturilor bancare ale societății, SC M. SRL a efectuat benevol plăți către A.D.S., astfel încât la 15 martie 2006, mai era de plată un debit total de 66.841.42 lei, din care cu titlu de redevență pentru 2005 - 52.858,61 lei, 8.438,83 lei redevență pe 2006 și 5.543,98 lei penalități de întârziere. Acest debit a fost stabilit prin punctaj comun al părților, conform procesului-verbal din 15 martie 2006. Debitul rămas față de A.D.S. la 15 martie 2006, s-a plătit integral la 15 august 2006, fiind plătită în plus suma de 2.469 lei. În condițiile popririi contului societății la SC B.C.R. SA, s-a sistat creditarea curentă a societății, prin trecerea la restanță a sumelor creditate, contestatoarea fiind grav prejudiciată.

La 4 octombrie 2006, A.D.S. a recomunicat SC M. SRL cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, un nou titlu executoriu, cu o altă somație de plată pentru alte creanțe decât cele inițiale, în sumă de 45.023,3 lei, care nu fuseseră calculate în baza titlului executoriu anterior, care au stat la baza Ordinului ADS nr. 531 din 1 februarie 2006, în afara obligațiilor derivate din contractul de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002. În aceste condiții, se contestă însuși titlul executoriu și somația de plată pentru suma de 45.023,3 lei pretinsă de intimata A.D.S. în mod nejustificat. În fond după rejudecare Curtea de Apel București, secție a VI-a comercială, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată ca nefondată.

A admis în parte contestația la executare și a anulat somația de plată recomunicată contestatoarei de către ADS cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006. A constatat încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 poziția nr. 22 din anexă. Totodată s-a anulat poprirea conturilor contestatoarei și s-a respins cererea de anulare a titlului executoriu ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că prin sentința care se invocă având același obiect, cauza a fost soluționată în temeiul unei excepții de tardivitate. Pe fond s-a reținut că prin adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, A.D.S.

a procedat la recomunicarea titlului executoriu ce constata soldul creanței sale în cuantum de 45.023,3 lei (34.835 lei arendă și 10.188,3 lei penalități de întârziere), conform contractului de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002, încheiat cu debitoarea contestatoare, contract reziliat conform notificării nr. 71611 din 14 februarie 2006. Din raportul de expertiză contabilă de la dosar instanța a concluzionat că prin titlul executoriu comunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, s-a stabilit un drept cu valoare totală de 45.023 lei, în condițiile în care, începând cu data de 30 august 2006, în evidența contabilă întocmită de A.D.S. nu erau înregistrate obligații în sarcina SC M. SRL. Nerespectarea înregistrării sistematice și cronologice a documentelor contabile emise de părțile contractante, a condus la denaturarea debitului reținut de intimata A.D.S.

în sarcina contestatoarei și implicit la determinarea eronată a penalităților de întârziere. Obligațiile în valoare de 296.025,54 lei ce decurg din facturile emise de A.D.S. pe perioada derulării raporturilor contractuale, au fost achitate integral de către contestatoare. Expertul contabil a reținut chiar plata de către debitoarea contestatoare a unei sume de 1.984,46 lei în plus față de obligațiile asumate contractual față de intimata A.D.S. În ce privește penalitățile de întârziere facturate de A.D.S., s-a reținut că au fost stabilite în mod eronat, întrucât constituirea și stingerea obligațiilor, nu s-au înregistrat sistematic și cronologic, conform documentelor justificative întocmite și comunicate părților contractante.

Astfel, din fișa contractului și a penalităților calculate de A.D.S., reiese că obligațiile din arendă facturate în 2007, sunt evidențiate ca achitate de către SC M. SRL din sumele plătite în 2003, iar penalitățile calculate dar nefacturate, au fost stinse. Acest fapt a condus la neconcordanța datelor din evidența contabilă, cu informațiile înregistrate în evidența operativă pe baza căreia s-a stabilit debitul din titlul executoriu. Astfel, creanța A.D.S. în valoare de 45.023,3 lei, notificată prin titlul executoriu comunicat cu adresa 81423 din 21 septembrie 2006, nu este corect stabilită. În nota nr. 83198 din 19 octombrie 2006 întocmită de Direcția Executări Contracte - Servicii Urmărire Contracte din A.D.S., componența debitului de 34.835 lei se prezintă ca diferență arendă în valoare de 26.396,17 lei scadentă la 30 noiembrie 2005 și arenda de 8.438,83 lei datorată pentru anul 2006. Or, în evidența contabilă întocmită de A.D.S.

la 30 septembrie 2006, SC M. SRL nu figura cu debite, pentru că achitase integral sumele menționate. În consecință, s-a constatat că prin actele de executare emise în baza contractului de arendă nr. 219/2002, s-au stabilit în sarcina contestatoarei în mod greșit debite reprezentând arendă și penalități de întârziere, rezultă că intimata nu se află în posesie unei creanțe certe, lichide și exigibile. Împotriva acestei soluții a declarat recurs ADS, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că s-a soluționat în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că ambele dosare arătate privesc executarea silită demarată de Agenția de Arendă nr. 219 din 25 iulie 2002 prin care se solicită anularea actelor de executare.

De asemenea se mai susține că în mod greșit instanța de fond nu a admis excepția tardivității capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 raportat la dispozițiile art. 401alin. (1) C. proc. civ. S-au ignorat clauzele contractuale și evidența financiar contabilă a ADS trimisă de Direcția Economică din care rezultă că la data de 30 septembrie 2009 SC M. SRL figurează cu un debit în cuantum de 51.636,22 lei în baza contractului de arendă nr. 219/2002. În continuare se aduc critici raportului de expertiză, considerând că expertul contabil a analizat doar documentele justificative și a înțeles să critice modul de organizare a evidenței extra contractuale, instanța în mod nejustificat refuzând efectuarea unei noi expertize.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate”. Așadar, rezultă că, în accepțiunea textului, dacă există identitate de părți, obiect și cauză drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă, nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată în alt proces. De subliniat că soluția dată de instanța de fond excepției autorității de lucru judecat acțiunii SC M. SRL din prezenta cauză ridicată de recurentă, este o soluție temeinică întrucât: a) instanța Curții de Apel a reținut corect că soluția dată în cauza precedentă acțiunii noastre prin sentința nr. 154/2006 a aceleiași Curți de Apel s-a făcut fără a fi analizat „fondul raportului juridic între părți” pe calea altei excepții și anume aceia a tardivității.

Deci, potrivit temeiului invocat cât și practicii și doctrinei juridice în materie procesuală atunci când o instanță nu se pronunță asupra fondului unei cauze dedusă judecății, ci respinge acțiunea pe cale de excepție, partea care a formulat acțiunea are dreptul în continuare să introducă o nouă acțiune pentru cercetarea pe fond a problemei litigioase, cu același obiect cauză și părți, dar numai în condiții care să-i permită instanței investită legal să cerceteze „fondul raportului juridic litigios între părți”. b) pe lângă aspectul ridicat mai sus instanța de fond a mai reținut concomitent că cele două acțiuni (contestații) nu au obiect identic.

Astfel în timp ce acțiunea din Dosarul nr. 8298/2/2006 a avut ca obiect contestarea debitului total de 168.576,32 lei pentru care Directorul General al ADS a emis Ordinul de poprire nr. 531 din 1 februarie 2006 poziția 22, acțiunea din prezenta cauză - Dosarul nr. 3338/269/2006 al Curții de Apel București privește debitul total de 45.023,30 lei din Titlul Executor și Somația de plată emisă de recurentă prin adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 și comunicată poștal la data de 7 octombrie 2006. Neexistând o soluționare de fond a cauzei și neexistând nici identitate de obiect, între acțiunea din Dosarul nr. 8298/2/2006 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și Dosarul nr. 3338/269/2006 al aceleiași Curți, din prezenta cauză, invocarea de către recurentă a motivului de nelegalitate al prezentului recurs prin pronunțarea autorității de lucru judecat este vădit nefondat întrucât, instanța de fond a apreciat corect că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției puterii lucrului judecat, astfel cum sunt clar definite de art. 1201 C. civ.

În ce privește criticile privind concluziile raportului de expertiză se reține că recurenta a beneficiat de aprobarea obiecțiunilor sale în raportul de expertiză financiar-contabilă și instanța de fond a luat act și de răspunsul expertului la aceste obiecțiuni, efectuarea unei noi expertize fiind nerelevantă. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea ADS București împotriva sentinței comerciale nr. 150 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.