ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3291/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În data de 22 decembrie 2008, contestatoarea SC C.L.F. SRL București a solicitat Judecătoriei sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata A.D.S., să pronunțe o hotărâre prin care să dispună admiterea contestației la executare împotriva ordinului din 10 decembrie 2008 emis de intimată și a tuturor celorlalte acte de executare și anularea acestora, arătând, în esență, că B.I.R. a blocat conturile contestatoarei, intimata instituind poprirea prin ordinul din 10 decembrie 2008 până la concurența sumei de 63.967,66 lei, în lipsa comunicării contestatoarei a actelor de executare întocmite de către A.D.S., nefiind respectate, astfel, reglementările cuprinse în art. 387 și art. 373 ind. 1 C. proc. civ., deopotrivă, condițiile prevăzute de art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 și nici dispozițiile art. 39 alin. (1) din aceeași ordonanță, arătând, de asemenea, că A.D.S. nu a procedat la determinarea modalității de calcul a sumei pentru care a instituit poprirea.

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința nr. 2326 din 11 februarie 2009, a admis excepția de necompetență materială a. Judecătoriei sectorului 1 București și a declinat competența de soluționare a cauzei Secției comerciale a Curții de Apel București, reținând, în esență, incidența, în pricina de față, a dispozițiilor art. 42, art. 43 și ale art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de Apel București, prin sentința nr. 71 din 28 mai 2009, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC C.L.F. SRL, în contradictoriu cu intimata A.D.S., ca neîntemeiată, reținând, în esență, că actele de executare au fost întocmite de către intimata A.D.S. în condiții de legalitate, contestatoarea fiind notificată de către intimată, prin adresa din data de 27 mai 2008, să achite debitul actualizat în cuantum de 63.967,56 lei, o altă comunicare a titlului executoriu-contractul de arendă - și a unei noi somații nemaifiind necesare, acestea fiind comunicate înainte de soluționarea primei contestații la executare ce viza contravaloarea arendei și penalitățile de întârziere -în suma inițială de 44.491,87 lei.

Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs recurenta SC C.L.F. SRL, arătând, în esență, că instanța a ignorat necomunicarea actelor de executare de către intimată prin intermediul unui executor judecătoresc, deopotrivă, că a încălcat dispozițiile art. 58 și ale art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 și ale art. 373 ind. 1 C. proc. civ. și, de asemenea, că nu a observat faptul că intimata nu a procedat la determinarea modalității de calcul a debitului, solicitând admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare, împotriva ordinului A.D.S. din 10 decembrie 2008 și a tuturor celorlalte acte de executare.

Recursul este nefondat.

În data de 30 august 2005, arendatorul A.D.S. și arendașul SC C.L.F. SRL au încheiat contractul de arendă, conform căruia acesta din urmă avea obligația ca, în schimbul exploatării terenului agricol, obiect al contractului, să achite prețul arendei, pentru plata cu întârziere a acestuia datorând penalități. Cum, arendașul SC C.L.F. SRL nu și-a îndeplinit obligația de plată a arendei la termenele scadente, arendatorul A.D.S. i-a comunicat titlul executoriu-contractul de arendă - și l-a somat ca, în termen de cinci zile, să achite debitul în cuantum de 44.491,87 lei, reprezentând arendă neachitată și penalități de întârziere, procedând, astfel, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu cele ale art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 prin raportare la reglementările cuprinse în Legea nr. 190/2004, iar, în aplicarea prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, A.D.S. a solicitat poprirea conturilor SC C.L.F. SRL, prin ordinul din 6 februarie 2007, până la concurența sumei de 44.491,87 lei.

Curtea de Apel București, prin sentința nr. 92 din 5 aprilie 2007, a admis contestația la executare formulată de SC C.L.F. SRL și a anulat actele de executare emise de A.D.S., implicit, ordinul din 6 februarie 2007.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3273 din data de 23 octombrie 2007, a admis recursul formulat de A.D.S., împotriva menționatei sentințe și a respins, irevocabil, contestația la executare.

Cu adresa din 27 mai 2008, A.D.S. a notificat și a somat SC C.L.F. SRL să achite debitul în sumă de 63.967,56 lei, reprezentând actualizarea debitului total în sumă de 44.491,87 lei, obiect al somației de plată din 18 decembrie 2006, compus din arenda restantă și penalitățile de întârziere aferente, actualizate.

Așa fiind, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel București a pronunțat sentința atacată având în vedere respectarea cerințelor legale cuprinse în art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005, art. 58 și art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 372 C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea arendării nr. 16/1994, reglementare introdusă prin art. unic pct. 3 din O.U.G. nr. 157/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 350/2003, întrucât, în pricina de față, dispozițiile capitolelor VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată, se aplică și A.D.S., astfel că, după comunicarea către debitor a titlului executoriu - contractul de arendare – A.D.S. putea dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură deținute de debitor în orice bancă, pentru executarea silită a menționatului titlu executoriu, A.D.S. având propriul corp de executori cu atribuții de punere în aplicare a procedurilor de executare silită, actele de executare fiind comunicate înainte de soluționarea primei contestații la executare ce viza contravaloarea arendei și penalitățile de întârziere aferente-în suma totală, inițială, de 44.491,87 lei-, cu observarea că debitul în sumă de 63.967,56 lei reprezintă actualizarea debitului în sumă de 44.491,87 lei, obiect al somației de plată din 18 decembrie 2006.

În consecință, constatând legalitatea sentinței atacate, prin justa aplicare de către Curtea de Apel București a precitatelor prevederi speciale, criticile formulate prin cererea de recurs neputând conduce la admiterea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat în pricina de față, ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.L.F. SRL București, împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 71 din 28 mai 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2009.