ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea SC A.H. SRL, în contradictoriu cu A.D.S.

București a contestat executarea popririi efectuată prin ordinul din 28

iulie 2008 pentru suma de 3.477.375.013 rol, solicitând anularea formelor de

executare, întrucât prin ordinele de plată din 7 iulie și 14 iulie

2008 achitat sumele privind redevența pe anii 2003 - 2007, pe care

intimata a refuzat să o primească, până la data la care a fost

obligată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Curtea de Apel

București, prin sentința comercială nr. 206 din 19 noiembrie

2008, a admis contestația, a anulat formele de executare dispuse prin

ordinul din 28 iulie 2008 și a obligat pe intimată la plata sumei de

209,15 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut că prin comunicarea titlului executoriu în luna decembrie

2007 intimata a înștiințat de plata datoriilor contestatoarei,

datorii pe care aceasta din urmă le-a plătit înainte de emiterea

ordinului de înființare a popririi, așa încât a acoperit integral

suma a cărei executare o cere.

Împotriva deciziei astfel

pronunțată, intimata a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 299 și urm. C. proc. civ., art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, art.

969 C. civ. și O.U.G. nr. 64/2005.

Recurenta susține

că prin încheierea din 8 octombrie 2008 greșit au fost respinse

excepțiile invocate tardivității cererii și

inadmisibilității cererii de suspendare a executării.

Critica sentinței

privește modul greșit în care instanța a reținut

încălcarea dispozițiilor legale privind emiterea ordinului,

modificarea din 12 iunie 2008 și 24 iunie 2008 obligând pe contestatoare

ca în termen de cinci zile să plătească datoria constând în

cuantumul redevenței și al penalităților de întârziere.

Mai susține recurenta

că din calculul actualizat al debitului înregistrat la contract rezultă

suma de 3.477.375,013 compusă din 2.481.075,01 lei redevență

datorată și 996.300.12 penalități iar potrivit O.U.G. nr. 51/1998

A.D.S. nu are obligația emiterii somației anterior

declanșării executării silite (art. 58 și art. 42 din actul

normativ).

Caracterul lichid al

creanței nu e dat de momentul comunicării sau al emiterii facturii,

plata redevenței și termenele de plată fiind prevăzute în

contract în capitolele 4 și 5, iar contestatoarea nu a făcut dovada

că a înlăturat caracterul cert lichid și exigibil al

creanței, așa încât în mod greșit s-a admis contestația la

executare.

Recurenta enumeră

și prevederile legale care conferă caracterul de titlu executoriu al

contractului de exploatare a terenurilor cu destinație agricolă iar

executarea s-a pornit cu respectarea normelor citate.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Criticile încheierii din 8

octombrie 2008 au fost soluționate irevocabil prin decizia nr. 966 din 24

martie 2009 pronunțată de secția comercială a Înaltei

Curții de Casație și Justiție, așa încât ele nu mai

pot face obiectul analizei recursului de față.

Pe fondul cauzei, recurenta

face o confuzie a temeiului în care contestația la executare a fost

admisă, invocând legalitatea ordinului de poprire și a

notificărilor, caracterul creanței și al titlului executoriu,

refuzând să menționeze că în modalitatea de calcul al sumei

considerată debit apare cel puțin incertitudinea cuantumului sumei

datorate.

Astfel deși în motivele

de recurs, recunoaște ordinele de plată a redevențelor, în

calculul pretins efectuat de Direcția Executări Contracte suma de

2.481.075,01 lei este considerată redevență neachitată

și nu penalității, redevență plătită

anterior emiterii ordinului prin ordinele de plată din 7 și respectiv

14 iulie 2008.

Astfel, în mod judicios

instanța de fond a constatat că după efectuarea

plății, executarea silită a încetat în temeiul

dispozițiilor art. 3715 C. proc. civ.

Așa dar este

neconcludentă evocarea prevederilor art. 42 și art. 58 din O.U.G. nr.

51/1998, după cum nici dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005 nu sunt cele

pentru care instanța și-a întemeiat soluția

pronunțată, caracterul cert al creanței fiind cel a cărui

analiză a creat convingerea că executarea încalcă prevederile art.

379 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva

sentinței comerciale nr. 206 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 206 din 19

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.