ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea SC A.H. SRL, în contradictoriu cu A.D.S. București a contestat executarea popririi efectuată prin ordinul din 28 iulie 2008 pentru suma de 3.477.375.013 rol, solicitând anularea formelor de executare, întrucât prin ordinele de plată din 7 iulie și 14 iulie 2008 achitat sumele privind redevența pe anii 2003 - 2007, pe care intimata a refuzat să o primească, până la data la care a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 206 din 19 noiembrie 2008, a admis contestația, a anulat formele de executare dispuse prin ordinul din 28 iulie 2008 și a obligat pe intimată la plata sumei de 209,15 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că prin comunicarea titlului executoriu în luna decembrie 2007 intimata a înștiințat de plata datoriilor contestatoarei, datorii pe care aceasta din urmă le-a plătit înainte de emiterea ordinului de înființare a popririi, așa încât a acoperit integral suma a cărei executare o cere. Împotriva deciziei astfel pronunțată, intimata a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, art. 969 C. civ. și O.U.G. nr. 64/2005. Recurenta susține că prin încheierea din 8 octombrie 2008 greșit au fost respinse excepțiile invocate tardivității cererii și inadmisibilității cererii de suspendare a executării.

Critica sentinței privește modul greșit în care instanța a reținut încălcarea dispozițiilor legale privind emiterea ordinului, modificarea din 12 iunie 2008 și 24 iunie 2008 obligând pe contestatoare ca în termen de cinci zile să plătească datoria constând în cuantumul redevenței și al penalităților de întârziere. Mai susține recurenta că din calculul actualizat al debitului înregistrat la contract rezultă suma de 3.477.375,013 compusă din 2.481.075,01 lei redevență datorată și 996.300.12 penalități iar potrivit O.U.G. nr. 51/1998 A.D.S. nu are obligația emiterii somației anterior declanșării executării silite (art. 58 și art. 42 din actul normativ).

Caracterul lichid al creanței nu e dat de momentul comunicării sau al emiterii facturii, plata redevenței și termenele de plată fiind prevăzute în contract în capitolele 4 și 5, iar contestatoarea nu a făcut dovada că a înlăturat caracterul cert lichid și exigibil al creanței, așa încât în mod greșit s-a admis contestația la executare. Recurenta enumeră și prevederile legale care conferă caracterul de titlu executoriu al contractului de exploatare a terenurilor cu destinație agricolă iar executarea s-a pornit cu respectarea normelor citate. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Criticile încheierii din 8 octombrie 2008 au fost soluționate irevocabil prin decizia nr. 966 din 24 martie 2009 pronunțată de secția comercială a Înaltei Curții de Casație și Justiție, așa încât ele nu mai pot face obiectul analizei recursului de față.

Pe fondul cauzei, recurenta face o confuzie a temeiului în care contestația la executare a fost admisă, invocând legalitatea ordinului de poprire și a notificărilor, caracterul creanței și al titlului executoriu, refuzând să menționeze că în modalitatea de calcul al sumei considerată debit apare cel puțin incertitudinea cuantumului sumei datorate. Astfel deși în motivele de recurs, recunoaște ordinele de plată a redevențelor, în calculul pretins efectuat de Direcția Executări Contracte suma de 2.481.075,01 lei este considerată redevență neachitată și nu penalității, redevență plătită anterior emiterii ordinului prin ordinele de plată din 7 și respectiv 14 iulie 2008. Astfel, în mod judicios instanța de fond a constatat că după efectuarea plății, executarea silită a încetat în temeiul dispozițiilor art. 3715 C. proc.

civ. Așa dar este neconcludentă evocarea prevederilor art. 42 și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, după cum nici dispozițiile O.U.G. nr. 64/2005 nu sunt cele pentru care instanța și-a întemeiat soluția pronunțată, caracterul cert al creanței fiind cel a cărui analiză a creat convingerea că executarea încalcă prevederile art. 379 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 206 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 206 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.