ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 966/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 966/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8 octombrie
2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis cererea
contestatoarei SC A.H. SRL, în contradictoriu cu intimata A.D.S. București și a
dispus suspendarea executării silite prin poprire asupra conturilor
contestatoarei, executare pornită în baza ordinului din 28 iulie 2008 până la
soluționarea contestației la executare.
Prin aceeași încheiere,
instanța de executare s-a pronunțat și asupra excepțiilor tardivității
contestației la executare și a inadmisibilității cererii de suspendare a
executării silite invocate de intimata A.D.S., în sensul respingerii acestora.
În argumentarea soluției,
prima instanță a reținut că reclamanta a dovedit caracterul întemeiat al
cererii conform dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ. și a ținut seama
de specificul activității reclamantei, acela de creștere a animalelor și
cultura cerealelor, precum și de faptul că în perioada de la data soluționării
cererii avea loc strângerea recoltelor și începerea campaniei de toamnă, lipsa
lichidităților pentru furajele animale și plata salariilor, respectiv
posibilitatea producerii unui prejudiciu ce nu ar mai putea fi recuperat tocmai
datorită specificului de activitate.
De asemenea, cu privire la
excepțiile ridicate de intimată s-a avut în vedere că cererea a fost depusă de
contestatoare în termenul de 15 zile prevăzut de art. 399 C. proc. civ. de la
data emiterii ordinului de poprire, considerat ca fiind act de executare.
În ce privește soluția dată
excepției de inadmisibilitate s-a considerat că litigiilor îndreptate împotriva
A.D.S. le sunt aplicabile prevederile capitolelor 8, 9 și 10 din O.U.G. nr. 51/1998,
nefiind primită susținerea intimatei în sensul aplicării cu prioritate a
dispozițiilor art. 82 alin. (2) din actul normativ invocat, câtă vreme
legiuitorul a înțeles să indice strict și expres că anumite texte legale din
ordonanță sunt aplicabile litigiilor îndreptate împotriva A.D.S.
Împotriva încheierii a
declarat recurs intimata A.D.S. București care, în argumentarea promovării căii
de atac a susținut următoarele:
În mod greșit a fost
respinsă excepția inadmisibilității contestația la executare întrucât, în cauză
sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (2) din ordonanță conform cu care,
executarea silită începută continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor
formulate de debitori.
Dat fiind că A.D.S. este
instituție publică ce virează și primește fonduri de la bugetul statului,
suspendarea executării silite dispusă de prima instanță generează consecințe
deosebit de grave în funcționarea instituției, materializate în prejudicii greu
de cuantificat.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost dată în
cadrul contestației la executare formulată de SC A.H. SRL, aflată pe rolul
instanței de executare.
Cum părțile nu s-au
prezentat în instanță, solicitând judecarea în lipsă, instanța a efectuat
demersuri și a constatat că, la data de 19 noiembrie 2008, contestația la
executare a fost soluționată, în sensul admiterii și anulării actelor de
executare cu obligarea intimatei la plata sumei de 209,15 lei către
contestatoare, reprezentând cheltuieli de judecată.
În atare situație, care
fondul cauzei a fost rezolvat devine inutilă analizarea criticilor recurentei,
acestea rămânând fără obiect.
Pe cale de consecință,
urmează ca instanța să respingă recursul ca fiind rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.D.S. București împotriva încheierii din 8 octombrie 2008 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 martie 2009.