ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 497/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, contestatoarea SC A.H. SRL a formulat contestație la executare

împotriva somației nr. 64920 din 13 decembrie 2007 emisă de A.D.S. București

prin care se solicită achitarea sumei de 3.567.991,87 lei compusă din

2.333.266,21 lei debit și penalități de 1.234.725,66 lei.

Contestatoarea

a solicitat și suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. (1) C.

proc. civ.

Analizând

actele și lucrările dosarului curtea de apel a reținut că excepția tardivității

primează cererii de suspendare a executării silite și a reținut, în consecință,

că în conformitate cu dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestația

la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a

luat la cunoștință de actul de execuție pe care îl contestă, termen depășit în

cauză, față de data de 21 decembrie 2007 când rezultă că a fost trimisă somația

nr. 64920 din 13 decembrie 2007, respectiv 11 ianuarie 2008, când s-a formulat

contestația.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, contestatoarea invocând,

în drept, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A

susținut, în primul rând, că instanța de fond trebuia să se pronunțe mai întâi

asupra cererii de suspendare a executării formulată prin contestația la

executare ceea ce a omis, iar în al doilea rând, în ceea ce privește excepția

tardivității, s-a luat greșit în calcul ca data de la care a început să curgă

termenul de 15 zile, data comunicării somației și nu aceea a datei când prin

cererea nr. 11 din 7 ianuarie 2008, înregistrată la pârâtă sub nr. 760002 din 8

ianuarie 2008, a solicitat recalcularea redevenței aferentă contractului, având

în vederea somației 64920 din 13 decembrie 2007.

Intimata-pârâtă

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În

privința primei critici, se reține că cererea de suspendare a executării

silite, formulată în cauză, este o cerere accesorie cererii principale care are

ca obiect contestarea somației prin care s-a pornit executarea silită.

Față

de această situație și în considerarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.,

potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii, se constată că instanța de fond nu a omis

să se pronunțe asupra cererii de suspendare, ci , dimpotrivă, dând eficiență

regulii de procedură enunțată mai sus, a rezolvat cu prioritate excepția, care

întemeiată fiind a condus la împiedicarea cercetării fondului, inclusiv a

acestei cereri în raport de accesorialitate cu cererea principală.

Decăderea,

ca sancțiune de drept procesual pentru nerespectarea termenului lipsește total

de eficiență juridică cererea de recurs ca act de procedură.

În

privința celei de a doua critici, se constată că executarea silită pornită în

cauză se află sub incidența dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 care

se aplică și A.D.S., în calitate de instituție implicată în procesul de

privatizare, O.U.G. nr. 64/2005 privind accelerarea procedurilor de recuperare

a sumelor de bani datorate A.D.S., de către partenerii contractuali, care se

completează în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă,

conform art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, în cauză, reținându-se incidența art. 401

alin. (1) C. proc. civ.

Susținerea

recurentei, potrivit căreia termenul de 15 zile prevăzut de acest text de lege

a început să curgă de la data formulării unei cereri către intimată (adresa nr.

760002 din 8 ianuarie 2008, pentru recalcularea redevenței ce face obiectul

executării silite) este greșită, deoarece pe de o parte, termenul de 15 zile a

început să curgă de la data comunicării actului de execuție, în speță, somația,

iar pe de altă parte, cererea invocată nu are efect întreruptiv asupra acestui

termen, recurenta contestând de fapt întinderea creanței.

Așa

fiind, în mod legal, instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii

excepției, soluția fiind corectă și va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de contestatoarea SC A.H. SRL Fetești împotriva sentinței

comerciale nr. 63 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 februarie 2009.