ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 497/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, contestatoarea SC A.H. SRL a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 64920 din 13 decembrie 2007 emisă de A.D.S. București prin care se solicită achitarea sumei de 3.567.991,87 lei compusă din 2.333.266,21 lei debit și penalități de 1.234.725,66 lei. Contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului curtea de apel a reținut că excepția tardivității primează cererii de suspendare a executării silite și a reținut, în consecință, că în conformitate cu dispozițiile art. 401 alin. (1) C. proc.

civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul de execuție pe care îl contestă, termen depășit în cauză, față de data de 21 decembrie 2007 când rezultă că a fost trimisă somația nr. 64920 din 13 decembrie 2007, respectiv 11 ianuarie 2008, când s-a formulat contestația. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, contestatoarea invocând, în drept, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut, în primul rând, că instanța de fond trebuia să se pronunțe mai întâi asupra cererii de suspendare a executării formulată prin contestația la executare ceea ce a omis, iar în al doilea rând, în ceea ce privește excepția tardivității, s-a luat greșit în calcul ca data de la care a început să curgă termenul de 15 zile, data comunicării somației și nu aceea a datei când prin cererea nr. 11 din 7 ianuarie 2008, înregistrată la pârâtă sub nr. 760002 din 8 ianuarie 2008, a solicitat recalcularea redevenței aferentă contractului, având în vederea somației 64920 din 13 decembrie 2007. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În privința primei critici, se reține că cererea de suspendare a executării silite, formulată în cauză, este o cerere accesorie cererii principale care are ca obiect contestarea somației prin care s-a pornit executarea silită.

Față de această situație și în considerarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, se constată că instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra cererii de suspendare, ci , dimpotrivă, dând eficiență regulii de procedură enunțată mai sus, a rezolvat cu prioritate excepția, care întemeiată fiind a condus la împiedicarea cercetării fondului, inclusiv a acestei cereri în raport de accesorialitate cu cererea principală. Decăderea, ca sancțiune de drept procesual pentru nerespectarea termenului lipsește total de eficiență juridică cererea de recurs ca act de procedură.

În privința celei de a doua critici, se constată că executarea silită pornită în cauză se află sub incidența dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 care se aplică și A.D.S., în calitate de instituție implicată în procesul de privatizare, O.U.G. nr. 64/2005 privind accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S., de către partenerii contractuali, care se completează în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, în cauză, reținându-se incidența art. 401 alin. (1) C. proc. civ.

Susținerea recurentei, potrivit căreia termenul de 15 zile prevăzut de acest text de lege a început să curgă de la data formulării unei cereri către intimată (adresa nr. 760002 din 8 ianuarie 2008, pentru recalcularea redevenței ce face obiectul executării silite) este greșită, deoarece pe de o parte, termenul de 15 zile a început să curgă de la data comunicării actului de execuție, în speță, somația, iar pe de altă parte, cererea invocată nu are efect întreruptiv asupra acestui termen, recurenta contestând de fapt întinderea creanței. Așa fiind, în mod legal, instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii excepției, soluția fiind corectă și va fi menținută, prin respingerea recursului, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC A.H. SRL Fetești împotriva sentinței comerciale nr. 63 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.