ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3985/2010

HOTĂRÂRE
18.11.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3985/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în data de 28 iulie

2009, la Judecătoria Bacău, contestatoarea SC S. SRL a formulat contestație la

executarea silită pornită de Agenția Domeniilor Statului prin Ordinul nr.

119867 din 9 iulie 2009 al președintelui acesteia, în baza titlului executoriu

reprezentat prin contractul de asociere în participațiune nr. 140/18 august

2003, solicitând să se dispună anularea formelor de executare efectuate prin

poprire asupra disponibilităților bănești deținute la terțul poprit SC B.C.R.

SA - Sucursala Bacău. De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea

executării până la soluționarea contestației.

În motivarea

contestației s-a arătat că în baza contractului de asociere în participațiune

menționat, încheiat cu intimata A.D.S., SC S. SRL a primit în exploatare o

suprafață de 54,70 ha, teren cu destinație agricolă, categoria luciu de apă, în

schimbul unei redevențe. Ulterior, contestatoarea a încheiat acorduri

autentificate cu terțe persoane titulare ale cererilor de reconstituire a

dreptului de proprietate formulate în baza Legii nr. 1/2000, pentru dobândirea

acestor terenuri în schimbul despăgubirilor legale.

În dovedirea

contestației s-au depus înscrisuri la dosarul cauzei.

Prin cererea

precizatoare formulată în cauză la 9 februarie 2010 contestatoarea a solicitat

introducerea în cauză în calitate de intimat a A.N.P.A., care, în urma intrării

în vigoare a Legii nr. 317/2009 (potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1)) s-a

subrogat în drepturile și obligațiile A.D.S., astfel cum rezultă acestea din

contractele de exploatare încheiate.

Prin aceeași cerere

contestatoarea și-a completat obiectul cererii în sensul solicitării

întoarcerii executării silite, prin restabilirea situației anterioare, în

sensul plății de către A.D.S. a sumei de 7.392,07 lei pentru care s-a efectuat

deja executarea silită prin poprire (în locul cererii de suspendare a

executării silite formulată inițial în cauză).

Prin încheierea dată

în cauză la termenul de la 11 martie 2010 Curtea a dispus introducerea în cauză

în calitate de intimată și a A.N.P.A., prin mandatar ADS, conform contractului

de mandat încheiat la 23 decembrie 2009, iar în raport cu completarea

obiectului contestației prin cererea precizatoare formulată la 9 februarie 2010

în cauză a fost menținută în calitate de intimată și ADS.

Curte de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 59 din 1 aprilie 2010 a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, și a respins contestația ca

tardiv formulată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 64/29

iunie 2005, dispozițiile Cap. VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 sunt

aplicabile și ADS în calitate de instituție implicată în procesul de

privatizare. În conformitate cu art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile se

soluționează cu respectarea dispozițiilor capitolului IX, completate în mod

corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Dispozițiile art. 401

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevăd formularea contestației la executare în

termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația. Somația

(comunicarea titlului executoriu nr. 118023) din 4 iunie 2009 a fost comunicată debitoarei SC S. SRL la 12 iunie 2009 (filele 94-95, 108 la dosar) cu

mențiunea că în cazul în care debitorul nu va achita creanța de bunăvoie, se va

proceda la executarea silită fără nici o altă somație, în modalitățile

prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998.

Conform art. 42 din O.U.G.

nr. 51/1998, după comunicarea către debitoare a titlului executoriu, AVAS poate

dispune prin ordin (în speță ordinul nr. 119867 din 9 iulie 2009) blocarea prin

poprirea conturilor bancare ale debitorului, poprirea nefiind supusă validării

iar după înființarea acesteia terțul poprit este obligat să rețină suma

necesară și să o vireze în contul creditorului, fără ca toate aceste operațiuni

să implice înștiințarea debitorului. Cum debitorul SC S. SRL a formulat

contestația la executare în data de 28 iulie 2009, rezultă că excepția

formulării tardive a acesteia este întemeiată. În sens contrar nu pot fi

reținute apărările contestatoarei în sensul invocării dispozițiilor art. 401 alin.

(1) lit. b) C. proc. civ., deoarece dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998,

au caracter special și exclud comunicarea ori înștiințarea privind înființarea

popririi.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat contestatoarea SC S. SRL,

criticile vizând aspecte de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că s-a

făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998,

având în vedere că înștiințarea debitorului despre înființarea popririi este

obligatorie și în procedura reglementată de art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 astfel

că termenul pentru formularea contestației la executare se calculează potrivit art.

401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevede că în cazul executării silite

prin poprire contestația se face în termen de 15 zile de la data când „cel

interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea

popririi”.

Recursul este fondat.

În adevăr, prima

instanță a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998.

Această reglementare nu exclude obligația de înștiințare a debitorului privind

înființarea popririi, iar alin. (3) stipulează în mod expres că „Poprirea

înființată anterior ca măsură asiguratorie devine executorie prin comunicarea

copiei de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit și înștiințarea despre aceasta

a debitorului”.

În cauză, creditorul

nu a comunicat înființarea popririi fiind înștiințată despre acest fapt de

către terțul poprit SC B.C.R. SA - Sucursala Bacău - în data de 24 iulie 2009,

care a comunicat ordinul nr. 119867 din 9 iulie 2009 primit la rândul său de la

Ordinul a fost

înregistrat la societatea contestatoare la data de 24 iulie 2009, iar

contestația la executare a fost înregistrată la Judecătoria Bacău în termenul legal la data de 28 iulie 2009.

În aceste condiții

având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., și pentru a

asigura liberul acces la justiție și asigurarea căii de atac la soluția

pronunțată pe fond, recursul urmează a fi admis, sentința casată și cauza

trimisă spre rejudecare.

Admite recursul

declarat de contestatoarea SC S. SRL Bacău.

Casează sentința

comercială nr. 59 din 1 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1322/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 574 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 273/110/2008 a fost respinsă contestația formulată de reclamanții C.N. și C.E. în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2010-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6284/2010
elor expropriate de neînceperea lucrărilor pentru efectuarea cărora s-a dispus exproprierea, aspect care, de asemenea, nu a fost avut în vedere de către instanța de apel la pronunțarea soluției adoptate. Deși instanța de apel a apreciat că
ÎCCJ 2010-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 825/2010
patrimoniul unei societăți comerciale private, întrucât dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 1078,75 mp, ce face parte din terenul restituit prin dispoziția atacată, este atestat prin certificatul de atesta
ÎCCJ 2010-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3301/2010
le comerciale. În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada identității dintre imobilul (teren) revendicat și cel asupra căruia poartă dreptul de proprietate al pârâtei SC A. SA. Prin Decizia civilă nr. 3
ÎCCJ 2010-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3068/2010
investiții, obiect al contractului de concesiune, că în prezent terenul este în proprietatea numitei E.E., că probele nu relevă cu certitudine valabilitatea contractului de cesiune, că însăși contestatoarea are o acțiune pe rol cu privire l
Sursă