ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4166/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4166/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Prin cererea
înregistrată în data de 28 iulie 2009 la Judecătoria
b
acău, contestatoarea SC S. SRL a
formulat, în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului,
contestație la executare silită pornită de aceasta în baza titlului executoriu
reprezentat prin contractul de asociere în participațiune nr.140/18 august 2003,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea formelor
de executare efectuate prin poprire asupra disponibilităților bănești aflate în
contul deschis la terțul poprit B.C.R. SA, sucursala Bacău. Contestatoarea a
solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației
formulate.
În motivarea
contestației s-a arătat că în baza contractului de asociere în participațiune
menționat, încheiat cu intimata Agenția Domeniilor Statului, SC S. SRL a primit
în exploatare o suprafață de 54,70 ha, teren cu destinație agricolă, categoria
luciu de apă, în schimbul unei redevențe. Ulterior, contestatoarea a încheiat
acorduri autentificate cu terțe persoane, titulare ale cererilor de
reconstituire a dreptului de proprietate formulate în baza Legii nr. 1/2000,
pentru dobândirea acestor terenuri, în schimbul despăgubirilor legale.
În urma acestor
acorduri contestatoarea a dobândit în proprietate o suprafață de 43,34 ha din aceea primită în exploatare de la A.D.S., situație în care Compania Națională de
Administrare a Fondului Piscicol, succesoare a A.D.S., ar fi trebuit să scadă
suprafața de 43,34 ha din aceea care a constituit obiectul contractului de
asociere în participațiune, în baza art. 2.4 din respectivul contract.
În urma divizării SC S.
SRL, potrivit încheierii nr. 4542 din 27 iulie 2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului Bacău, o parte din activele acesteia,
printre care și suprafața de 43,34 ha, s-au transmis SC E. SRL, iar aceste
operațiuni au fost notificate C.N.A.F.P. pentru încheierea unui act adițional
referitor la reducerea suprafeței din contractul de asociere în participațiune
și modificarea prevederilor acestuia referitoare la schimbarea asociatului
secund, fără însă ca acest demers să aibă rezultat, redevența fiind cerută în
continuare contestatoarei, iar nu SC E. SRL, care a devenit asociat secundar,
în raport cu suprafața inițială de teren. În raport cu faptul că a devenit
proprietar pe suprafața de teren constituind obiectul asocierii, contestatoarea
înțelege să conteste și însuși titlul executoriu invocat.
Intimata Agenția
Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat în primul rând
excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău, în baza art. 1 alin. (2)
din O.U.G. nr. 64 din 29 iunie 2005. De asemenea, intimata a invocat excepția
tardivității formulării contestației și, în consecință, respingerea, ca tardivă,
a acesteia, în raport cu art. 401 alin. (1) C. proc. civ. și sentința nr. 118023
din 4 iunie 2009, comunicată contestatoarei prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire la 12 iunie 2009, cu mai mult de 15 zile înainte de
formularea contestației la executare, la 28 iulie 2009.
Intimata a solicitat
respingerea contestației și pentru că aceasta este nefondată. Sub acest aspect
s-a arătat că redevența și penalitățile de întârziere calculate potrivit
clauzelor contractuale, constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă,
astfel că executarea plății acesteia poate fi pretinsă imediat contestatoarei –
asociat secund.
Potrivit încheierii
dată la 7 octombrie 2009 în dosarul nr. 12057/180/2009, Judecătoria Bacău a
introdus, în calitate de intimat terț poprit, pe B.C.R. SA, sucursala Bacău.
Prin sentința civilă
nr. 10170 pronunțată la 25 noiembrie 2009 în dosarul nr. 12057/180/2009
Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, unde
cauza a fost înregistrată în dosarul nr. 436/2/2010.
Prin cererea precizatoare
formulată în cauză la 9 februarie 2010 contestatoarea a solicitat introducerea
în cauză, în calitate de intimat, a Agenției Naționale pentru Pescuit și
Acvacultură, care, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 317/2009 [potrivit
dispozițiilor art. 11 alin. (1)] s-a subrogat în drepturile și obligațiile A.D.S.,
astfel cum rezultă acestea din contractele de exploatare încheiate.
Prin aceeași cerere
contestatoarea și-a completat obiectul cererii în sensul solicitării
întoarcerii executării silite, prin restabilirea situației anterioare, în
sensul plății de către A.D.S. a sumei de 7.392,07 lei pentru care s-a efectuat
deja executarea silită prin poprire (la cererea de suspendare a executării
silite formulată inițial în cauză contestatoarea nu a renunțat în mod expres).
În raport cu faptul
că suma executată a intrat în contul A.D.S., contestatoarea a solicitat
judecata acestui capăt de cerere în contradictoriu cu A.D.S. iar nu cu A.N.P.A.
Prin încheierea dată
în cauză la termenul de la 11 martie 2010 prima instanță a dispus introducerea
în cauză, în calitate de intimată, și a A.N.P.A., prin mandatar Agenția
Domeniilor Statului, conform contractului de mandat încheiat la 23 decembrie 2009,
iar în raport cu completarea obiectului contestației prin cererea precizatoare
formulată la 09 februarie 2010 în cauză a fost menținută în calitate de
intimată și Agenția Domeniilor Statului.
Prin sentința comercială
nr. 59 pronunțată la 1 aprilie 2010 în dosarul nr. 436/272010, Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, a admis excepția tardivității și, în
consecință, a respins contestația la executare în cauză, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei
sentințe comerciale contestatoarea SC S. SRL a declarat recurs.
Prin decizia nr. 3985
pronunțată la 18 noiembrie 2010 în dosarul nr. 436/2/2010 Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul, a casat sentința
atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând în acest
sens că, în realitate, excepția tardivității este neîntemeiată.
Prin sentința
comercială nr. 54 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,
a fost respinsă cererea de suspendare a executării și a fost respinsă, ca
nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Executarea silită
prin poprire contestată în cauză a fost declanșată de creditoarea Agenția
Domeniilor Statului prin emiterea ordinului nr. 119867 din 9 iulie 2009, în
baza contractului de asociere în participațiune nr. 140 din 18 iunie 2003,
încheiat cu SC S. SRL, aceasta din urmă obligându-se la plata unei redevențe în
conformitate cu art. 5.1 din contract, în schimbul exploatării suprafeței de 54,70 ha de teren cu destinație agricolă, categoria de folosință luciu de apă.
Potrivit prevederilor
O.U.G. nr. 64/2005 și O.U.G. nr. 51/1998, contractul de asociere în
participațiune încheiat de Agenția Domeniilor Statului constituie titlu
executoriu, chiar și în condițiile în care a fost preluat de Agenția Națională
pentru Pescuit și Acvacultură. Contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de
plată a redevenței la termenele scadente, suma datorată cu acest titlu precum
și penalitățile de întârziere prevăzute în contractul părților constituind o
creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 7.392,07 lei. În realizarea
executării silite prin poprire creditoarea a procedat în mod legal la
comunicarea titlului executoriu și la scrisoarea debitoarei la achitarea
debitului. În baza popririi înființate, suma de 7.392,07 lei a fost plătită,
situație în care contestația la executare a fost completată cu capătul de
cerere privind întoarcerea executării silite, fără însă să se renunțe expres de
către contestatoare la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
În raport cu art. 399
alin. (24) C. proc. civ., actele de executare au fost îndeplinite cu
respectarea legii, inclusiv sub aspectul stabilirii întinderii titlului
executoriu, astfel că nu se justifică anularea acestora sau întoarcerea
executării silite.
În acest sens,
susținerile contestatoarei vizând chiar titlul executoriu și prin care se
pretinde de către aceasta preluarea în proprietate a unor părți din suprafața
de teren adusă în asociere de către Agenția Domeniilor Statului, nu se probează
în mod concludent, în raport cu înscrisurile întocmite și depuse la dosar, cu
excepția unei suprafețe de 15,49 ha (aflată în raza comunei Horgești) care, așa
cum a recunoscut și Agenția Domeniilor Statului, a fost predată consiliului
local, în baza protocolului nr. 9888 din 18 iunie 2007, însă acest act nu este
suficient nici pentru a îndreptății întocmirea unui act adițional la contractul
de asociere în participațiune.
După cum rezultă din
adresa nr. 114861 din 26 martie 2009, emisă de Agenția Domeniilor Statului,
suprafața de 15,49 ha a fost operată în fișa de urmărire a contractului
părților și nu a fost luată la calculul creanței supuse executării silite.
În cazul suprafeței
de 34,27 ha, aflată pe teritoriul comunei Parincea, nu s-a întocmit de Agenția
Domeniilor Statului un protocol de predare, în condițiile incertitudinii
măsurătorilor privind acest teren, care astfel a rămas în evidențele Agenției
Domeniilor Statului.
În baza înscrisurilor
înaintate la dosar contestatoarea are posibilitatea formulării în justiție a
unei acțiuni vizând constatarea dobândirii în proprietate a suprafețelor de
teren pretinse, pentru ca mai apoi să formuleze în mod îndreptățit contestația
la executare, în cadrul acesteia nejustificându-se o judecată asupra regimului
juridic asupra terenului.
În plus, nici măcar
pactul comisoriu de grad IV stipulat în contract nu prezintă relevanță,
deoarece Agenția Domeniilor Statului nu a înțeles să facă aplicarea acestuia,
ci să solicite redevența restantă.
În ceea ce privește
cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, s-a
reținut că în susținerea acesteia nu au fost formulate alte motive, în mod
expres, că executarea silită prin poprire a fost deja finalizată și, oricum, în
raport cu art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005, în speță sunt aplicabile
prevederile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 în sensul că executarea
silită începută, continuă și pe parcursul soluționării contestației formulate
de debitor, acesta având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei
hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs contestatoarea SC S. SRL Bacău aducându-i următoarele
critici:
Executarea silită a
fost pornită în lipsa unui titlu executoriu, cu încălcarea dispozițiile art. 372
C. proc. civ.
În fapt, între părți
s-a încheiat un contract comercial de asociere în participațiune, prin care
s-au stabilit drepturi și obligații reciproce cu un caracter complex, în cauză
fiind aplicabile dispozițiile din Codul comercial, acest act normativ
necuprinzând nicio dispoziție referitoare la caracterul executoriu al acestui
contract.
De altfel, acest
caracter nu este conferit contractului de asociere în participațiune, prin
nicio dispoziție a Legii nr. 190/2004 a O.U.G. nr. 64/2005, sau a O.U.G. nr. 51/1998.
Abia prin Lege nr. 94/2010
s-a modificat O.U.G. nr. 64/2005 în sensul că toate contractele încheiate de A.D.S.
constituie titluri executorii, însă această lege a intrat în vigoare după
efectuarea executării silite, și chiar după judecarea contestației la executare
în primă instanță, în primul ciclu procesual.
Procedând la
calificarea contractului de asociere în participațiune ca titlu executoriu,
prima instanță a încălcat principiul neretroactivității legii civile prevăzut
de art. 15 alin. (2) din Constituția României, procedura de executare silită
putând fi declanșată doar în baza unei hotărâri judecătorești definitive.
De asemenea, prima
instanță nu a ținut cont de faptul că în urma divizării SC S. SRL, potrivit
încheierii nr. 4542 din 27 iulie 2007 a judecătorului delegat la ORC Bacău, drepturile și obligațiile aferente contractului de asociere în participațiune au
fost transmise către SC E. SRL.
Recurenta a solicitat
judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia
recurată prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că
recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin cererea
introductivă, contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva
executării silite, pornite la cererea A.D.S., în baza titlului executoriu
reprezentat de contractul de asociere în participațiune nr. 140 din 18 august
2003.
Ca orice acțiune
civilă, cererea formulată de către contestatoare are trei elemente: părțile,
obiectul și cauza.
În cuprinsul cererii
introductive, precizată ulterior, după declinarea competenței către Curtea de
Apel București, contestatoarea a indicat drept cauză juridică a cererii sale,
faptul că suprafața pentru care datorează redevența s-a diminuat cu suprafața
de 43,34 ha., deoarece, a devenit proprietară a acestei suprafețe, dar și
faptul că la data de 27 iulie 2007, prin încheierea nr. 4542 a judecătorului
delegat la ORC Bacău, suprafața ce făcea obiectul contractului de asociere în
participațiune a fost transmisă unei alte societăți, respectiv SC E. SRL,
împotriva căreia trebuia să se îndrepte intimata A.D.S., necontestând însă
caracterul de titlu executoriu al contractului de asociere în participațiune.
În recurs, contestatoarea
a schimbat cauza juridică a cererii introductive, indicând faptul că își
întemeiază recursul pe nerecunoașterea calității de titlu executoriu a
contractului de asociere în participațiune încheiat între părți, or, potrivit
art. 292 C. proc. civ., raportat la art. 316 C. proc. civ., părțile nu se vor
putea folosi înaintea instanței de recurs de alte motive (în sens de cauză
juridică) decât cele invocate la prima instanță.
În plus, așa după cum
a reținut și prima instanță, contestatoarea avea la îndemână alte căi, (o
eventuală acțiune în constatare) prin care, în contradictoriu cu intimata, să
ceară să se constate că a devenit proprietara unei părți din suprafața ce a
făcut obiectul contractului, sau că nu mai este titulara dreptului, prin faptul
că, în urma procesului de divizare, o parte din terenurile respective au intrat
în patrimoniul unei alte societăți comerciale, rezultate în urma divizării.
Abia după obținerea
unei hotărâri judecătorești în acest sens, contestatoarea putea formula o
contestație la executare și respectiv, o cerere de întoarcere a executării.
Având în vedere cele
de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins
recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
contestatoarea SC S. SRL Bacău împotriva sentinței comerciale nr. 54 de la 7
aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 15 decembrie 2011.