ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IX-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pârâta Agenția Domeniilor

Statului, solicitând instanței să dispună:

-obligarea Agenției

Domeniilor Statului să respecte Hotărârea din data de 28 noiembrie 2007, emisă

de către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care s-a

aprobat solicitarea reclamantei din 31 iulie 2007, privind concesionarea prin

atribuire directă a suprafețelor de teren de sub luciu de apă și a terenurilor

aferente amenajării piscicole T., localitatea N., jud. Constanța.

-obligarea Agenției Domeniilor

Statului să respecte Hotărârea Consiliului Administrație al Compania Națională

de Administrare a Fondului Piscicol din 18 decembrie 2006, prin care s-a aprobat

tariful pe kg de pește, modul de calcul și de plată al redevenței și Anexele cadru

care la baza Contractului cadru de Concesiune prin Atribuire Directa.

-obligarea pârâtei Agenția

Domeniilor Statului să respecte și să aplice modul de calcul al redevenței stabilit

în baza parametrilor și calculelor efectuate de către specialiștii Companiei Naționale

de Administrare a Fondului Piscicol, toate clauzele contractuale prevăzute în Contractul

de Concesiune Atribuire Directă, Anexele și Procesele Verbale de Punere in Posesie,

așa cum au fost redactate de Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol și semnate de SC M. SRL, pentru suprafața de teren de 1970,15 ha aferentă

amenajării piscicole T., localitatea N., jud. Constanța, conform cadrului legal

stabilit de Legea nr. 268/2001, Hotărârea din 18 decembrie 2006, Hotărârea din 28

noiembrie 2007, O.U.G. nr. 23 din 05 martie 2008.

-obligarea Agenției Domeniilor

Statului să semneze Contractul de Concesiune Atribuire Directă, redactat de către

Compania Naționala de Administrare a Fondului Piscicol și semnat de către SC M.

SRL, respectând clauzele contractuale stabilite de către Compania Națională de Administrare

a Fondului Piscicol conform cadrului legal stabilit de Legea nr. 268/2001.

1.1. Prin sentința civilă

nr. 1324 din 01 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IX-a, a declinat competența

materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată

sub același număr.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul București a reținut că, potrivit .art. 2 lit. d) din C.

proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluționarea cauzei

este de competența Curții de Apel București, întrucât Agenția Domeniilor Statului

este o instituție organizată la nivel național, aparținând categoriei autorităților

și instituției centrale.

Prin sentința nr. 4201

din 27 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta SC M. SRL., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor

Statului.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că nesoluționarea cererii reclamantei,

adresată pârâtei Agenția Domeniilor Statului nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat,

întrucât nu poate fi stabilită obligația părții pârâte de a încheia contractul de

concesiune solicitat de reclamantă, dispozițiile Legii nr. 268/2001, invocate și

de către reclamantă, conducând la concluzia că acest drept invocat nu subzistă în

patrimoniul acesteia la acel moment.

Totodată, instanța de

fond a reținut că la data de 31 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere către Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care a solicitat concesionarea

prin atribuire directă, conform 21 alin. (1) și alin. (3) al Legii nr. 268/2001,

actualizată în data de 03 februarie 2004, H.G. nr. 577 din 13 iunie 2002 și normelor

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților

comerciale, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 137/2002,

arătând în petiție că activele fac parte din fosta fermă Năvodari care cuprinde

Lacul T. și pepiniera M.K., construită și amenajata în partea de N-E a acestuia.

În ceea ce privește situația

juridică a terenului, prima instanță a reținut că suprafața totală este de 11.487,43

ha din care 11.174,06 ha s-a aflat în administrarea SC P. SA Constanta până în anul

2000, când s-a înființat Agenția Domeniilor Statului ca administrator în numele

statului pentru terenurile domeniu public sau privat al statului, deținute de societățile

agricole și piscicole, stațiuni și institute de cercetare, companii și societăți

naționale.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că, întrucât Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei

Naționale de Administrare a Fondului Piscicol conform O.U.G. nr. 23/2008, privind

pescuitul și acvacultura, societatea reclamantă a solicitat pârâtei semnarea contractului

de concesiune, a anexelor și a proceselor-verbale de punere în posesie, urmare a

respectării Legii 268/2001, Hotărârii din 18 decembrie 2006, Hotărârii din 28

noiembrie 2007 și Ordonanței nr. 23 din 05 martie 2008.

Având în vedere dispozițiile

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 268/2001 și ale art. 16 din H.G. nr. 626 din 6 iulie

2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, instanța

de fond a constatat că dreptul de concesiune, prin atribuire directă la data adresării

cererii de recunoaștere a dreptului, nu exista în patrimoniul reclamantei, ținând

seama de obiectul contractului, și nici restul elementelor de patrimoniu ce se solicita

a face obiectul contractului de concesiune nu pot fi considerate ca încadrabile

în categoria de terenuri cu destinație agricola vizate de lege, în forma de la data

adresării cererii administrative, reclamanta nefăcând dovada ca între acestea s-ar

regăsi și amenajări piscicole.

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva sentinței

nr. 4201 din 27 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.

SRL București.

Invocând ca temei legal

al căii de atac exercitată prevederile art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., în esență,

recurenta-reclamantă a dezvoltate următoarele motive de recurs ale hotărârii primei

instanțe:

- s-a făcut în cauză o

greșită aplicare și interpretare a prevederilor art. 21

1

din Legea

nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare

terenuri proprietate publică și privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea

Agenției Domeniilor Statului;

- obiectul contractului

de concesiune - atribuire directă l-a reprezentat concesionarea prin atribuire directă

a suprafețelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole precum și terenurile

aferente acestora, în suprafață de 1970,15 ha, terenuri cu destinație agricolă;

- destinația agricolă

a terenului rezultă și din interpretarea Cap. 7 din contract (pct. 7.1.18) ca și

din Convenția existentă la dosar, ca parte integrantă a contractului de concesiune-atribuire

directă, iar instanța, în măsura în care nu era deplin lămurită cu privire la situația

juridică a terenului avea posibilitatea de a solicita lămuriri de la Agenția Domeniilor

Statului;

- hotărârea instanței

de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pronunțându-se doar pe aspectul

lipsei interesului legitim al reclamantei-recurente, deși nu a invocat o astfel

de excepție și în plus nici nu a răspuns fiecăruia din capetele acțiunii principale:

- la data de 5 martie

2008 s-a emis O.U.G. nr. 23 privind Pescuitul și Acvacultura, publicată în M. Of.

nr. 180/10.03.2008, prin care Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei

Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, motiv pentru care s-a solicitat acestei

autorități semnarea contractului de concesiune și anexelor menționate, urmare a

respectării hotărârii din 28 noiembrie 2007, a Legii nr. 268/2001, a hotărârii din

18 decembrie 2006 și a Ordonanței nr. 23 din 5 martie 2008, petit de acțiunea la

care nu s-a răspuns, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare;

-instanța de fond nu a

manifestat rol activ în dezlegarea pricinii.

4.Întâmpinarea intimatei

Agenția Domeniilor Statului și probe noi administrate în recurs

La data de 29 martie 2011,

intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a trimis un set de documente instanței

de recurs, arătând că în urma verificărilor efectuate a fost identificat Contractul

de Concesiune Atribuire Directă din data de 9 aprilie 2008, încheiat cu reclamanta-recurentă,

depus la dosar cu semnături și număr de înregistrare menționând și prevederile

art. II din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul

și acvacultura, arătând că s-au predat către Agenția Națională pentru Pescuit

și Acvacultură acțiunile deținute de Agenția Domeniilor Statului la societatea comercială

cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amenajările piscicole și alte terenuri

aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta.

S-a arătat că respectivul

contract de concesiune prin atribuire directă, încheiat la data de 21 februarie

2008 a fost preluat de la Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol la data de 9 aprilie 2008 prin protocolul de predare din 9 aprilie 2008,

înregistrat la Agenția Domeniilor Statului.

de recurs depuse de recurenta-reclamantă

Urmare a depunerii de

către intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a Contractului de Concesiune Atribuire

Directă, redactat și semnat de către Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol, la data de 21 februarie 2008, având ca obiect suprafața de teren pe care

sunt amplasate amenajările piscicole și terenurile aferente acestora, în perimetrul

localității Năvodari, recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că acțiunea

sa a rămas fără obiect.

instanței de recurs

Examinând actele și lucrările

dosarului și sentința atacată prin prisma prevederilor legale incidente și raportat

la probele noi administrate în recurs și față de precizările corespunzătoare ale

părților Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul

de față.

Față de precizările exprese

ale recurentei-reclamante, raportat la înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv

contractul de Concesiune Atribuire Directă, redactat și semnat la data de 21 februarie

2008 de intimată și reținând că practic petitul principal al acțiunii de chemare

în judecată l-a constituit solicitarea de obligare a pârâtei la semnarea acestui

contract, Înalta Curte, menținând soluția de principiu, a primei instanțe în sensul

respingerii acțiunii reclamantei, urmează a substitui netemeiniciei constatate,

rămânerea fără obiect a cererii, în mod necontestat evidențiată de ambele părți.

Câtă vreme soluția de

respingere a acțiunii reclamantei recurente se menține, independent de motivul reținut,

din perspectivă procesuală, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. soluția pe

care instanța de control o va pronunța, nu poate fi decât de respingere a recursului

de față, fără a se mai impune însă examinarea criticilor inițiale, vizând temeinicia

soluției instanței de fond, raportat la precizările și probatoriile noi administrate,

astfel cum s-a arătat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M. SRL București

împotriva sentinței nr. 4201 din 27 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie

2011.