ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2011

Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței să dispună: -obligarea Agenției Domeniilor Statului să respecte Hotărârea din data de 28 noiembrie 2007, emisă de către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care s-a aprobat solicitarea reclamantei din 31 iulie 2007, privind concesionarea prin atribuire directă a suprafețelor de teren de sub luciu de apă și a terenurilor aferente amenajării piscicole T., localitatea N., jud. Constanța. -obligarea Agenției Domeniilor Statului să respecte Hotărârea Consiliului Administrație al Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol din 18 decembrie 2006, prin care s-a aprobat tariful pe kg de pește, modul de calcul și de plată al redevenței și Anexele cadru care la baza Contractului cadru de Concesiune prin Atribuire Directa. -obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului să respecte și să aplice modul de calcul al redevenței stabilit în baza parametrilor și calculelor efectuate de către specialiștii Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, toate clauzele contractuale prevăzute în Contractul de Concesiune Atribuire Directă, Anexele și Procesele Verbale de Punere in Posesie, așa cum au fost redactate de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și semnate de SC M. SRL, pentru suprafața de teren de 1970,15 ha aferentă amenajării piscicole T., localitatea N., jud. Constanța, conform cadrului legal stabilit de Legea nr. 268/2001, Hotărârea din 18 decembrie 2006, Hotărârea din 28 noiembrie 2007, O.U.G. nr. 23 din 05 martie 2008. -obligarea Agenției Domeniilor Statului să semneze Contractul de Concesiune Atribuire Directă, redactat de către Compania Naționala de Administrare a Fondului Piscicol și semnat de către SC M. SRL, respectând clauzele contractuale stabilite de către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol conform cadrului legal stabilit de Legea nr. 268/2001. 1.1. Prin sentința civilă nr. 1324 din 01 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IX-a, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același număr. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că, potrivit .art. 2 lit. d) din C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel București, întrucât Agenția Domeniilor Statului este o instituție organizată la nivel național, aparținând categoriei autorităților și instituției centrale.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 4201 din 27 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL., în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că nesoluționarea cererii reclamantei, adresată pârâtei Agenția Domeniilor Statului nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat, întrucât nu poate fi stabilită obligația părții pârâte de a încheia contractul de concesiune solicitat de reclamantă, dispozițiile Legii nr. 268/2001, invocate și de către reclamantă, conducând la concluzia că acest drept invocat nu subzistă în patrimoniul acesteia la acel moment. Totodată, instanța de fond a reținut că la data de 31 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care a solicitat concesionarea prin atribuire directă, conform 21 alin. (1) și alin. (3) al Legii nr. 268/2001, actualizată în data de 03 februarie 2004, H.G. nr. 577 din 13 iunie 2002 și normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 137/2002, arătând în petiție că activele fac parte din fosta fermă Năvodari care cuprinde Lacul T. și pepiniera M.K., construită și amenajata în partea de N-E a acestuia. În ceea ce privește situația juridică a terenului, prima instanță a reținut că suprafața totală este de 11.487,43 ha din care 11.174,06 ha s-a aflat în administrarea SC P. SA Constanta până în anul 2000, când s-a înființat Agenția Domeniilor Statului ca administrator în numele statului pentru terenurile domeniu public sau privat al statului, deținute de societățile agricole și piscicole, stațiuni și institute de cercetare, companii și societăți naționale. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, întrucât Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol conform O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, societatea reclamantă a solicitat pârâtei semnarea contractului de concesiune, a anexelor și a proceselor-verbale de punere în posesie, urmare a respectării Legii 268/2001, Hotărârii din 18 decembrie 2006, Hotărârii din 28 noiembrie 2007 și Ordonanței nr. 23 din 05 martie 2008. Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 268/2001 și ale art. 16 din H.G. nr. 626 din 6 iulie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, instanța de fond a constatat că dreptul de concesiune, prin atribuire directă la data adresării cererii de recunoaștere a dreptului, nu exista în patrimoniul reclamantei, ținând seama de obiectul contractului, și nici restul elementelor de patrimoniu ce se solicita a face obiectul contractului de concesiune nu pot fi considerate ca încadrabile în categoria de terenuri cu destinație agricola vizate de lege, în forma de la data adresării cererii administrative, reclamanta nefăcând dovada ca între acestea s-ar regăsi și amenajări piscicole.

Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva sentinței nr. 4201 din 27 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M. SRL București. Invocând ca temei legal al căii de atac exercitată prevederile art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., în esență, recurenta-reclamantă a dezvoltate următoarele motive de recurs ale hotărârii primei instanțe: - s-a făcut în cauză o greșită aplicare și interpretare a prevederilor art. 21 1 din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului; - obiectul contractului de concesiune - atribuire directă l-a reprezentat concesionarea prin atribuire directă a suprafețelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole precum și terenurile aferente acestora, în suprafață de 1970,15 ha, terenuri cu destinație agricolă; - destinația agricolă a terenului rezultă și din interpretarea Cap. 7 din contract (pct. 7.1.18) ca și din Convenția existentă la dosar, ca parte integrantă a contractului de concesiune-atribuire directă, iar instanța, în măsura în care nu era deplin lămurită cu privire la situația juridică a terenului avea posibilitatea de a solicita lămuriri de la Agenția Domeniilor Statului; - hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pronunțându-se doar pe aspectul lipsei interesului legitim al reclamantei-recurente, deși nu a invocat o astfel de excepție și în plus nici nu a răspuns fiecăruia din capetele acțiunii principale: - la data de 5 martie 2008 s-a emis O.U.G. nr. 23 privind Pescuitul și Acvacultura, publicată în M. Of. nr. 180/10.03.2008, prin care Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, motiv pentru care s-a solicitat acestei autorități semnarea contractului de concesiune și anexelor menționate, urmare a respectării hotărârii din 28 noiembrie 2007, a Legii nr. 268/2001, a hotărârii din 18 decembrie 2006 și a Ordonanței nr. 23 din 5 martie 2008, petit de acțiunea la care nu s-a răspuns, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare; -instanța de fond nu a manifestat rol activ în dezlegarea pricinii. 4.Întâmpinarea intimatei Agenția Domeniilor Statului și probe noi administrate în recurs La data de 29 martie 2011, intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a trimis un set de documente instanței de recurs, arătând că în urma verificărilor efectuate a fost identificat Contractul de Concesiune Atribuire Directă din data de 9 aprilie 2008, încheiat cu reclamanta-recurentă, depus la dosar cu semnături și număr de înregistrare menționând și prevederile art. II din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, arătând că s-au predat către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură acțiunile deținute de Agenția Domeniilor Statului la societatea comercială cu profil piscicol, terenurile pe care sunt amenajările piscicole și alte terenuri aferente amenajărilor piscicole deținute de aceasta. S-a arătat că respectivul contract de concesiune prin atribuire directă, încheiat la data de 21 februarie 2008 a fost preluat de la Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol la data de 9 aprilie 2008 prin protocolul de predare din 9 aprilie 2008, înregistrat la Agenția Domeniilor Statului.

Precizările la cererea de recurs depuse de recurenta-reclamantă Urmare a depunerii de către intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a Contractului de Concesiune Atribuire Directă, redactat și semnat de către Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, la data de 21 februarie 2008, având ca obiect suprafața de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole și terenurile aferente acestora, în perimetrul localității Năvodari, recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că acțiunea sa a rămas fără obiect.

Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma prevederilor legale incidente și raportat la probele noi administrate în recurs și față de precizările corespunzătoare ale părților Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul de față. Față de precizările exprese ale recurentei-reclamante, raportat la înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv contractul de Concesiune Atribuire Directă, redactat și semnat la data de 21 februarie 2008 de intimată și reținând că practic petitul principal al acțiunii de chemare în judecată l-a constituit solicitarea de obligare a pârâtei la semnarea acestui contract, Înalta Curte, menținând soluția de principiu, a primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei, urmează a substitui netemeiniciei constatate, rămânerea fără obiect a cererii, în mod necontestat evidențiată de ambele părți. Câtă vreme soluția de respingere a acțiunii reclamantei recurente se menține, independent de motivul reținut, din perspectivă procesuală, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. soluția pe care instanța de control o va pronunța, nu poate fi decât de respingere a recursului de față, fără a se mai impune însă examinarea criticilor inițiale, vizând temeinicia soluției instanței de fond, raportat la precizările și probatoriile noi administrate, astfel cum s-a arătat mai sus.