ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3489/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3489/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

5535/36/2006 la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A.M. SRL a chemat în judecată pârâta Compania Națională de

Administrare a Fondului Piscicol solicitând ca prin sentința ce se va pronunța

să se dispună anularea actului administrativ Contractul de concesiune prin

atribuire directă nr. 103 din 24 mai 2006 înregistrat la pârâtă sub nr. 4069 din

24 mai 2006.

S-a arătat, în primul rând, prin

motivele acțiunii formulate, că terenul ce face obiectul concesiunii nu face

parte din domeniul public sau privat al statului, acesta aflându-se în

proprietatea privată a foștilor membri cooperatori ai CAP Conacu, așa cum

rezultă din sentința

civilă

nr. 5249

din 10 mai 1993 opozabilă pârâtei in calitate de succesor cu titlu particular a

SC P. SA Constanța. Mai mult, acest teren s-a aflat încă din anul 1997 în

administrarea SC C. SRL care în anul 2003 a fuzionat prin absorbție cu SC A.M.

SRL, continuând exploatarea și administrarea în perioada 2003-2006.

In al doilea rând, o altă cauză de

nulitate absolută a contractului de concesiune, invocată de reclamantă, o

reprezintă nerespectarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 219/1998 și a

prevederilor contractuale privind obligația înregistrării contractului în

registrul de publicitate imobiliară.

În fine, reclamanta a precizat că

actul atacat, sub aspectul modalității de încheiere a contractului și a

clauzelor acestuia, este nelegal, întrucât cuprinde clauze si prevederi

contrare situației de fapt si de drept, ceea ce atrage nulitatea sa.

In cauză a formulat întâmpinare pârâta

Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, prin care s-a invocai

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a solicitat

respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Asociația Familială C.N. a formulat cerere de intervenție, prin care

s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Compania

Națională de Administrare a Fondului Piscicol București, s-a solicitat citarea

în calitate de pârâtă a Agenției Domeniilor Stalului București, în locul

Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol, precum și, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 917/CA din 27

noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de necompetență

materială a instanței, invocată de Agenția Domeniilor Statului, a fost admisă

cererea de intervenție in interes propriu formulată de Asociația Familială C.N.

și a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A.M. SRL ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2298 din 30 aprilie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul declarat de SC A.M. SRL Cobadin Constanța, a

fost casată sentința civilă nr. 917/CA din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția comerciala, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a

învederat, prin considerentele deciziei de casare, că hotărârea pronunțată de

instanța de fond este insuficient motivată în fapt și în drept, nefiind

respectate astfel cerințele dispozițiilor art. 261 C. proc. civ. S-a stabilit,

de asemenea, prin decizia instanței de recurs, obligația instanței de

rejudecare de a lămuri printr-un lux probatoriu, situația juridică a terenului

în litigiu, urmând ca în raport de părerea unui nou expert să aprecieze dacă

terenul ce face obiectul litigiului este proprietate publică sau privată.

Urmare rejudecării pricinii, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ si fiscal, prin sentința

civilă

nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

A.M. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului și cu

intervenienta în interes propriu Asociația Familiala "C.N." și a

dispus anularea contractului de concesiune prin atribuirea directă nr. 103 din

24 mai 2006. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca nefondată cererea de

intervenția în nume propriu a intervenientei Asociația Familiala "C.N.".

Instanța de contencios administrativ a

arătat, prin considerentele hotărârii pronunțate, că prin raportare la

prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 1 din Legea nr. 219/1998,

care stabilesc cadrul de aplicare a legii privind concesiunile, că este datoare

a cerceta, în analiza valabilității contractului de concesiune nr. 103/2006,

dacă obiectul acestui contract face parte din domeniul public sau privat al

statului. Astfel, s-a relevat că prin sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993

a Judecătoriei Constanța a fost obligată pârâta SC P. SA Constanța să lase CAP

Conacu comuna Cobadin în deplină proprietate și posesie suprafața de 147 ha

teren acoperit cu apă și că, fără a pune în discuție executorialitatea acestei

hotărâri judecătorești în cadrul termenului de prescripție, se reține că prin

sentința civilă mai sus menționată s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat

că balta aflată în administrarea SC P. SA anterior anului 1993, inițial în

suprafață de 78,72 ha, iar în urma precipitațiilor pluviometrice extinsă până

la suprafața de 147 ha, a fost și a rămas proprietate cooperatistă,

reprezentând parte a fondului constituit în anul 1955, la înființarea CAP

Conacu, prin participațiile cu teren ale locuitorilor acestei comune.

Valabilitatea titlului în baza căruia

s-a efectuat preluarea de către stat a acestui teren a fost cercetată pe cale

incidentală în cadrul litigiului în urma căruia s-a pronunțat sentința

civilă

nr. 5294/1993 a Judecătoriei

Constanța, reținându-se că preluarea de către stat a fost abuzivă, neputându-se

invoca prescripția achizitivă, cât timp deținerea titlului nu echivalează cu

posesia, iar protocolul din 18 februarie 1977 nu poate fi considerat just

titlu, întrucât acesta nu a respectat prevederile HCM nr. 1397/1975 privind

repartizarea între Ministerul Agriculturii Și Ministerul Economiei Forestiere

și a Materialelor de Construcții a bazinelor piscicole proprietate de stat,

deoarece nu s-a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a trecerii în

proprietatea statului a terenului aparținând membrilor cooperatori ai CAP

Conacu.

Odată stabilit cu putere de lucru

judecat regimul juridic al acestui teren ca fiind cel al unui imobil aliat în

proprietatea privată a persoanelor fizice care au participat la constituirea

CAP Conacu în anul 1953, fără a fi trecut niciodată în mod valabil în

proprietatea statului, curtea de apel a verificat dacă acest teren se suprapune

cu cel ce a formal obiectul contractului de concesiune nr. 103/2006. a cărui

anulare s-a solicitat de partea vătămată prin încheierea acestui act. respectiv

reclamanta SC A.M. SRL, și a concluzionat că terenul ce a fost concesionat de

către pârâta Asociația Familială '"C.N.", în suprafață de 186 ha, se

suprapune peste terenul revendicat de CAP Conacu, de 147 ha, pentru care

reclamanta SC A.M. SRL își justifică dreptul său de proprietate consfințit prin

sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța.

Curtea de apel a considerat irelevant,

prin prisma dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, că terenul ce a fost

concesionat intervenientei Asociația Familială C.N. a fost inventariat și

trecut în proprietatea publică a comunei Cobadin prin H.G. nr. 904/2002, cât

timp parte din acest teren, în suprafață de 147 ha, a fost în mod neîntrerupt

în proprietatea privata a foștilor membri cooperatori ai CAP Conacu, iar

preluarea acestui teren în evidențele statului, cu stabilirea prerogativelor de

proprietar, a îmbrăcat un caracter abuziv, fiind restabilită ordinea juridică

firească prin sentința

civilă

nr.

5294/1993 a Judecătoriei Constanța.

Prin urmare, reținând că a fost

concesionat prin contractul nr. 103/2006 un teren ce nu aparținea statului,

nefiind valabil titlul prin care s-a constituit dreptul de proprietate publică

în patrimoniul statal, Curtea de apel a admis cererea reclamantei și a dispus

anularea actului administrativ vătămător pentru SC A.M. SRL, constatând

nelegalitatea sa în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și ale

art. 1 din Legea nr. 219/1998.

împotriva sentinței civile nr. 30/CA

din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs intervenientul

Asociația Familială "C.N." și Agenția Națională Pentru Pescuit și

Acvacultura, prin care s-a solicitat, de către recurenta-intervenientă, în

principal admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei expertize

tehnice de specialitate care să identifice corect suprafețele deținute de stat

sau de persoane fizice sau juridice, și, in subsidiar, admiterea recursului,

casarea sentinței pronunțate și urmare rejudecării pricinii, respingerea

cererii de chemare în judecată și admiterea cererii de intervenție, și de către

Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura admiterea recursului, casarea

hotărârii pronunțate de instanța de fond si pe fond respingerea acțiunii.

Prin Decizia nr. 485 din 27 ianuarie

2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins recursurile declarate de intervenienta Asociația Familială C.N.

și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura împotriva sentinței nr.

30/CA din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-au reținut în esență următoarele.

Soluția adoptată de prima instanță, de

admitere a acțiunii reclamantei SC A.M. SRL (cu consecința dispunerii anulării

contractului de concesiune prin atribuire directă nr. 103 din 24 mai 2006) și

de respingere ca nefondată a cererii de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienta Asociația Familială C.N., se privește ca fiind legală,

pe de altă parte, urmare efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Este neîndoielnic că, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care

corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua

judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente

prevăzute de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se

întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv,

demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte

litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua

diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al

doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior,

fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de

lucru judecat în forma prezumției, mijloc de probă de natură să demonstreze

ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, vine să asigure, din

nevoia de ordine și de stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între

considerentele hotărârilor judecătorești, astfel că nu se poate introduce o

nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă sau să se obțină stabilirea

contrariului a ceea ce s-a stabilit judecătorește anterior. Or, în litigiu,

atâta vreme cât s-a stabilit, prin sentința civilă nr. 5249 din 10 mai 1993 a

Judecătoriei Constanța, devenită irevocabilă și pusă în executare, că dreptul

de proprietate asupra unei părți din amenajarea piscicolă concesionată prin

contractul nr. 103 din 24 mai 2006 nu aparține statului sau unei unități

administrativ-teritoriale, ci constituie obiect al dreptul de proprietate

privată, nu se poate statua în alt mod, în alt litigiu, în condițiile în care

nu s-a probat că regimul juridic al imobilului respectiv s-a schimbat între

timp, în condițiile legii.

Împotriva deciziei nr. 485 din 27

ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, Asociația Familială „C.N." a formulat cerere de revizuire, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ.

In motivarea căii de atac se arată, în

esență, că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel se arată că deși prin

întâmpinarea depusă de pârâta Compania Națională de Administrare a Fondului

Piscicol s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

SC A.M., nici o instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.

S-a mai arătat că după pronunțarea

deciziei atacate, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, respectiv Decizia nr. 332 din 04 martie 2011, definitivă și

irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 3305/256/2009.

Înalta Curte sesizată cu cererea de

față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea este

inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta Asociația Familială C.N. a

formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 485 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

temeiul art. 322 pct. 2, 5, 7 C. proc. civ.

Codul de Procedură Civilă

reglementează în Titlul

V-

Capitolul

II,

revizuirea hotărârilor (art. 322-328),

cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de

art. 322 pct. 2 din același cod revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

reglementează trei ipoteze, extra petita, minus petita și plus petita, textul

referindu-se strict la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea

de chemare în judecată.

Prin urmare având în vedere că

prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea se

poate cere numai cu privire la hotărârile rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci

când evocă fondul, și ținând cont de faptul că decizia a cărei revizuire se

solicită nu evocă fondul, Înalta Curte constată că cerere de revizuire este

inadmisibilă.

Pentru ca o hotărâre dată de instanța

de recurs să fie susceptibilă de revizuire, trebuie să evoce fondul cauzei.

Or, în speța de față cererea de

revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-au respins

recursurile declarate de Asociația Familială C.N. și Agenția Națională pentru

Pescuit și Acvacultura, de unde rezultă că cererea de revizuire va fi respinsă

ca inadmisibilă.

Pe de altă parte, motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 teza

I,

respectiv

descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, reținute de

partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, implică îndeplinirea unor condiții cumulative, care

rezultă din chiar din economia prevederilor menționate.

Documentul despre care se face vorbire

în cererea de revizuire nu îndeplinește niciuna din condițiile enunțate.

Înalta Curte, văzând actele și

lucrările dosarului, a constatat că cererea de fată nu întrunește cerințele

minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea

deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că

cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile

legale.

Văzând și dispozițiile art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de Asociația Familială „C.N." împotriva Deciziei nr. 485 din 27

ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

15 iunie 2011.