ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 797/36 din 13 iulie 2011, reclamanta SC A.M.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A. București, să se dispună

soluționarea cererilor sale, înregistrate sub nr. 13 din 1 februarie 2011 și

nr. 27 din 11 februarie 2011, adresate pârâtei, precum și repararea pagubei ce

a fost cauzată, în sumă de 88.503,87 euro, urmare a neexploatării imobilului

B.C.-Negrești.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin Adresele nr. 13 din 1 februarie 2011 și nr. 27 din

11 februarie 2011, reclamanta a solicitat a se lua act de încercarea sa de

rezolvare prealabilă a litigiului, adrese la care pârâta nu a formulat niciun

răspuns.

A mai susținut

reclamanta că, deși prin Sentința civilă nr. 30/36/2010, definitivă și

irevocabilă, s-a anulat Contractul de concesiune prin atribuire directă nr.

AA/2006 încheiat cu A.N.P.A. București și AF C.N., pârâta nu a eliberat nici

până în prezent imobilul, continuând exploatarea acestuia, în mod nelegal.

A precizat că suma de

bani stabilită drept pagubă este de 50.522,25 euro și reprezintă redevența

încasată de pârâtă, precum și penalități pentru neîncasarea acesteia de cei în

drept, 15.714,25 euro reprezentând suma de 11.000 RON, ca beneficiu din

exploatarea efectivă a bălții, stabilită prin Decizia nr. 322 a Tribunalului

Constanța și 22.267,37 RON penalități calculate de 0,15% pe zi de întârziere

conform Contractului nr. AA/2006.

Pârâta A.N.P.A. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă

pentru lipsa procedurii prealabile.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

358/CA din 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

A.M. SRL și a dispus obligarea pârâtei A.N.P.A. București la plata sumei de

88.503,87 euro, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a nesoluționării

Cererilor nr. 13 din 1 februarie 2011 și nr. 27 din 11 februarie 2011.

În baza art. 274 C.

proc. civ., a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 7.837,3 RON,

reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă cu plata taxei de

timbru și timbru judiciar.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Contractul nr.

AA din 24 mai 2006 înregistrat la sediul pârâtei sub nr. BB din 24 mai 2006,

Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, în calitate de

concedent, și AF C.N. (A.C.N.) în calitate de concesionar, au fost de acord cu

concesionarea prin atribuire directă a suprafeței de teren pe care sunt

amplasate amenajările piscicole, precum și terenurile aferente acestora în

suprafață totală de 186 ha aflate în perimetrul localității Conacu, jud.

Constanța, amenajarea piscicolă Conacu-Negrești, în schimbul unei redevențe.

Prin Sentința civilă

nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, în Dosarul civil nr.

5535/36/2006 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SRL în

contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului și AF C.N., cu consecința

anulării Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. AA din 24 mai

2006; totodată, s-a dispus și respingerea cererii de intervenție în nume

propriu a intervenientei AF C.N. ca nefondată.

Această hotărâre a

rămas definitivă și irevocabilă, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 485 din 27 ianuarie 2011.

În considerentele

acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că

reclamanta SC A.M. SRL și-a justificat calitatea procesuală activă în

condițiile art. 1 din Legea 554/2004 privind vătămarea drepturilor și ale

intereselor legitime ale societății prin împiedicarea acesteia, urmare a

încheierii Contractului de concesiune nr. AA din 24 mai 2006 de a exploata

amenajarea piscicolă Conacu-Negrești asupra căreia reclamanta a exercitat un

drept de administrare și folosință începând cu anul 1997 și până în anul 2006.

Prima instanță a mai

constatat că prin Sentința nr. 5249 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Constanța

pronunțată în Dosar civil nr. 9429/1992, irevocabilă, și care beneficiază de

puterea lucrului judecat, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C.C.

din com. Cobadin, jud. Constanța, împotriva pârâtei SC P. SA Constanța (fostă

P.) și a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și

posesie suprafața de 147 ha teren acoperit cu apă pe raza satului Conacu.

Dispozițiile acestei

sentințe au fost puse în executare silită formându-se Dosarul de executare nr.

825 din 19 octombrie 1993 al Judecătoriei Medgidia, executorul judecătoresc

P.M., întocmind Procesul-verbal din data de 28 octombrie 1993 prin care

Societății Agricole "S." Conacu i s-a predat în proprietate și

deplină posesie suprafața de 147 ha teren cu apă (lacul Conacu). Foștii membri

cooperatori ai C.C. au înființat SA "S." Conacu, căreia Comisia de

lichidare a C.C. i-a predat inițial prin Protocolul din 18 februarie 1992 lacul

cu pește în suprafață de 147 ha, și, ulterior, prin Procesul-verbal din data de

25 octombrie 1993, întregul patrimoniu. Ulterior, prin Procesul-verbal din data

de 1 august 1997, SA "S." Conacu a transmis în favoarea SC C.B. SRL

dreptul de exploatare și folosință a amenajării piscicole, iar în data de 31

octombrie 2003 societatea reclamantă a fuzionat prin absorbția SC C.B. SRL,

preluând toate elementele de activ și pasiv ale societății absorbite.

Curtea a reținut că,

în aceste condiții, reclamanta SC A.M. SRL a formulat către pârâta în cauză

A.N.P.A. Adresa nr. 13 din 1 februarie 2011, prin care îi aducea la cunoștință

pagubele datorate pentru nepredarea Lacului Conacu-Negrești, jud. Constanța,

calculate la suma de 50.522,25 euro, adresa fiind comunicată prin mandat

poștal, la data de 4 februarie 2011.

De asemenea, prin

Adresa nr. 27 din 11 februarie 2011, reclamanta a revenit cu adresă către

pârâtă solicitându-i să pună în vedere AF C.N. să elibereze imobilul

B.C.-Negrești, com. Cobadin, jud. Constanța, deoarece contractul de concesiune

a fost anulat.

Prima instanță a

apreciat că, în cauză, se regăsesc condițiile impuse de art. 1 din Legea nr.

554/2004, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ.

Condiția vătămării

unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că

această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul

nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului

privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în

termenul legal.

Or, prin înscrisul

depus la dosar și denumit "Raport de Evaluare B.C.-Negrești" editat

în Constanța în iunie 2011, reclamanta a dovedit că scopul acestui act

preconstituit, extrajudiciar, dar necontestat în niciun fel de pârâtă, îl

reprezintă estimarea valorii de piață a suprafeței acoperite cu ape și

recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 147 ha.

Singura apărare pe

care pârâta a formulat-o în cuprinsul întâmpinării o reprezintă lipsa

procedurii prealabile, fapt pentru care a solicitat respingerea cererii ca

inadmisibilă.

Această apărare este

nefondată, deoarece suntem în fața situației actului administrativ atipic,

respectiv atunci când nu s-a răspuns solicitantului în termenul legal, situație

prezentată mai sus ca fiind cea de la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată.

Cum în cazul de față,

pârâta nu a răspuns în termenul legal, reclamanta în mod corect s-a adresat

direct instanței de judecată fără a mai parcurge procedura prealabilă.

Astfel, instanța de

fond a concluzionat că paguba cauzată reclamantei este cea indicată, respectiv

de 88.503,87 euro, și a obligat pârâta să plătească această sumă reclamantei.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța a dispus obligarea pârâtei și la

plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, respectiv plata taxei

de timbru și timbru judiciar în sumă de 7.837,3 RON.

în cauză de pârâta A.N.P.A.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta-pârâtă

consideră că sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății și cu aplicarea eronată a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Prin Sentința civilă

nr. 30/CA/2010, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a admis acțiunea

formulată de către SC A.M. SRL în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului

și intervenienta Asociația Familială C.N., în sensul anulării Contractului de

concesiune prin atribuire directă nr. AA din 24 mai 2006 încheiat cu Compania

Națională a Fondului Piscicol, obiectul contractului fiind B.C. Negrești.

Sentința, rămasă

irevocabilă, a fost executată de către recurentă (care s-a subrogat în

drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului, conform Legii nr.

317/2009) în sensul notificării concesionarului Asociația Familială C.N. asupra

anulării contractului ce concesiune.

Recurenta, în

calitate de administrator al proprietății statului, nu a fost obligată la

predarea efectivă a bălții.

Prin Adresele nr. 13

și 27 din 2011, intimata-reclamantă solicită expres eliberarea imobilului în

condițiile în care, prin dispozitivul sentinței, instanța a dispus anularea

Contractului de concesiune prin atribuire directă nr. AA/2006.

Recurenta nu a produs

astfel nicio pagubă reclamantei, înscrisul numit raport de evaluare nu are

nicio valoare juridică, în condițiile în care este efectuat de aceasta pe baza

stabilirii unor criterii unilaterale.

Prin sentința

atacată, judecătorul putea cel mult obliga A.N.P.A. să-i răspundă la Adresele

13 și 27 din 2011 și nu să stabilească cine este deținătorul de drept al

imobilului, în condițiile în care nu a fost învestit cu un asemenea capăt de

cerere.

Recurenta invocă și

Decizia civilă nr. 332 din 4 martie 2011, prin care Tribunalul Constanța a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Consiliul Local al Comunei

Cobadin, prin primar, Comuna Cobadin, prin primar, în contradictoriu cu A.D.S.

și A.N.P.A. și a obligat pârâții să se abțină de la efectuarea oricărui act de

tulburare a dreptului de proprietate deținut de reclamante asupra luciului de

apă.

Recurenta este

obligată să predea imobilul către Consiliul Local al Comunei Cobadin și nu

către reclamanta din prezenta cauză, care nu este deținător de drept.

formulate de intimata-reclamantă SC A.M. SRL

Prin întâmpinare,

intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin

Sentința civilă nr. 30/36/2010, cât și prin Decizia civilă nr. 485/2011 s-a

stabilit irevocabil că imobilul aparține proprietății private, că statul a

ocupat și exploatat în mod abuziv, fără niciun titlu legal, că reclamanta este

succesor în drepturi și a justificat dreptul de proprietate asupra imobilului.

Mai mult, prin

Decizia nr. 728/118/2012 a Tribunalului Constanța se dispune evacuarea

Asociației Familiale C.N. din imobil, în timp ce, prin Decizia civilă nr. 332

din 4 martie 2011 a Tribunalului Constanța nu se dispune niciun drept de

proprietate în favoarea Primăriei Cobadin, hotărârea nici nu este opozabilă

intimatei din prezentul litigiu.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

fondat.

Se reține că prin

Sentința civilă nr. 30/CA din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Contractului de concesiune

prin atribuire directă nr. AA din 24 mai 2006, către Asociația Familială C.N.,

încheiat de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol.

Urmare a acestei

hotărâri judecătorești reclamanta SC A.M. SRL (succesoare în drepturi a

foștilor membrii cooperatori ai C.C.) a înaintat A.N.P.A. două adrese cu nr. 13

din 1 februarie 2011 și 27 din 11 februarie 2011, prin care i-a solicitat să îi

pună în vedere asociației familiale să elibereze imobilul și să achite suma de

50.522,25 euro, reprezentând 18.906,25 euro, redevență încasată, și 31.616,00

euro penalități pentru neplata redevenței.

Prin acțiunea

introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei A.N.P.A. să soluționeze

cele două adrese și să achite suma de 88.503,87 euro, reprezentând paguba

produsă societății, prin nerealizarea beneficiului ca urmare a neexploatării

imobilului, conform unui calcul anexat.

Instanța de fond, în

raport de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată, avea obligația să stabilească dacă refuzul de soluționare a cererilor

reclamantei este nejustificat și, în raport de această împrejurare, să dispună,

dacă este cazul, repararea pagubei cauzate.

Judecătorul fondului

nu s-a preocupat să analizeze culpa pârâtei și, după ce a enumerat dispoziții

legale din conținutul Legii contenciosului administrativ fără să le analizeze

în concret, a dispus admiterea acțiunii formulate.

Procedând astfel,

instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, criticabilă din perspectiva

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Se constată că

recurenta-pârâtă, în calitate de concedentă, nu poate fi considerată că

"ocupă abuziv" imobilul.

Întrucât o instanță

judecătorească a anulat irevocabil contractul de concesiune, obligarea

recurentei (concedentului) de a pune în vedere Asociației Familiale C.N.

(concesionarului) să elibereze imobilul nu produce consecințele juridice

solicitate de reclamantă, și anume de a plăti daune pe fiecare zi de întârziere

și despăgubiri pentru exploatarea în continuare a lacului.

Obligația de

eliberare a imobilului incumbă concesionarului, numai acesta putând plăti

eventualele daune ce constau în neexploatarea lacului de către intimata din

prezentul litigiu.

Mai mult, suma

pretinsă drept despăgubire ce reprezintă încasarea redevenței și penalități nu

reprezintă un prejudiciu adus intimatei-reclamante, deoarece redevența se

plătește în urma încheierii unui contract de concesiune, ceea ce în realitate,

între cele două entități nu s-a încheiat.

Redevența plătită

nedatorat privește raportul juridic între părțile contractului de concesiune,

anulat de instanță.

Din actele depuse la

dosar, se observă că există hotărâri judecătorești contradictorii; prin Decizia

civilă nr. 332/2011, Tribunalul Constanța a stabilit că același imobil aparține

domeniului public al unității administrativ-teritoriale Comuna Cobadin,

existând emisă și H.G. nr. 904/2002, ce atestă această apartenență.

Prin decizia

sus-menționată recurenta-pârâtă a fost obligată să se abțină de la efectuarea

oricărui act de tulburare a dreptului de proprietate deținut de Comuna Cobadin

asupra luciului de apă în suprafață de 186 ha, denumit "B.C.

Negrești" situat pe teritoriul administrativ al Comunei Cobadin, județul

Constanța.

Deși

intimata-reclamantă nu a fost parte în acest litigiu, hotărârea este opozabilă

recurentei-pârâte din prezenta cauză, care este obligată să o respecte,

constituind un alt motiv din perspectiva dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., de a se considera că refuzul de soluționare a Adreselor nr. 13 și

27/2011 nu este nejustificat.

În concluzie, nefiind

întrunite dispozițiile art. 1, 8 și 11 din Legea nr. 544/2004, modificată și

completată, se va reține lipsa culpei pârâtei A.N.P.A. și netemeinicia cererii

de obligare a acesteia la plata de despăgubiri.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi

admis, se va casa sentința recurată și se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.P.A. București împotriva Sentinței nr. 358/CA din 27 octombrie

2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea formulată de SC A.M. SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ