ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5177/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 20 noiembrie 2002, prin declinare de la Judecătoria Arad, reclamanta SC C. SRL Nădlac, a chemat în judecată pe pârâții A.D.S. din cadrul M.A.P. și C.L.O.N. și a cerut obligarea A.D.S. să încheie cu aceasta fie un contract de concesiune, fie un contract de închiriere, pentru o suprafață de 145,77 ha. teren aferent activelor al căror proprietar este reclamanta și luciu de apă. În motivare, reclamanta arată că la data de 5 aprilie 2002 a participat la licitație publică efectuată de C.J.P. Arad, adjudecând toate activele firmei, active aparținând debitoarei SC P. SA Arad, la prețul total de 2 miliarde lei și ca urmare a notificat A.D.S.

Despre această împrejurare a solicitat concesionarea terenului aparținând firmei piscicole N. în suprafață de 145 ha. Prin adresa din 13 mai 2001 A.D.S., arată reclamanta, i-a comunicat că i-a fost publicat anunțul privind vânzarea pachetului de acțiuni al societății și concesionarea suprafeței de teren, însă momentan procesul de privatizare a fost suspendat până la clarificarea problemelor legate de capitalul social al societății, iar ulterior i s-a adus la cunoștință faptul că negocierile privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de A.D.S. la SC P. SA și concesionarea terenului aferent. Reclamanta apreciază că refuzul pârâtei de a încheia contractul de concesiune se datorează interpretării eronate pe care aceasta a dat-o dispozițiilor Legii nr. 268/2001 și Legii nr. 192/2001, deoarece nici unul din aceste acte normative nu stabilește obligativitatea concesionării suprafeței totale de teren deținută de societatea ce se privatizează.

Prin precizare și completările de acțiune, depusă la termenul de judecată din 18 decembrie 2002, reclamanta a cerut ca în cazul în care pârâta A.D.S. refuză să încheie contractul de concesiune pentru suprafața de teren agricol de 145,77 ha. aferent fermei piscicole N., hotărârea judecătorească ce se va pronunța să țină locul acordului de voință și contractului de concesiune, urmând ca părțile să stabilească prin negociere directă prețul concesiunii. A chemat de asemenea în judecată în calitate de pârâtă pe SC P. SA Arad și a cerut nulitatea parțială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002, cu privire la suprafața de 145,77 ha., a cărei concesionare a cerut-o. În motivare arată că terenul agricol pe care este amplasată amenajarea piscicolă, în întindere de 145,77 ha., ca de altfel întreg terenul agricol în suprafață de 1.315,38 ha.

s-a aflat în folosința SC P. SA Arad și este proprietatea statului, deoarece SC P. SA nu a întreprins demersurile necesare pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, că prin dispozițiile Legii nr. 192/2001, ca lege organică, s-a reglementat fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, s-a înființat C.N.A.F.P., care printre alte atribuții are și pe cea privind concesionarea fondului piscicol. Prin art. 12 din Legea nr. 192/2001 se prevede și dreptul de preemțiune la concesionare pentru deținătorii de active și pentru cei care au contracte de derulare.

Legea nr. 268 din 7 iunie 2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea A.D.S., afirmă reclamanta, nu aduce nici o atingere dreptului de preemțiune, acordat deținătorilor de active, prin art. 12 alin. (2) din Legea nr. 192/2001, Legea nr. 268/2001 nu numai că nu se înlătură dreptul de preemțiune, dar îl extinde și la alte categorii și că modul în care a înțeles A.D.S. să privatizeze SC P. SA Arad și să concesioneze terenurile agricole ce au fost în administrarea acesteia, demonstrează nesocotirea prevederilor Legilor nr. 192/2001 și 268/2001. Prin întâmpinare și completările la aceasta și concluziile scrise, pârâta A.D.S.

București a cerut respingerea acțiunii precizate cu motivarea că a procedat la concesionarea terenului în condițiile prevăzute de art. 8 alin. (4) lit. b) și art. 21 din Legea nr. 268/2001, respectiv prin negociere directă cu preselecție, întrucât investitorul interesat a condiționat cumpărarea acțiunilor SC P. SA de concesionarea terenurilor deținute în exploatare de către aceasta, iar reclamanta dacă intenționa să concensioneze întregul teren agricol aflat în administrarea SC P. SA Arad, avea posibilitatea să participe la negociere directă cu preselecție organizată de A.D.S., iar pe de altă parte că reclamanta nu beneficia de un drept de preemțiune conform art. 12 din Legea nr. 192/2001, întrucât la data vânzării acțiunilor SC P. SA și concesionarea terenului nu se încheiase protocolul de predare a amenajărilor piscicole către C.N.A.F.P., conform art. 6 din Legea nr. 192/2001, și ca atare SC P. SA a rămas în portofoliul A.D.S., care a procedat la privatizarea acesteia în conformitate cu dispozițiile legilor privatizării.

Prin întâmpinare și concluzii scrise, pârâta SC P. SA Arad a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că în urma negocierilor purtate conform Legii nr. 268/2001 și a Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/200, la data de 9 august 2002 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, cumpărătoarea fiind SC A. SRL Arad, iar la data de 29 octombrie 2002 SC P. SA, în baza contractului a dobândit concesiunea terenului în suprafață de 1.313,85 ha. luciu de apă în care se include și suprafața de 145,77 ha. la care se referă reclamanta. Fiind vorba despre o vânzare de acțiuni și o concesionare de teren agricol plus luciu de apă, conform art. 9 din Legea nr. 268/2001 act normativ ulterior Legii nr. 192 din 19 aprilie 2001 nu sunt aplicabile dispozițiile acesteia, întrucât au fost implicit aprobate de Legea nr. 268/2001.

Reclamanta, susține pârâta, față de anunțul de privatizare și negocierea contractului de concesiune nu a depus scrisoare de intenție conform legii și nu a participat la preselecție, astfel că nu poate justifica vreo încălcare a legii, iar modificarea Legii nr. 268/2001, prin Legea nr. 249 din 10 iunie 2003 nu se aplică retroactiv. Prin sentința civilă nr. 2571 din 9 septembrie 2003, pronunțată în dosar nr. 8052/2002, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC C. SRL, împotriva pârâtelor A.D.S. București și SC P. SA Arad. A constatat nulitatea parțială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002 încheiat între pârâte cu privire la suprafața de 145,77 ha.

teren agricol, luciu de apă, teren amenajat pentru piscicultură, situat în perimetrul orașului Nădlac. A obligat pârâta A.D.S. să încheie cu reclamanta contract de concesiune pentru terenul în suprafață de 145,77 ha. A respins acțiunea cu privire la cererea reclamantei ca hotărârea să țină locul acordului de voință al pârâtei A.D.S. și contractului de concesionare. A luat act de renunțare la judecată față de C.L.O.N. A obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.953.000 lei. În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele: În baza Legii nr. 268 din 28 mai 2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea A.D.S., conform anexei 1 din lege, pârâta SC P. SA ca societate deținătoare de terenuri agricole și luciu de apă, a intrat în administrarea A.D.S.

urmând a fi privatizată în condițiile prevăzute de această lege. Procedura de privatizare a SC P. SA Arad s-a declanșat la data de 29 martie 2001, când A.D.S. ca reprezentant al statului, acționar majoritar al societății a publicat în ziarul central C. anunțul publicitar privind vânzarea prin negociere directă cu preselecție a acționarilor SC P. SA și concesionarea terenului aflat în administrare de 1,53 ha. teren cu destinație agricolă de 1.313,85 ha. luciu de apă. În această suprafață fiind cuprinsă și terenul reprezentând amenajarea piscicolă în suprafață de 145,77 ha. La data de 5 aprilie 2002, reclamanta SC C. SRL, în urma procedurii de executare silită inițiată de C.J.P. Arad, a cumpărat activele reprezentând F.P.N., respectiv construcțiile și amenajările piscicole, devenind proprietar tabular asupra acestor construcții și ca urmare la data de 22 aprilie 2002, reclamanta a comunicat pârâtei A.D.S.

despre cumpărarea activelor SC P. SA, solicitând în temeiul art. 12 pct. 2 din Legea nr. 192 din 19 aprilie 2001, să procedeze la concesionarea terenului în suprafață de 145 ha. prin negociere directă. Pârâta A.D.S. deși prin adresa din 13 mai 2002 comunică reclamantei că procedura de privatizare a SC P. SA Arad s-a suspendat până la clarificarea problemelor legate de capitalul societății și că cererea de intenție a reclamantei a fost înregistrată în baza de date a A.D.S. și față de solicitările reclamantei repetate de a participa la negociere, chiar în condițiile comunicate ulterior de A.D.S. acesta din urmă nu a continuat privatizarea societății, iar la 5 august 2002 a comunicat reclamantei că s-au încheiat negocierile de vânzare a pachetului de acțiuni și cele privind concesionarea terenului, fiind în lucru încheierea celor două contracte.

Ca urmare, a aprobării de către consiliul de administrație al A.D.S., prin hotărârea din 17 iulie 2002 a celor două contracte s-a încheiat ulterior contractul de vânzare de acțiuni din 9 august 2002 între A.D.S. și SC A. SRL Arad și contractul de cesiune din 29 octombrie 2002 între A.D.S. și SC P. SA Arad. Conform art. 11 din Legea nr. 268/2001 în vederea asigurării unui proces de privatizare, respectiv de concesionare eficient și transparent pentru fiecare societate comercială scoasă la privatizare A.D.S. va publica în mijloacele de informare în masă, anunțul publicitar elaborat pentru vânzarea și concesionarea terenurilor din domeniul public și privat al statului deținute în exploatare de aceste societăți.

Făcând aplicarea prevederilor art. 11 și art. 22 din Legea nr. 268/2001 A.D.S. a procedat la publicarea anunțului publicitar de vânzarea acțiunilor SC P. SA și a concesionării terenurilor aflate în administrarea acesteia în ziarul C. din 29 martie 2002 și a întocmit documentația prevăzută de art. 22 din Legea nr. 268/2001. Ca urmare însă, a modificărilor intervenite în structura capitalului SC P. SA, care a influențat implicit și numărul de acțiuni, în urma cumpărării de către reclamantă a activelor, reprezentând construcții și amenajări piscicole, care au aparținut fostei F.P.N., la data de 5 aprilie 2003 în perioada de primire a ofertelor atât anunțul publicitar cât și dosarul de prezentare a societății, nota de preț privind evaluarea acțiunilor, caietul de sarcini, și-au pierdut valabilitatea, acestea ne mai cuprinzând date reale despre societate.

În această situație pârâta A.D.S. trebuia să procedeze la refacerea documentației prevăzută de art. 22 din Legea nr. 268/2001 și art. 37 și art. 38 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001 cu atât mai mult cu cât terenul aflat sub construcțiile cumpărate de reclamantă 94.877 mp. nu putea fi concesionat prin procedura negocierii directe cu preselecție ci după procedura prevăzută de art. 85 din H.G. nr. 626/2001, care prevăd procedura concesionării terenurilor pe care se află active cumpărate anterior intrării în vigoare a Normelor metodologice. Asupra terenului de sub construcțiile reclamantei pârâta SC P. SA nu poate obține certificat de atestare a dreptului de proprietate așa cum greșit a reținut în contractul de concesionare, pentru că nu este proprietara construcțiilor.

Conform procedurii prevăzute de art. 85 din H.G. nr. 626/2001 pârâta A.D.S. avea obligația de a notifica pe reclamantă despre concesionarea terenului de sub construcții, despre procedura și condițiile cerute. Deci, concesionarea terenului de sub construcții și amenajările piscicole nu puteau să se realizeze fără înștiințarea reclamantei și participarea acesteia. Pârâta A.D.S. nu numai că nu a notificat-o pe reclamantă, dar intenția acesteia de a exclude pe reclamantă de la procedura vânzării de acțiuni și a concesionării terenului este evidentă raportat la răspunsurile comunicate reclamantei care de fapt erau o dezinformare a acesteia. Ca urmare, întreaga procedură de vânzare a activelor SC P. SA și concesionării terenului aflat în folosința acesteia s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 11, art. 22 și art. 85 din Legea nr. 268/2001 în frauda altor ofertanți printre care și reclamanta, A.D.S.

încălcând flagrant principiul transparenței și eficienței în privatizare SC P. SA. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC P. SA Arad și A.D.S. București, considerând-o ca netemeinică și nelegală. Prin decizia civilă nr. 10 din 22 ianuarie 2004, pronunțată în dosar nr. 8656/2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul pârâtei A.D.S. și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta A.D.S. București să procedeze la concesionarea terenului în litigiu, în suprafață de 145,77 ha., aferent F.P.N., conform dispozițiilor Legii nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001, înlăturând obligarea pârâtei A.D.S. să încheie contract de concesionare a terenului cu reclamanta, menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.

A fost respins apelul declarat de pârâta SC P. SA Arad. Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut că pârâta A.D.S. București nu poate fi obligată la încheierea contractului de concesionare a terenului cu reclamanta, fără parcurgerea procedurii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanta SC C. SRL și pârâtele A.D.S. București și SC P. SA Arad. Reclamanta SC C. SRL solicită admiterea recursului său și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâta A.D.S. București. În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9, se susține că decizia este dată cu încălcarea legii întrucât instanța nu a precizat la care proceduri de concesionare din Legea nr. 268/2001 și H.G.

nr. 626/2001 trimite, fără însă a se preciza textul legal încălcat. Se poate deduce din motivarea recursului că reclamanta reproșează instanței că a ignorat și nu a aplicat Legea nr. 249/2003 cu privire la concesionarea prin atribuire directă. Pârâta A.D.S. a solicitat admiterea recursului său și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în tot a apelului său și respingerii, ca neîntemeiată, a cererii reclamantei. În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta susține că instanța a interpretat și aplicat greșit legile speciale referitoare la procedura de concesionare prin care este instituit cadrul de organizare și funcționare al A.D.S., respectiv Legea nr. 268/2001 și H.G.

nr. 626/2001. Astfel instanțele au interpretat greșit că au fost încălcate prevederile art. 32 din H.G. nr. 626/2001 și art. 9 din Legea nr. 268/2001 și ca atare au reținut greșit culpa acestei pârâte constând în refuzul de a permite participarea reclamantei la negocierea directă cu preselecție. De asemenea au reținut greșit încălcarea de către pârâtă a art. 21 din Legea nr. 268/2001 întrucât acest text se referă la terenurile aflate în exploatarea societăților comerciale, ori, în cazul de față terenul în litigiu s-a aflat în exploatarea pârâtei SC P. SA Arad, ca societate cu capital majoritar de stat și nu în exploatarea reclamantei. Publicarea anunțului de privatizare s-a făcut anterior cumpărării F.P.N.

de către reclamantă, procedura de privatizare fiind începută înainte de executarea silită a creanțelor bugetare, iar reclamanta nu și-a manifestat intenția de a participa la negocieri nici prin scrisoare de intenție și nici prin depunerea unei oferte de concesionare-cumpărare. În ceea ce privește soluția instanțelor de fond și apel referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002 pentru nerespectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 268/2001 pârâta recurentă susține că textul a fost aplicat greșit întrucât terenul în litigiu se afla în domeniul public al statului, nefăcând obiectul unei executări silite pentru a ajunge în exploatarea reclamantei.

Pârâta SC P. SA Arad a solicitat, ca și pârâta A.D.S. București, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei. În motivarea recursului său, întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată, în sinteză, că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 32 din H.G. nr. 626/2001 întrucât inițiativa de concesionare a aparținut A.D.S. și nu investitorului, ca în situația reglementată de art. 32, iar A.D.S. a publicat anunțul privind vânzarea acțiunilor și concesionarea terenului. Instanța de apel confundă cele două proceduri de concesionare, la inițiativa A.D.S. și respectiv la inițiativa investitorului, și de aceea, reține, în mod greșit, că a fost încălcat dreptul reclamantei de preemțiune la concesionare, ori A.D.S.

nu mai avea obligația de a proceda, conform art. 32 din Normele metodologice. Se motivează recursul și pe interpretarea și aplicarea greșită de către instanțe a dispozițiilor art. 9 și art. 21 din Legea nr. 268/2001, întrucât reclamanta nu exploata terenul, pentru aplicarea acestor texte, iar la data când a cumpărat activele din incinta F.P.N., reclamanta nu putea dobândi terenul aferent, care era proprietate de stat și se afla în administrarea A.D.S. Cumpărând activele F.P.N. reclamanta nu a beneficiat de un drept de preemțiune la concesionarea terenului nici în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 192/2001, întrucât acest text îi viza doar pe cei care dețineau active sau aveau contracte în derulare la data intrării în vigoare a acestei legi (20 aprilie 2001), ori reclamanta a dobândit activele la 5 aprilie 2002 și nici nu avea contracte în derulare.

Examinând recursul reclamantei SC C. SRL, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel a apreciat în mod legal că pârâta A.D.S. nu poate fi obligată la încheierea contractului de concesiune a terenului cu reclamanta, făcând, din acest punct de vedere, o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001. Trimiterea la o anumită procedură ce urma să fie aplicată nu era atributul instanței, fiind suficientă indicarea actelor normative aplicabile. Mai mult, reclamanta nu a indicat textul legal pe care instanța l-ar fi încălcat procedând în acest fel, având în vedere că recursul a fost motivat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Nu este întemeiat nici al doilea motiv de recurs, invocat în mod repetat de reclamantă, respectiv că instanța nu a aplicat Legea nr. 249/2003 cu privire la concesionarea prin atribuire directă, deși această lege a fost aplicată de A.D.S. în cazul altor contracte încheiate în anii 2003 și 2004. Netemeinicia acestui motiv rezultă în mod evident din faptul că operațiunile și actele juridice supuse controlului instanței, și în primul rând contractul de concesiune din 29 octombrie 2002, s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâtele A.D.S. București și respectiv SC P. SA Arad sunt fondate pentru următoarele motive, care sunt comune ambelor recursuri, având în vedere nu numai poziția procesuală a părților, dar, mai ales, că temeiul de drept și motivele invocate în cele două recursuri sunt identice.

Instanțele au dat o greșită interpretare și au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 21 din Legea nr. 268/2001 și ale art. 32 din H.G. nr. 626/2001 la starea de fapt, având în vedere că reclamanta nu se afla în situația în care să se poată prevala de aplicarea acestor prevederi pentru a pretinde și obține concesiunea terenului în cauză prin atribuire directă. Astfel, nu reclamanta a avut inițiativa concesionării terenului ci pârâta A.D.S.

București, pârâta SC P. SA avea în concesiune terenul în cauză din anul 2000 și deci acesta nu se află în exploatarea reclamantei, așa cum cereau textele menționate, iar la momentul cumpărării de către reclamantă, în urma unei proceduri de executare silită, a activelor F.P.N., procedura de privatizare prin cumpărare de acțiuni și concesionare teren fusese deja demarată de către A.D.S., reclamanta nefăcând demersuri normale pentru a participa la această procedură desfășurată în condiții legale ci încercând, contrar statutului său, să impună să i se concesioneze terenul prin negociere directă. Instanțele, reținând eronat încălcarea prevederilor menționate au greșit și atunci când au constatat nulitatea parțială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002 încheiat, cu privire la terenul în litigiu, între cele două pârâte.

Întrucât instanțele nu și-au întemeiat și motivat soluțiile și pe prevederile art. 12 din Legea nr. 192/2001, invocat de reclamantă, nu se impune analizarea motivului invocat de pârâta SC P. SA Arad cu privire la aplicabilitatea acestui text în prezenta cauză. Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul reclamantei și să admită recursurile pârâtelor, să modifice decizia atacată, admițând apelurile acestora și schimbând sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Nădlac, împotriva deciziei nr. 10 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Admite recursurile declarate de pârâtele A.D.S. București și SC P. SA Arad, împotriva aceleiași decizii, modifică decizia atacată, admite apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței nr. 2571 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad și schimbă sentința instanței de fond în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.