ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanții P.O.A. și SC E.C. SRL au chemat în judecată pe pârâții A.D.S., C.L.O.I. și pe SC P. SA Arad, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2002, încheiat între prima și ultima pârâtă cu privire la „teren amenajat pentru piscicultură” aflat în perimetrul localității Ineu și să fie obligată prima pârâtă să treacă la faza de negociere privind concesionarea întregii suprafețe a terenurilor din C.F. Tribunalul Arad, secția comercială, prin sentința nr. 466 din 23 februarie 2004 a admis în parte acțiunea reclamantelor și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune din 29 octombrie 2000, în privința terenurilor înscrise în C.F.

Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei A.D.S. de a trece la faza de negociere privind atribuirea directă spre concesionare a trenurilor menționate fiind respinsă și acțiunea formulată și precizată, față de pârâtele C.L.O.I. și O.I. Instanța de fond a reținut în fapt, că, la data de 29 octombrie 2002 între pârâtele A.D.S. București și SC P. SA Arad s-a încheiat în temeiul Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri cu destinație agricol și a H.G.

nr. 626/2001 de aprobare a Normelor Metodologice, contractul de concesiune din 29 octombrie 2001, având ca obiect la cap. II pct. 2 lit. a), transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, în suprafață de 1315,38 ha din care l,53 ha teren agricol având categoria de folosință pășuni și 1313,85 ha teren neagricol având categoria de folosință „teren amenajat pentru piscicultură” aflat în perimetrul localității Arad, pentru o perioadă de 49 ani în schimbul unei redevențe în conformitate cu obiectivele concedentului. Pârâtele nu au contestat cuprinderea terenului care face obiectul litigiului în contract, fiind de necontestat și că reclamanta P.O.A. a devenit proprietara F.P.R.

în temeiul procesului verbal de vânzare directă pentru bunuri imobile din 13 martie 2002. Ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor de către reclamantă, pârâta A.D.S. București a scos la vânzare prin negociere directă cu preselecție, acțiuni reprezentând 99,98 % din capitalul social al SC P. SA Arad și a oferit spre concesionare suprafața de 1,53 ha teren cu destinație agricolă și 1313,85 luciu de apă aflat în administrarea societății, încheindu-se astfel contractul de concesiune din 29 octombrie 2002 între A.D.S. și SC P. SA. S-a apreciat că față de situația juridică a terenurilor în litigiu, competențele legale ale pârâtei A.D.S. și prevederile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, contractul de concesiune nu îndeplinește condițiile esențiale de validitate prevăzute de art. 948 C. civ., părțile convenind concesionarea uni teren asupra căruia prima pârâtă nu avea legitimare juridică.

Față de determinarea titularului dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este fără relevanță incidența Legii nr. 192/2001 și respectiv nr. 268/2001, care reglementează concesionarea terenurilor proprietate publică a statului ori privată și aflate în administrarea unor societăți comerciale. În raport de regimul juridic al terenurilor pentru care s-a cerut trecerea la faza de conciliere în vederea concesionării instanța a reținut că cererea este greșit îndreptată pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 219/1998. Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele SC P. SA Arad și A.D.S. București, solicitând admiterea apelurilor și pe fond respingerea acțiunii, arătând că în pofida mențiunilor din cartea funciară pârâții C.L.O.I.

și O.I. nu au avut în proprietate sau în folosință terenuri de această categorie, terenul în litigiu fiind în proprietatea statului și în exploatarea SC P. SA Arad, care se regăsește în anexa la Legea nr. 268/2001. În fața instanței de apel s-au suplimentat probatoriile efectuându-se o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, iar în urma reanalizării probelor prin prisma motivelor de apel s-a concluzionat în sensul netemeiniciei acestor motive, terenurile în litigiu fiind în proprietatea privată a O.I. Cum prin susținerile apelantelor nu pot fi combătute înscrisurile efectuate în cărțile funciare, care pot fi modificate numai pe calea unei acțiuni în rectificarea cărții funciare, nu prezintă relevanță că pârâta SC P. SA Arad se regăsește în anexa 1 la Legea nr. 268/2001, față de regimul juridic al terenurilor în litigiu, nefiind incidente nici dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.U.G.

nr. 76/2002 pentru identitate de rațiune. În contra deciziei au declarat recurs pârâtele A.D.S. și SC P. SA. 1. Recurenta A.D.S. a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii în ce privește anularea contractului de concesiune din 29 octombrie 2002, arătând, prin trimiterea la motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., că: - ambele instanțe au ignorat prevederile Legii speciale nr. 268/2001 în a cărei anexă figurează SC P. SA Arad, iar potrivit Ordinului nr. 142/1999 al M.A. terenul aflat în exploatarea acestei societăți este inclus în domeniul public al statului, cu regimul juridic aferent; - invocarea de către instanță a prevederilor art. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998 este greșită întrucât A.D.S.

avea calitatea de concedent la data încheierii contractului în temeiul Legii nr. 268/2001; - instanța de apel a făcut o greșită interpretare a expertizei tehnice judiciare topografice care concluzionează că imobilele în speță sunt înscrise în C.F. în favoarea O.I. 2. Recurenta SC P. SA critică decizia apelată pentru motivele care urmează; - 304 pct. 7 C. proc. civ., decizia atacată cuprinde motive contradictorii deoarece, pe de o parte, reține că terenurile în litigiu, înscrise în C.F. în favoarea O.I., „se identifică”, deci sunt aceleași cu terenurile înscrise în evidențele A.D.S. implicit că ele sunt proprietate de stat; - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., concluzia instanțelor că terenurile în litigiu înscrise în C.F.

ar reprezenta proprietatea privată a statului este nelegală în raport de dispozițiile art. 2 alin. (3) și art. 7 din Legea nr. 268/2001 cât și prin prisma art. 61 din Legea nr. 7/1996, acestea ignorând că terenurile în litigiu sunt înscrise și în C.F.; - art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi hotărâtoare și anume coala C.F. Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 28 iunie 2004, la cererea A.D.S. în temeiul protocolului de predare-primire a participației statului la societatea comercială cu profil piscicol precum și a terenurilor aflate sub luciu de apă de la A.D.S. la C.N.A.F.P. la 8 noiembrie 2004, a dispus introducerea în cauză a acesteia din urmă ca succesoare.

Intimata reclamantă P.O.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că motivele de netemeinicie nu pot fi primite prin abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., cât privește recursul C.N.A.F.P. și tot cu privire la aceasta că motivele de nelegalitate nu sunt fondate, întrucât această recurentă nu are competențe în administrarea terenurilor proprietate privată a unităților teritoriale administrative. Cu privire la recursul declarat de SC P. SA intimata arată, de asemenea, că motivele invocate nu sunt fondate. Hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, iar înscrierea în coala C.F. s-a făcut cu rea credință de recurentă fiind atacată pentru rectificare.

Recursurile nu sunt fondate. Cu privire la recursul declarat de C.N.A.F.P., prin subrogare. 1. Criticile de nelegalitate invocate de recurentă se reduc la incidența Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea A.D.S. și greșita aplicare a prevederilor art. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia. În cauza de față instanțele au avut a se pronunța asupra nulității absolute parțiale, pentru lipsa obiectului juridic, a contractului de concesiune încheiat între A.D.S. și SC P. SA la 29 octombrie 2002, față de împrejurarea că terenurile în litigiu sunt proprietatea privată a O.I., conform înregistrărilor cadastrale: iar nu proprietate publică în administrarea A.D.S.

Intimata-reclamantă și-a dovedit interesul în promovarea acțiunii prin faptul că, anterior încheierii contractului de concesiune, la 13 martie 2002 a dobândit activele F.P.R. aparținând SC P. SA prin vânzare la licitație intabulate la aceleași numere C.F. Drept urmare, incidența Legii nr. 268/2001 sau a Legii nr. 213/1998 în raport de corespondența dintre terenurile reclamate și înregistrările cadastrale a apreciat-o instanța de apel pe baza probelor administrate, inclusiv a probei cu expertiză topografică la care recurenta nu a avut obiecțiuni.

Mai trebuie precizat că terenul pentru care s-a solicitat nulitatea parțială a contractului de concesiune are categoria de folosință „teren amenajat pentru piscicultură” ori, cu privire la acesta se aplică dispozițiile Legii nr. 192/2001 care constituie lege specială în raport cu prevederile Legii nr. 268/2001, situație confirmată prin modificarea art. 9 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura în sensul subrogării C.N.A.F.P. A.D.S. în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de aceasta din urmă. 2. Calea de atac a recursului nefiind devolutivă, ea neputând antama temeinicia hotărârii atacate, critica recurentei cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi primită.

II. Cu privire la recursul declarat de SC P. SA. 1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat. Contrarietatea de motive la care face referire norma legală are ca obiect susțineri care se exclud reciproc cu privire la capetele de cerere formulate de reclamantă sau cu privire la acțiune și cererea reconvențională sau alte cereri incidente. Ori, recurenta invocă contrarietatea unei fraze, fără a oferi, în afara unor deducții, termenul de comparație, situație în care critica nu poate fi primită. 2. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referă în dezvoltarea lui la înregistrările cadastrale, recurenta fiind de acord că potrivit C.F., terenurile în litigiu figurează ca fiind în întregime în proprietatea privată a O.I.

dar susține că ele sunt înscrise și în C.F. ca proprietate a S.R. în regim de drept public, iar la motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta invocă nepronunțarea instanței asupra acestei din urmă înregistrări. Ori, instanța de apel a reținut, în acord și cu susținerea recurentei, că nici una din înscrierile în cartea funciară nu au fost rectificate, situație în care în mod corect a dat eficiență înscrierilor definitive în cartea funciară (intabulării) iar nu înscrierii nedefinitive, pronunțându-se, așadar, cu privire la acest aspect. III. Față de cele ce preced Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate, menținând ca legală decizia atacată. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele C.N.A.F.P. și SC P. SA Arad, împotriva deciziei nr. 295 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe recurente la cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2000 RON către intimata-reclamantă SC E.C. SRL. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.