ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3376/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 octombrie 2003, reclamanta SC G.A. SRL, a solicitat ca în contradictoriu cu A.D.S. să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din 11 septembrie 2001 încheiat între părți. Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 120 din 14 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantei, hotărâre confirmată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 125 din 8 iulie 2004 în urma respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă. S-a reținut în considerentele deciziei că prin hotărârea din 4 iunie 2001 consiliul de administrație al A.D.S.

a aprobat printre altele și încheierea contractului de asociere în participațiune cu persoane fizice sau juridice prestatoare de lucrări agricole. Contractul încheiat între părți la 11 septembrie 2001 se limita doar la 29 ha teren arabil preluat de la SC A.R. SA și administrat de intimată, așa încât acesta nu are o cauză ilicită. Durata asocierii potrivit contractului viza anul agricol 2000 – 2001, iar procesul verbal din 17 iulie 2001 privind predarea de către intimată a unor terenuri urma să opereze doar din toamna anului 2001, respectiv la încheierea anului agricol stipulat în convenția părților. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC G.A. SRL cu sediul în Reghin a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că deși în contractul încheiat între părți la 11 septembrie 2000 s-a prevăzut durata asocierii 2000 – 2001, lucrările agricole în toamna anului 2000 au fost executate de către SC A.R. SA, întrucât reclamanta a fost înființată doar la data de 5 decembrie 2000, iar la 4 iunie 2001 toate terenurile însămânțate au fost repredate către SC A.R SA. S-a susținut că nu a folosit acest teren în perioada septembrie 2000 - septembrie 2001, deoarece în luna iunie 2001 în urma rezilierii contractului de vânzare – cumpărare au fost predate activele cât și terenurile împreună cu producția în curs. Recurenta a precizat că la data încheierii contractului de asociere, obiectul contractului, respectiv, terenul agricol situat pe teritoriul SC A.R.

SA, nu se afla în administrarea pârâtei fiind predat C.L., pentru reconstituirea drepturilor de proprietate. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât nu există o cauză de nulitate absolută a contractului încheiat între părți, așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe. Recursul nu este fondat. Prin protocolul din 25 aprilie 2000, intimata A.D.S. a preluat în administrare de la SC A.R. SA suprafața totală de 1.473,51 ha teren, din care 1.355,08 ha teren agricol și 118,43 ha teren neagricol. Ulterior, prin hotărârea din 4 iunie 2001 consiliul de administrație al A.D.S. a aprobat printre altele la art. 5 încheierea contractelor de asociere în participațiune cu persoane fizice sau juridice prestatoare de lucrări agricole.

În baza acestei hotărâri, între părți s-a încheiat în temeiul art. 251 – 256 C. com., contractul de asociere în participațiune din 11 septembrie 2001 și nu anul 2000 cum a susținut recurenta privind exploatarea suprafeței de 29 ha teren arabil din care 15 ha orzoaică și 14 ha porumb preluată de la SC A.R. SA și administrat de intimată. Susținerea recurentei că la data încheierii contractului de asociere, terenul ce a constituit obiectul acestuia nu se afla în posesia pârâtei, nu are suport probator. Din actele dosarului, rezultă că terenul în suprafață de 29 ha este administrat de intimată încă de la 25 aprilie 2000 data încheierii protocolului prin care aceasta a preluat în administrare de la SC A.R.

SA, suprafața de 1.473,51 ha teren. Este adevărat că intimata a predat o parte din terenurile preluate de la SC A.R. SA C.L. de aplicare a legii nr. 18/1991, conform procesului verbal din 17 iulie 2001. Aceasta este fără relevanță, pe de o parte pentru faptul că asocierea conform contractului încheiat între părți se referea la anul agricol 2000 – 2001, iar procesul verbal urma să-și producă efecte din toamna anului 2001, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că acest act cuprindea și cele 29 ha teren arabil ce a făcut obiectul convenției părților. Nu este întemeiată nici critica recurentei privitoare la imposibilitatea folosirii terenului obiect al contractului datorită rezilierii contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu SC A.R.

SA, întrucât au fost predate activele și terenurile împreună cu producția în curs. Astfel, contractul de vânzare – cumpărare din 27 ianuarie 2001, încheiat între recurentă și SC A.R. SA Reghin ce a fost reziliat, avea ca obiect active și mijloace circulante ale societății, în timp ce contractul de asociere încheiat între părți a avut ca obiect exploatarea terenului agricol de către reclamantă, teren aflat în administrarea pârâtei. Susținerea recurentei că a depus acte pentru concesionarea terenului în perioada ianuarie – aprilie 2001, că nu a primit nici un răspuns, iar în luna iunie 2001 terenurile însămânțate au fost predate societății vânzătoare, chiar dacă ar fi fost dovedite nu constituie o cauză de nulitate absolută a contractului de asociere așa cum s-a pretins în acțiune.

Recurenta a invocat în acțiunea formulată că la data încheierii contractului de asociere, societatea nu avea în posesie terenul ce face obiectul contractului, și că acest teren nu se afla în administrarea ei și a solicitat constatarea nulității contractului de asociere. În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 966 și 968 C. civ., referitoare la obligația fondată pe o cauză falsă sau nelicită și prohibită de lege. În mod corect ambele instanțe au reținut că reclamanta nu a făcut dovada acestor susțineri și au respins acțiunea acesteia. Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.A. SRL Reghin, împotriva deciziei nr. 125/ A din 8 iulie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2005.