ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3376/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

octombrie 2003, reclamanta SC G.A. SRL, a solicitat ca în contradictoriu cu A.D.S.

să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din

11 septembrie 2001 încheiat între părți.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 120

din 14 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantei, hotărâre confirmată de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr. 125 din 8 iulie 2004 în urma respingerii ca nefondat a

apelului declarat de reclamantă.

S-a reținut în considerentele

deciziei că prin hotărârea din 4 iunie 2001 consiliul de administrație al A.D.S.

a aprobat printre altele și încheierea contractului de asociere în

participațiune cu persoane fizice sau juridice prestatoare de lucrări agricole.

Contractul încheiat între părți la 11 septembrie 2001 se limita doar la 29 ha

teren arabil preluat de la SC A.R. SA și administrat de intimată, așa încât

acesta nu are o cauză ilicită.

Durata asocierii potrivit

contractului viza anul agricol 2000 – 2001, iar procesul verbal din 17 iulie

2001 privind predarea de către intimată a unor terenuri urma să opereze doar

din toamna anului 2001, respectiv la încheierea anului agricol stipulat în

convenția părților.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SC G.A. SRL cu sediul în Reghin a declarat recurs în temeiul art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că deși în

contractul încheiat între părți la 11 septembrie 2000 s-a prevăzut durata

asocierii 2000 – 2001, lucrările agricole în toamna anului 2000 au fost

executate de către SC A.R. SA, întrucât reclamanta a fost înființată doar la

data de 5 decembrie 2000, iar la 4 iunie 2001 toate terenurile însămânțate au

fost repredate către SC A.R SA.

S-a susținut că nu a folosit acest

teren în perioada septembrie 2000 - septembrie 2001, deoarece în luna iunie

2001 în urma rezilierii contractului de vânzare – cumpărare au fost predate

activele cât și terenurile împreună cu producția în curs.

Recurenta a precizat că la data

încheierii contractului de asociere, obiectul contractului, respectiv, terenul

agricol situat pe teritoriul SC A.R. SA, nu se afla în administrarea pârâtei

fiind predat C.L., pentru reconstituirea drepturilor de proprietate.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului întrucât nu există o cauză de nulitate

absolută a contractului încheiat între părți, așa cum în mod corect au reținut

ambele instanțe.

Recursul nu este fondat.

Prin protocolul din 25 aprilie 2000,

intimata A.D.S. a preluat în administrare de la SC A.R. SA suprafața totală de

1.473,51 ha teren, din care 1.355,08 ha teren agricol și 118,43 ha teren

neagricol.

Ulterior, prin hotărârea din 4 iunie

2001 consiliul de administrație al A.D.S. a aprobat printre altele la art. 5

încheierea contractelor de asociere în participațiune cu persoane fizice sau

juridice prestatoare de lucrări agricole.

În baza acestei hotărâri, între

părți s-a încheiat în temeiul art. 251 – 256 C. com., contractul de asociere în

participațiune din 11 septembrie 2001 și nu anul 2000 cum a susținut recurenta

privind exploatarea suprafeței de 29 ha teren arabil din care 15 ha orzoaică și

14 ha porumb preluată de la SC A.R. SA și administrat de intimată.

Susținerea recurentei că la data

încheierii contractului de asociere, terenul ce a constituit obiectul acestuia

nu se afla în posesia pârâtei, nu are suport probator.

Din actele dosarului, rezultă că

terenul în suprafață de 29 ha este administrat de intimată încă de la 25

aprilie 2000 data încheierii protocolului prin care aceasta a preluat în

administrare de la SC A.R. SA, suprafața de 1.473,51 ha teren.

Este adevărat că intimata a predat o

parte din terenurile preluate de la SC A.R. SA C.L. de aplicare a legii nr. 18/1991,

conform procesului verbal din 17 iulie 2001.

Aceasta este fără relevanță, pe de o

parte pentru faptul că asocierea conform contractului încheiat între părți se

referea la anul agricol 2000 – 2001, iar procesul verbal urma să-și producă

efecte din toamna anului 2001, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că acest act

cuprindea și cele 29 ha teren arabil ce a făcut obiectul convenției părților.

Nu este întemeiată nici critica

recurentei privitoare la imposibilitatea folosirii terenului obiect al

contractului datorită rezilierii contractului de vânzare – cumpărare încheiat

cu SC A.R. SA, întrucât au fost predate activele și terenurile împreună cu

producția în curs.

Astfel, contractul de vânzare –

cumpărare din 27 ianuarie 2001, încheiat între recurentă și SC A.R. SA Reghin

ce a fost reziliat, avea ca obiect active și mijloace circulante ale

societății, în timp ce contractul de asociere încheiat între părți a avut ca

obiect exploatarea terenului agricol de către reclamantă, teren aflat în

administrarea pârâtei.

Susținerea recurentei că a depus acte

pentru concesionarea terenului în perioada ianuarie – aprilie 2001, că nu a

primit nici un răspuns, iar în luna iunie 2001 terenurile însămânțate au fost

predate societății vânzătoare, chiar dacă ar fi fost dovedite nu constituie o

cauză de nulitate absolută a contractului de asociere așa cum s-a pretins în

acțiune.

Recurenta a invocat în acțiunea

formulată că la data încheierii contractului de asociere, societatea nu avea în

posesie terenul ce face obiectul contractului, și că acest teren nu se afla în

administrarea ei și a solicitat constatarea nulității contractului de asociere.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 966 și 968 C. civ., referitoare la obligația fondată pe o

cauză falsă sau nelicită și prohibită de lege.

În mod corect ambele instanțe au

reținut că reclamanta nu a făcut dovada acestor susțineri și au respins

acțiunea acesteia.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se

respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC G.A. SRL Reghin, împotriva deciziei nr. 125/ A din 8 iulie 2004 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 3 iunie 2005.