ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4225/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Prima instanță

1.Sesizarea instanței

de fond

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanții A.M., L.D., L.I., R.I., N.V., P.E. și M.O. au solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, eliminarea din O.U.G. nr. 198/1999

a poziției CF vizând terenul SC L.F. SA Suceava, precum și eliminarea din H.G.

nr. 1010/1999 a poziției, prin care suprafețele de 24 ha teren și respectiv 34 ha

teren au fost trecute ca fiind proprietatea domeniului privat al statului.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au susținut că terenul constituie proprietatea lor și că, în mod nelegal,

prin Hotărârea nr. 4122 din 05 septembrie 1991, fostei Întreprinderi Județene de

Valorificare Legume-Fructe Suceava i s-a validat dreptul de proprietate pentru teren

odată cu transformarea sa în societate comercială pe acțiuni conform H.G. nr. 46/1991.

Pe parcursul soluționării

cauzei, reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a celor două acte

normative - O.U.G. nr. 198/1999 și a H.G. nr. 1010/1999 față de dispozițiile

art. 44 alin. (2), (3) și (4) Constituția României, iar instanța de fond a înaintat

Curții Constituționale excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 198/1999,

apreciind că excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 1010/1999 nu se încadrează

în prevederile art. 29 alin. (4) Legea nr. 47/1992.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a formulat cerere de intervenție în folosul pârâtului, în

virtutea atribuțiilor sale stabilite conform H.G. nr. 725/2010, respectiv ca autoritate

publică centrală, responsabilă cu aplicarea strategiei și programului de guvernare,

cu rol în elaborarea și implementarea strategiilor naționale sectoriale în domeniile

agriculturii și producției alimentare.

2.Soluția instanței de

fond

Prin sentința nr. 277

din 06 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanții A.M., L.D., L.I., R.I., N.V., P.E. și M.O., în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul Românei-Secretariatul General al Guvernului, intervenient în interesul

pârâtului fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București și a admis

cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Guvernul României, formulată

de intervenientul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, analizând conținutul certificatului de atestare a dreptului

de proprietate al SC L.F. SA Suceava din 20 octombrie 1997 pentru suprafață de 77.619,7

m

2

proprietate exclusivă și 526,56 m

2

în cotă parte indiviză,

a apreciat că aceste suprafețe includ probabil și suprafețele a căror excludere

din cele două acte normative este solicitată de către reclamanți și a constatat

faptul că obiectul acțiunii nu poate fi decelat, în condițiile în care societatea

menționată nu a fost chemată în judecată, iar O.U.G. nr. 198/1999 și H.G. nr. 1010/1999

sunt ulterioare emiterii actelor de atestare a dreptului de proprietate al societății.

Pe de altă parte, Curtea

a reținut că reclamanții nu au precizat modalitatea în care cele două acte normative

din anul 1999 le-au lezat drepturile sau interesele legitime, recunoscute prin Legea

nr. 554/2004, atâta timp cât terenurile nu au fost identificate și instanța nu cunoaște

dacă în titlurile de proprietate ale reclamanților se regăsesc terenurile ce se

cer excluse din O.U.G. nr. 198/1999 și H.G. nr. 1010/1999.

Pe cale de consecință,

instanța de fond a reținut că reclamanții nu au indicat motivele de nelegalitate

a celor două acte normative, prin eventuala raportare a lor la legi organice aplicabile

și încălcate la emiterea lor și a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

art. 1 și art. 8 Legea nr. 554/2004 pentru anularea parțială a actelor normative

contestate.

II.Instanța de recurs

1.Criticile reclamanților.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții A.M., L.I., R.I., N.V., P.E. și M.O., care au susținut

următoarele:

Prin hotărârea Comisiei

județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate din 5 septembrie 1991

s-au validat propunerile Comisiei municipiului Suceava pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor, privind reconstituirea și constituirea

acestui drept, inclusiv terenul cu amplasamentul „Suhat” din Anexa 3, care este

exploatat nelegal de SC L.F. SA Suceava, ca fiind concesionat de la Agenția Domeniilor

Statului, conform contractului din august 2002.

Susțin recurenții că hotărârea

de validare s-a pus în aplicare numai pentru terenul din exteriorul SC L.F. SA Suceava,

ceea ce a permis predarea prin Protocol a suprafeței de 24 ha teren arabil ce fusese

validat ca drept de proprietate în 1991 pentru persoanele fizice care au adus teren

agricol în fostul CAP, prin H.G. nr. 1010/1999 terenul trecând în domeniul privat

al statului.

În temeiul H.G. nr. 46/1991

fostele întreprinderi de Legume și Fructe s-au transformat în societăți pe acțiuni,

iar patrimoniul acestora s-a constituit în temeiul H.G. nr. 834/1991 numai din terenurile

de sub construcții, societățile nefiind împroprietărite cu teren.

S-a învederat că au existat

mai multe inventare, s-au întocmit planuri cadastrale care s-au falsificat, nu s-a

intabulat în cartea funciară terenul domeniu privat al statului, iar terenurile

pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate au fost trecute greșit în patrimoniul

SC L.F. SA Suceava, la dosar aflându-se un plan cadastral care reflectă realitatea,

documentația cu falsuri fiind eliberată în 2008.

S-a arătat că SC L.F.

SA a încălcat Ordinul Ministrului nr. 247/2002, când s-a dat dreptul de privatizare

prin cumpărarea acțiunilor majoritare și concesionarea terenurilor statului, însă

contractul de cumpărare a acțiunilor majoritare s-a încheiat la 19 aprilie 2002,

situație în care privatizarea este nulă, ca și contractul de concesionare a terenului

ce a fost validat ca drept de proprietate recurenților, în 1991.

Au concluzionat recurenții

că instanța, pe baza actelor de la dosar, putea constata nulitatea absolută a actelor

emise după hotărârea de validare din 1999 și nu să lipsească de un drept legal proprietarii

celor 24 ha teren arabil exploatate abuziv .

Recurenții au solicitat

admiterea recursului, fără a menționa vreun temei legal.

2Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă

la dosar conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimatul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a solicitat constatarea nulității recursului care nu conține

nici un fel de critici împotriva sentinței atacate, iar în subsidiar respingerea

acestuia ca nefondat.

3.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs nu conține

nici o critică de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței atacate, ci cuprinde

un șir de considerații subiective privind privatizarea SC L.F. SA Suceava, care

nu este parte în acest proces sau nereguli din activitatea

Administrației Domeniilor

Statului care, de asemenea nu are nici o calitate procesuală în cauză.

Motivele de nemulțumire

ale recurenților care ar putea fi desprinse din cuprinsul confuz al cererii de recurs

constau, în esență, în respingerea greșită a acțiunii, în condițiile în care ei

nu beneficiază de terenurile pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate.

Cum recurenții-reclamanți

au atacat O.U.G. nr. 198/1999 și H.G. nr. 1010/1999 solicitând anularea unor poziții

reprezentând 2 suprafețe de teren proprietatea lor pretins greșit trecute în domeniul

privat al statului, iar apoi în patrimoniul

SC L.F. SA, fără a face nici un fel de dovezi

în acest sens, cum că respectivele terenuri sunt cuprinse în suprafețele din aceste

acte normative sau în cele menționate în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate din 20 octombrie 1997, eliberat pentru SC L.F. SA Suceava, fără a chema

în judecată și societatea pretins beneficiară a acestor terenuri, în mod corect

acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

4.Soluția instanței de

recurs

Întrucât recurenții nu

au formulat nici un fel de critici concrete de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței

și nici nu au administrat probe care să contrazică cele reținute de prima instanță,

în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intervenientul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Respinge recursul declarat de A.M., moștenitorii

lui L.D. (L.I., L.L.D. și L.B.D.), L.I., moștenitoarea lui P.E.-B.D., R.I., N.V.

și M.O. împotriva sentinței nr. 277 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2011.