ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, reclamantul S.P. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, anularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice, anularea Ordinului M.A.D.R.

nr. 286 din 24 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcție

și i-au încetat raporturile de serviciu, precum și suspendarea executării acestor

acte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cererea a fost însoțită de

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009.

Prin sentința civilă

nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

către reclamantul S.P. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) și a anulat

Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar

public, fiind numit în funcția de director executiv al O.J.C.A. Teleorman prin

ordinul nr. 166 din 16 martie 2006, iar prin Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009

al M.A.D.R. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin

eliberare din funcția publică de director executiv, în temeiul art. III alin.

(1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009, art. 99 alin. (1) lit. b) și alin

(3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Instanța de fond a

constatat

nelegalitatea

ordinului contestat, arătând că temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un

act normativ, O.U.G. nr. 37/2009, care afectează regimul constituțional și

legal actual al funcției publice în general, implicit al funcției publice deținute

de reclamantă, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia Curții

Constituționale a României nr. 1257 din 07 octombrie 2009, producând o vătămare

a drepturilor reclamantului legate de exercitarea funcției publice, în

calitatea sa de director executiv al O.J.C.A. Teleorman.

Curtea a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtul M.A.D.R.,

constatând că reclamantul a înțeles să urmeze procedura prevăzută de

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională, situație în care devin incidente dispozițiile art. 9 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004, acțiunea putând fi introdusă direct la instanța de

contencios administrativ competentă fără a fi obligatorie procedura prealabilă

sesizării instanței.

A respins prima

instanță și excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de ambii

pârâți, întrucât reclamantul a fost vătămat într-un drept al său atât prin O.U.G.

nr. 37/2009 al cărei emitent este Guvernul României, împotriva căreia a

introdus acțiune la instanța de contencios administrativ, cât și prin Ordinul

nr. 286 din 24 aprilie 2009 al M.A.D.R., procedura prevăzută de art. 9 din

Legea nr. 554/2004, în ansamblul său, conferind legitimare procesuală ambelor

pârâți.

Instanța de fond a

respins ca inadmisibilă atât cererea reclamantului privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009,

arătând că,

prin

Decizia Curții Constituționale a României nr. 1257 din 07 octombrie 2009,

instanța constituțională se pronunțase deja cu privire la acest aspect, cât și

cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, cu motivarea că

dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile ordonanțelor

Guvernului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs atât pârâtul Guvernul României, cât și pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea acesteia

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât Guvernul României a criticat sentința recurată pentru

că:

- instanța de fond a

omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind anularea O.U.G. nr.

37/2009 și asupra excepției inadmisibilității invocate de către recurent cu

privire la acest aspect;

- în mod nelegal a

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, în

condițiile în care a constatat că obiectul principal al acțiunii este anularea Ordinului

nr. 286 din 24 aprilie 2009, emis de către pârâtul M.A.D.R., iar, pe de altă

parte, recurentul nu se află în raporturi de muncă cu reclamantul.

Recurentul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut că:

- instanța de fond

trebuia să respingă cererea reclamantului ca lipsită de obiect, întrucât acesta

urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea

ce echivalează cu întoarcerea unui act executat deja;

- actul administrativ

a fost legal emis, în conformitate cu atribuțiile stabilite M.A.D.R. pentru

punerea în aplicare a O.U.G. nr. 37/2009;

- actele normative

declarate neconstituționale erau în vigoare la momentul adoptării actelor

administrative contestate, ele producându-și efectele de plin drept până la

momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv

termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale în

Monitorul Oficial. Decizia Curții Constituționale produce efecte numai pentru

viitor și, pe de altă parte, O.U.G. nr. 37/2009 fusese abrogată cu o zi înainte

de pronunțarea Curții, condiții în care neconstituționalitatea O.U.G. nr.

37/2009 apare ca fiind lipsită de interes și nu mai produce nici un efect.

A solicitat acest

recurent introducerea în cauză a Consiliului Județean Teleorman, în condițiile

în care Camera Agricolă Județeană Teleorman, rezultată prin reorganizarea

Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Teleorman, constituie în prezent

serviciu public descentralizat în subordinea Consiliului Județean, M.A.D.R.

pierzând, astfel, calitatea procesuală pasivă în cauză.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., față de probatoriul atașat dosarului cauzei, Înalta Curte reține:

1.

Cu privire la

recursul declarat de Guvernul României

Înalta Curte este

învestită, prin prezentul recurs, cu examinarea sentinței civile

nr. 3659 din data de

3 noiembrie 2009 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.P.

în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) și a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 286

din 24 aprilie 2009.

Excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României, face

parte din categoria excepțiilor procesuale de fond, peremptorii și dirimante.

Calitatea

procesuală pasivă înseamnă că între reclamant și persoana chemată în judecată,

pârâtul din cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea

persoană care a adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului.

Obiectul

acțiunii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ a fost,

inițial, solicitarea reclamantului de anulare atât a O.U.G. nr. 37/2009, cât și

a Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009.

Așa cum a

reținut și instanța de fond în considerente, cu toate că ulterior nu s-a mai

pronunțat asupra acestui aspect, acțiunea introdusă la instanța de contencios

administrativ, chiar și în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu poate

avea ca obiect anularea unei ordonanțe de guvern, acest act neputând fi

contestat decât pe calea controlului de constituționalitate.

În aceste

condiții, cererea reclamantului-intimat privind anularea O.U.G. nr. 37/2009

apare ca inadmisibilă.

Prin

urmare, actul administrativ cu a cărui anulare rămâne învestită instanța de

judecată este Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009, care emană exclusiv de la pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, aspect în raport de

care excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Guvernul

României este întemeiată.

Prin

prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de Guvernul României este

fondat.

la recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii, și Dezvoltării Rurale

Examinând

cererea și susținerile intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta

nu a solicitat reintegrarea sa în postul ocupat anterior, și nici nu s-a dispus

în acest sens de către instanța de fond, condiții în care susținerile

recurentului privind acest aspect apar ca neîntemeiate și exced cadrului

procesual stabilit în prezenta cauză.

Pentru

aceste considerente nu se justifică nici introducerea în cauză a Consiliului

Județean Teleorman, cerere, de altfel, prohibită în prezentul stadiu procesual,

fiind neîntemeiată excepția lipsa calității procesuale pasive a recurentului M.A.D.R.

în condițiile în care acesta a emis ordinul a cărui anulare se dezbate.

Înalta Curte constată

că Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 a fost emis ca urmare a

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări

formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/ 2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că

această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate,

întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6)

din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta

regimul instituțiilor fundamentale ale statului(…)”.

O.U.G. nr. 37/2009 a

fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668

din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost

declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26,

art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin

aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au

constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității

căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

Instanța de fond a

reținut ca prim motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul

că acesta a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia

Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de

neconstituționalitate.

De cealaltă parte,

autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de

instanța de fond, a susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi

avută în vedere întrucât a fost pronunțată ulterior emiterii actului

administrativ contestat și are putere numai pentru viitor.

Nu poate fi primită

această susținere a recurentului-pârât, întrucât viciul de constituționalitate

constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009, afectează în egală măsură actele

administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții

neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu

poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei

dispoziții neconstituționale.

Înalta

Curte arată că actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt

afectate de viciul de neconstituționalitate al ordonanței și, în consecință,

corect a fost anulat ordinul de către instanța de fond.

Pentru aceste

considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale ca nefondat, și, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 raportat la art. 312 alin (2) C. proc. civ., va admite recursul

declarat de Guvernul României și va modifica în parte sentința recurată în

sensul respingerii acțiunii reclamantului față de acest pârât ca formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respingerii

capătului de cerere privind anularea O.U.G. nr. 37/2009 ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

formulat de către Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 3659 din

data de 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Modifică

în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind anularea

Ordinului M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 față de acest pârât ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge

ca inadmisibilă cererea de anulare a O.U.G. nr. 37/2009.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2011.