ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, anularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcție și i-au încetat raporturile de serviciu, precum și suspendarea executării acestor acte până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea a fost însoțită de excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 37/2009. Prin sentința civilă nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.P. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) și a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009. În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public, fiind numit în funcția de director executiv al O.J.C.A. Teleorman prin ordinul nr. 166 din 16 martie 2006, iar prin Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009 al M.A.D.R. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberare din funcția publică de director executiv, în temeiul art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G.

nr. 37/2009, art. 99 alin. (1) lit. b) și alin (3), (4), (5), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond a constatat nelegalitatea ordinului contestat, arătând că temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act normativ, O.U.G. nr. 37/2009, care afectează regimul constituțional și legal actual al funcției publice în general, implicit al funcției publice deținute de reclamantă, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1257 din 07 octombrie 2009, producând o vătămare a drepturilor reclamantului legate de exercitarea funcției publice, în calitatea sa de director executiv al O.J.C.A.

Teleorman. Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtul M.A.D.R., constatând că reclamantul a înțeles să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, situație în care devin incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acțiunea putând fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă fără a fi obligatorie procedura prealabilă sesizării instanței. A respins prima instanță și excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de ambii pârâți, întrucât reclamantul a fost vătămat într-un drept al său atât prin O.U.G.

nr. 37/2009 al cărei emitent este Guvernul României, împotriva căreia a introdus acțiune la instanța de contencios administrativ, cât și prin Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009 al M.A.D.R., procedura prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, în ansamblul său, conferind legitimare procesuală ambelor pârâți. Instanța de fond a respins ca inadmisibilă atât cererea reclamantului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, arătând că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1257 din 07 octombrie 2009, instanța constituțională se pronunțase deja cu privire la acest aspect, cât și cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, cu motivarea că dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile ordonanțelor Guvernului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul Guvernul României, cât și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Guvernul României a criticat sentința recurată pentru că: - instanța de fond a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind anularea O.U.G. nr. 37/2009 și asupra excepției inadmisibilității invocate de către recurent cu privire la acest aspect; - în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, în condițiile în care a constatat că obiectul principal al acțiunii este anularea Ordinului nr. 286 din 24 aprilie 2009, emis de către pârâtul M.A.D.R., iar, pe de altă parte, recurentul nu se află în raporturi de muncă cu reclamantul.

Recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut că: - instanța de fond trebuia să respingă cererea reclamantului ca lipsită de obiect, întrucât acesta urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu întoarcerea unui act executat deja; - actul administrativ a fost legal emis, în conformitate cu atribuțiile stabilite M.A.D.R. pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 37/2009; - actele normative declarate neconstituționale erau în vigoare la momentul adoptării actelor administrative contestate, ele producându-și efectele de plin drept până la momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.

Decizia Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor și, pe de altă parte, O.U.G. nr. 37/2009 fusese abrogată cu o zi înainte de pronunțarea Curții, condiții în care neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 apare ca fiind lipsită de interes și nu mai produce nici un efect. A solicitat acest recurent introducerea în cauză a Consiliului Județean Teleorman, în condițiile în care Camera Agricolă Județeană Teleorman, rezultată prin reorganizarea Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Teleorman, constituie în prezent serviciu public descentralizat în subordinea Consiliului Județean, M.A.D.R. pierzând, astfel, calitatea procesuală pasivă în cauză. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., față de probatoriul atașat dosarului cauzei, Înalta Curte reține: 1. Cu privire la recursul declarat de Guvernul României Înalta Curte este învestită, prin prezentul recurs, cu examinarea sentinței civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.P. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) și a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009. Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României, face parte din categoria excepțiilor procesuale de fond, peremptorii și dirimante.

Calitatea procesuală pasivă înseamnă că între reclamant și persoana chemată în judecată, pârâtul din cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea persoană care a adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului. Obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ a fost, inițial, solicitarea reclamantului de anulare atât a O.U.G. nr. 37/2009, cât și a Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009. Așa cum a reținut și instanța de fond în considerente, cu toate că ulterior nu s-a mai pronunțat asupra acestui aspect, acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ, chiar și în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu poate avea ca obiect anularea unei ordonanțe de guvern, acest act neputând fi contestat decât pe calea controlului de constituționalitate.

În aceste condiții, cererea reclamantului-intimat privind anularea O.U.G. nr. 37/2009 apare ca inadmisibilă. Prin urmare, actul administrativ cu a cărui anulare rămâne învestită instanța de judecată este Ordinul nr. 286 din 24 aprilie 2009, care emană exclusiv de la pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, aspect în raport de care excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Guvernul României este întemeiată. Prin prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de Guvernul României este fondat.

2. Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii, și Dezvoltării Rurale Examinând cererea și susținerile intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că acesta nu a solicitat reintegrarea sa în postul ocupat anterior, și nici nu s-a dispus în acest sens de către instanța de fond, condiții în care susținerile recurentului privind acest aspect apar ca neîntemeiate și exced cadrului procesual stabilit în prezenta cauză. Pentru aceste considerente nu se justifică nici introducerea în cauză a Consiliului Județean Teleorman, cerere, de altfel, prohibită în prezentul stadiu procesual, fiind neîntemeiată excepția lipsa calității procesuale pasive a recurentului M.A.D.R. în condițiile în care acesta a emis ordinul a cărui anulare se dezbate.

Înalta Curte constată că Ordinul M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 a fost emis ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/ 2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului(…)”.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. Instanța de fond a reținut ca prim motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul că acesta a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate.

De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi avută în vedere întrucât a fost pronunțată ulterior emiterii actului administrativ contestat și are putere numai pentru viitor. Nu poate fi primită această susținere a recurentului-pârât, întrucât viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009, afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Înalta Curte arată că actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al ordonanței și, în consecință, corect a fost anulat ordinul de către instanța de fond. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca nefondat, și, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Guvernul României și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de acest pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respingerii capătului de cerere privind anularea O.U.G.

nr. 37/2009 ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul formulat de către Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 3659 din data de 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind anularea Ordinului M.A.D.R. nr. 286 din 24 aprilie 2009 față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a O.U.G.

nr. 37/2009. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.