ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3097/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3097/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2011, Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 825
din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
Dosarul nr. 1552/54/2009.
Hotărârea Înaltei
Curți de Casație și Justiție atacată
Prin Decizia nr. 825
din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse
recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 243 din 4 mai 2010 a Curții de Apel
Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul B.D. a supus controlului de
legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 269
din 24 aprilie 2009, emis de Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării
rurale, prin care părții i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile, în perioada
24 aprilie 2009 - 23 mai 2009, la expirarea căruia urma a fi eliberat din
funcția publică de conducere de director executiv al O.J.C.A. Mehedinți.
Ordinul a fost emis
în aplicarea art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele
măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, art. 99 alin. (1)
lit. b) și (3) - (7) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor
publici, republicată și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea
și funcționarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Acest act
administrativ individual a fost anulat de instanța de fond, deoarece actul
normativ pe care s-a fundamentat, O.U.G. nr. 37/2009, a fost constatat de
Curtea Constituțională neconstituțional.
Instanța de control
judiciar a apreciat că soluția fondului este legală și a fost păstrată sub
toate aspectele.
Înalta Curte, în
acord cu jurisprudența sa constantă, a subliniat faptul că, în cadrul
litigiilor de contencios administrativ, autoritatea publică emitentă a actului
administrativ contestat are calitate procesual pasivă, cu toate consecințele
juridice care decurg din această poziție procesuală.
În consecință, față
de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a
soluționat cauza în contradictoriu cu emitentul actului administrativ
contestat, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
(actualmente Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale), calitatea
procesual pasivă a acestuia nefiind afectată de dispozițiile H.G. nr.
1609/2009.
De asemenea, instanța
de control judiciar a reținut că aspectul controlului de constituționalitate nu
are ca finalitate numai asanarea sistemului legislativ, prin înlăturarea
normelor neconstituționale din ordinea juridică, ci vizează, în ultimă
instanță, protecția efectivă a drepturilor, libertăților și intereselor
legitime ale potențialelor destinatari ai prevederii declarate
neconstituționale. Prin urmare, acceptarea tezei susținute, în sensul că
ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare
la data emiterii lui, ar echivala cu o golire de conținut a mecanismului
contenciosului constituțional.
Contestația în
anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În baza art. 319 C.
proc. civ. contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei
civile nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.
1552/54/2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat, motivul în
declararea căii extraordinare de atac fiind imposibilitatea aducerii la
îndeplinire a Sentinței civile nr. 243 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova în Dosarul nr. 1552754/2009.
Se arată că prin
Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul
formulat de M.A.D.R., recurs prin care s-a solicitat introducerea în cauză a
C.A.J. Mehedinți rezultată prin reorganizarea O.J.C.A. Mehedinți, întrucât
numai această instituție poate dispune reintegrarea reclamantului-intimat în
funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009,
acțiunea administrativă a cărei anulare a constatat-o irevocabil instanța de
recurs.
Se arată că la data
de 11 februarie 2011, C.A.J. Mehedinți nu se mai află în subordinea M.A.D.R. și
nu se poate dispune reintegrarea reclamantului - intimat ca efect al anulării
Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009, ordin emis în baza O.U.G. nr. 37/2009.
În cadrul
contestației în anulare se arată că nu a fost analizat acest motiv, recursul
fiind respins fără a fi cercetat fondul, în raport de dispozițiile art. 318 C.
proc. civ.
La dosar intimatul
Guvernul României a formulat note în care reiterează excepția lipsei calității
procesuale, în raport de obiectul cauzei.
Analizând contestația
în anulare astfel cum a fost formulată Curtea o va respinge ca nefondată pentru
următoarele considerente:
În cauză contestația
în anulare formulată în baza art. 319 C. proc. civ. reprezintă în fapt o
contestație la executare deoarece contestatorul invocă imposibilitatea punerii
în executare a Sentinței civile nr. 243 din 4 mai 2010 a Curții de Apel
Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal.
Motivul invocat
pentru justificarea declarării căii de atac extraordinare de atac conform art.
319 C. proc. civ. nu se încadrează în dispozițiile art. 317 sau 318 C. proc.
civ.
Pe de altă parte prin
decizia contestată, ambele recursuri declarate a contestatorului și al
Guvernului României în cauză au fost respinse ca nefondate, neputându-se reține
neanalizarea vreunui motiv de recurs din greșeală.
În cauză nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc.
civ., fiind analizat motivul de recurs invocat de către contestator și anume
consecințele intrării în vigoare a H.G. nr. 1609/2009, în raport de calitatea
procesual pasivă contestată.
Față de cele expuse
mai sus Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc. civ. va respinge contestația
în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva
Deciziei nr. 825 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 iunie 2012.
Procesat de GGC - AA