ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3097/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2011, Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 825

din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1552/54/2009.

Curți de Casație și Justiție atacată

Prin Decizia nr. 825

din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse

recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 243 din 4 mai 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul B.D. a supus controlului de

legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 269

din 24 aprilie 2009, emis de Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării

rurale, prin care părții i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile, în perioada

24 aprilie 2009 - 23 mai 2009, la expirarea căruia urma a fi eliberat din

funcția publică de conducere de director executiv al O.J.C.A. Mehedinți.

Ordinul a fost emis

în aplicarea art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, art. 99 alin. (1)

lit. b) și (3) - (7) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, republicată și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Acest act

administrativ individual a fost anulat de instanța de fond, deoarece actul

normativ pe care s-a fundamentat, O.U.G. nr. 37/2009, a fost constatat de

Curtea Constituțională neconstituțional.

Instanța de control

judiciar a apreciat că soluția fondului este legală și a fost păstrată sub

toate aspectele.

Înalta Curte, în

acord cu jurisprudența sa constantă, a subliniat faptul că, în cadrul

litigiilor de contencios administrativ, autoritatea publică emitentă a actului

administrativ contestat are calitate procesual pasivă, cu toate consecințele

juridice care decurg din această poziție procesuală.

În consecință, față

de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a

soluționat cauza în contradictoriu cu emitentul actului administrativ

contestat, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

(actualmente Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale), calitatea

procesual pasivă a acestuia nefiind afectată de dispozițiile H.G. nr.

1609/2009.

De asemenea, instanța

de control judiciar a reținut că aspectul controlului de constituționalitate nu

are ca finalitate numai asanarea sistemului legislativ, prin înlăturarea

normelor neconstituționale din ordinea juridică, ci vizează, în ultimă

instanță, protecția efectivă a drepturilor, libertăților și intereselor

legitime ale potențialelor destinatari ai prevederii declarate

neconstituționale. Prin urmare, acceptarea tezei susținute, în sensul că

ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare

la data emiterii lui, ar echivala cu o golire de conținut a mecanismului

contenciosului constituțional.

anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În baza art. 319 C.

proc. civ. contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

civile nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

1552/54/2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat, motivul în

declararea căii extraordinare de atac fiind imposibilitatea aducerii la

îndeplinire a Sentinței civile nr. 243 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova în Dosarul nr. 1552754/2009.

Se arată că prin

Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul

formulat de M.A.D.R., recurs prin care s-a solicitat introducerea în cauză a

C.A.J. Mehedinți rezultată prin reorganizarea O.J.C.A. Mehedinți, întrucât

numai această instituție poate dispune reintegrarea reclamantului-intimat în

funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009,

acțiunea administrativă a cărei anulare a constatat-o irevocabil instanța de

recurs.

Se arată că la data

de 11 februarie 2011, C.A.J. Mehedinți nu se mai află în subordinea M.A.D.R. și

nu se poate dispune reintegrarea reclamantului - intimat ca efect al anulării

Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009, ordin emis în baza O.U.G. nr. 37/2009.

În cadrul

contestației în anulare se arată că nu a fost analizat acest motiv, recursul

fiind respins fără a fi cercetat fondul, în raport de dispozițiile art. 318 C.

proc. civ.

La dosar intimatul

Guvernul României a formulat note în care reiterează excepția lipsei calității

procesuale, în raport de obiectul cauzei.

Analizând contestația

în anulare astfel cum a fost formulată Curtea o va respinge ca nefondată pentru

următoarele considerente:

În cauză contestația

în anulare formulată în baza art. 319 C. proc. civ. reprezintă în fapt o

contestație la executare deoarece contestatorul invocă imposibilitatea punerii

în executare a Sentinței civile nr. 243 din 4 mai 2010 a Curții de Apel

Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Motivul invocat

pentru justificarea declarării căii de atac extraordinare de atac conform art.

319 C. proc. civ. nu se încadrează în dispozițiile art. 317 sau 318 C. proc.

civ.

Pe de altă parte prin

decizia contestată, ambele recursuri declarate a contestatorului și al

Guvernului României în cauză au fost respinse ca nefondate, neputându-se reține

neanalizarea vreunui motiv de recurs din greșeală.

În cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., fiind analizat motivul de recurs invocat de către contestator și anume

consecințele intrării în vigoare a H.G. nr. 1609/2009, în raport de calitatea

procesual pasivă contestată.

Față de cele expuse

mai sus Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc. civ. va respinge contestația

în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva

Deciziei nr. 825 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA