ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3097/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2011, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1552/54/2009. 2. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție atacată Prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 243 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul B.D. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 269 din 24 aprilie 2009, emis de Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, prin care părții i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile, în perioada 24 aprilie 2009 - 23 mai 2009, la expirarea căruia urma a fi eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al O.J.C.A. Mehedinți. Ordinul a fost emis în aplicarea art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, art. 99 alin. (1) lit. b) și (3) - (7) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată și art. 7 alin. (6) din H.G.

nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Acest act administrativ individual a fost anulat de instanța de fond, deoarece actul normativ pe care s-a fundamentat, O.U.G. nr. 37/2009, a fost constatat de Curtea Constituțională neconstituțional. Instanța de control judiciar a apreciat că soluția fondului este legală și a fost păstrată sub toate aspectele. Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, a subliniat faptul că, în cadrul litigiilor de contencios administrativ, autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat are calitate procesual pasivă, cu toate consecințele juridice care decurg din această poziție procesuală.

În consecință, față de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a soluționat cauza în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (actualmente Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale), calitatea procesual pasivă a acestuia nefiind afectată de dispozițiile H.G. nr. 1609/2009. De asemenea, instanța de control judiciar a reținut că aspectul controlului de constituționalitate nu are ca finalitate numai asanarea sistemului legislativ, prin înlăturarea normelor neconstituționale din ordinea juridică, ci vizează, în ultimă instanță, protecția efectivă a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale potențialelor destinatari ai prevederii declarate neconstituționale.

Prin urmare, acceptarea tezei susținute, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui, ar echivala cu o golire de conținut a mecanismului contenciosului constituțional. 3. Contestația în anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În baza art. 319 C. proc. civ. contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1552/54/2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat, motivul în declararea căii extraordinare de atac fiind imposibilitatea aducerii la îndeplinire a Sentinței civile nr. 243 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1552754/2009.

Se arată că prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul formulat de M.A.D.R., recurs prin care s-a solicitat introducerea în cauză a C.A.J. Mehedinți rezultată prin reorganizarea O.J.C.A. Mehedinți, întrucât numai această instituție poate dispune reintegrarea reclamantului-intimat în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009, acțiunea administrativă a cărei anulare a constatat-o irevocabil instanța de recurs. Se arată că la data de 11 februarie 2011, C.A.J. Mehedinți nu se mai află în subordinea M.A.D.R. și nu se poate dispune reintegrarea reclamantului - intimat ca efect al anulării Ordinului nr. 269 din 24 aprilie 2009, ordin emis în baza O.U.G.

nr. 37/2009. În cadrul contestației în anulare se arată că nu a fost analizat acest motiv, recursul fiind respins fără a fi cercetat fondul, în raport de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. La dosar intimatul Guvernul României a formulat note în care reiterează excepția lipsei calității procesuale, în raport de obiectul cauzei. Analizând contestația în anulare astfel cum a fost formulată Curtea o va respinge ca nefondată pentru următoarele considerente: În cauză contestația în anulare formulată în baza art. 319 C. proc. civ. reprezintă în fapt o contestație la executare deoarece contestatorul invocă imposibilitatea punerii în executare a Sentinței civile nr. 243 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 825 din 11 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Motivul invocat pentru justificarea declarării căii de atac extraordinare de atac conform art. 319 C. proc. civ. nu se încadrează în dispozițiile art. 317 sau 318 C. proc. civ. Pe de altă parte prin decizia contestată, ambele recursuri declarate a contestatorului și al Guvernului României în cauză au fost respinse ca nefondate, neputându-se reține neanalizarea vreunui motiv de recurs din greșeală. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., fiind analizat motivul de recurs invocat de către contestator și anume consecințele intrării în vigoare a H.G. nr. 1609/2009, în raport de calitatea procesual pasivă contestată. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Deciziei nr. 825 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AA