ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5563/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata cauzei în primă instanță Prin acțiunea înregistrată la data de 21 ianuarie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, conform prevederilor H.G. nr. 1407/2009) și pe pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la anularea Ordinului nr. 489 din 23 mai 2005 emis de Ministrul Agriculturii, reîncadrarea sa pe postul de director executiv al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți, și plata drepturilor salariale majorate, indexate și recalculate de la eliberarea din funcție până la reîncadrarea pe funcția de director executiv.

În motivarea acțiunii, reclamantul susține în principal faptul că ordinul nr. 489 din 23 mai 2005, prin care a fost eliberat din funcție, a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999. Reclamantul arată că, în urma accidentului suferit în timpul serviciului, s-a aflat în comă, iar apoi în incapacitate temporară de muncă timp de 300 de zile, până în luna martie 2006. Mai susține reclamantul că pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă l-a înștiințat în scris, prin adresa din 21 iunie 2005, că punerea în aplicare a ordinului nr. 489 din 23 mai 2005 a fost suspendată până la încetarea incapacității sale temporare de muncă.

Totodată, reclamantul susține că în mod ilegal și abuziv pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă a organizat la datele de 20 și 21 iunie 2005 concurs pentru ocuparea funcției de director executiv al Oficiului de Consultanță Agricolă Mehedinți, în urma căruia a fost numit în funcția respectivă ing. B.D. și că, prin cererea din 29 august 2005, pe care a depus-o la Agenția Națională de Consultanță Agricolă, a fost condiționat să accepte un post de execuție în cadrul oficiului județean, iar decizia nr. 263 din 14 septembrie 2005, de numire în postul respectiv, nu a fost pusă în aplicare de noul director executiv - ing. B.D.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepția tardivității acțiunii în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea termenului de 1 an de la data comunicării actului, iar în fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 68 din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, următoarele: Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea de apel a constat că acțiunea a fost introdusă cu nerespectarea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului, termen prevăzut de art. 11 alin. (2) cu referire la alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât C.I. a luat cunoștință de ordinul contestat la data de 21 iunie 2005 - astfel cum rezultă din adresa din 21 iunie 2005, emisă de pârâta Agenția Națională de Consultanță Agricolă, iar instanța a fost învestită prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2009. 3. Recursul declarat de C.I. Împotriva sentinței civile nr. 68 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C.I., fără a-l motiva în drept.

În cuprinsul memoriului de recurs este prezentat istoricul raporturilor de natură conflictuală dintre părți. Punctual, referitor la soluția pronunțată de prima instanță, recurentul arată că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, că atât plângerea prealabilă, cât și cererea de chemare în judecată au fost formulate în termen legal, dovezile aflându-se în Dosarul nr. 829/A/2005 al Curții de Apel Craiova. 4. Apărările formulate de intimați Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 septembrie 2009, intimata Agenția Națională de Consultanță Agricolă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceeași poziție procesuală a fost exprimată și de către intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin întâmpinarea depusă la data de 02 decembrie 2009, calificată de Înalta Curte ca reprezentând concluzii scrise.

În esență, ambii intimați afirmă că soluția Curții de apel este legală, întrucât recurentul a luat cunoștință de ordinul atacat la data de 21 iunie 2005, dar a formulat acțiune abia la data de 20 ianuarie 2009, cu depășirea termenului de decădere de 1 an. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante La data de 20 ianuarie 2009, recurentul-reclamant C.I.

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 489 din data de 23 mai 2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care i s-a acordat un preaviz de 30 de zile în perioada 23 mai 2005-23 iunie 2006 (art. 1), la expirarea acestei perioade urmând a fi eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Oficiului de Consultanță Agricolă Mehedinți (art. 2). Curtea de apel, pentru motivele expuse în această decizie, a apreciat că cererea de chemare în judecată este tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004. Examinând sentința atacată cu recursul de față prin prisma criticii formulate, a apărărilor intimaților, cât și sub toate aspectele în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută pentru considerentele prezentate în continuare. Recurentul-reclamant a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ individual atacat, în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la data de 17 iunie 2005, adică în termen legal. Plângerea a fost adresată atât emitentului actului, cât și intimatei-pârâte Agenția Națională de Consultanță Agricolă. Ulterior, prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova ce a făcut obiectul Dosarului nr. 829/A/2005, a solicitat anularea ordinului, petitul fiind identic cu cel formulat în prezenta cauză. Acea primă cerere de chemare în judecată nu a fost soluționată pe fond, pentru că la data de 30 septembrie 2005 reclamantul C.I.

a declarat că renunță la judecată, iar prin sentința nr. 397, pronunțată în aceeași zi, instanța a luat act de poziția procesuală a părții, în temeiul art. 246 C. proc. civ. Rațiunile pentru care recurentul-reclamant s-a desistat de la judecarea primei cereri de chemare în judecată exced cadrului procesual de față. În orice caz, Înalta Curte observă că pretinsa constrângere morală exercitată asupra recurentului nu a fost invocată decât cu ocazia formulării acțiunii de față, fiindcă hotărârea anterior indicată a rămas irevocabilă prin neexercitarea recursului. Pretenția recurentului de a se analiza termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la data înregistrării primei acțiuni nu are niciun suport legal.

Renunțând la judecată, iar nu la drept, recurentul ar fi avut posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată, însă numai în interiorul termenului de decădere menționat. Prima instanță a ținut seama de faptul că, într-adevăr, recurentul a făcut dovada unor „motive temeinice” în sensul legii, justificate de problemele de sănătate demonstrate cu acte medicale, stabilind că termenul pentru introducerea acțiunii este în speță de 1 an de la data comunicării actului administrativ individual. Dispozițiile legale aplicabile, art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004: „(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului.

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere” au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță, neexistând niciun argument care să susțină din punct de vedere legal posibilitatea atacării unui act administrativ individual la mai mult de trei ani de la data comunicării. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 68 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2009.