ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul A.P. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând ca prin sentința ce va fi pronunțată să se dispună anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 69546/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este funcționar public, iar la data de 14 martie 2009 a fost numit prin Ordinul nr. 69461/2009 în funcția publică de director executiv adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți.

De asemenea, s-a mai arătat că, prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz acesta să fie eliberat din funcția publică de conducere, de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Mehedinți. Reclamantul a mai susținut că prin ordinul de eliberare din funcție se încalcă prevederile care ocrotesc funcționarul public statuate prin Legea nr. 188/1999. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor având ca obiect anularea și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009, ca inadmisibile, iar în privința cererilor având ca obiect anularea și suspendarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. La data de 17 iunie 2009, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României. Prin sentința civilă nr. 245 din 04 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.P. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, și A.N.S.V.S.A., având ca obiect anulare și suspendare executare act administrativ, a anulat Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.S.A., a respins petitul privind anularea și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenientul Ministerul Administrației și Internelor în favoarea pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Guvernul României, este întemeiată în raport de capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea executării Ordinului nr. 69546/2009 emis de A.N.S.V.S.A. Având în vedere că actul administrativ atacat nu a fost emis de către pârâtul Guvernul României s-a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, nefiind întrunită condiția identității dintre persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat la anularea, respectiv suspendarea actului. Excepția inadmisibilității cererilor reclamantului având ca obiect anularea și suspendarea executării O.U.G.

nr. 37/2009 ce a fost invocată de către Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor a fost considerată întemeiată de instanța de fond având în vedere că ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie lege. Legile și ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d) din Constituția României. În cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională. Pe fond, instanța de fond a reținut că din preambulul ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale. În exercitarea controlului legalității Ordinului nr. 69546/2009, instanța de fond a reținut că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale. Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, și în alte cauze.

Având în vedere soluția de respingere a cererilor reclamantului având ca obiect anularea și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 55 C. proc. civ., a admis cererea de intervenție accesorie formulată de către Ministerul Administrației și Internelor în interesul pârâtului Guvernul României Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta A.N.S.V.S.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii în anularea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de către Președintele A.N.S.V.S.A. este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Actul administrativ atacat a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale. Dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia a fost emis au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României, iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare este definitivă și obligatorie, mai mult aceste decizii ale instanței constituționale având caracter general obligatoriu și putere pentru viitor, în virtutea art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Recurentă consideră că a procedat în conformitate cu aceste dispozițiile legale imperative, în vigoare la acel moment, cu respectarea întocmai și în tot a termenelor și condițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 37/2009. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz acesta să fie eliberat din funcția publică de conducere, de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Mehedinți. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, precum și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Înalta Curte apreciază că pentru argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept dedusă judecății se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția de neconstituționalitate și efectele acesteia. Controlul de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Conform alin. (4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ca atare, deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale din sistemul normativ. Cu alte cuvinte, în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar fi lipsită de finalitate. Pe acest aspect, poate fi amintită și Decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Plenul Curții Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 și urm. din Legea nr. 47/1992, a exercitat controlul de constituționale a priori asupra legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și, totodată, asupra ordonanței respective, care constituie conținutul normativ al legii. Prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege. De asemenea, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G.

nr. 105/2009. În considerentele deciziilor anterior enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management. În plus, instanța constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative. Același text de lege reglementează, în alin. (4), situația acțiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale. În speța de față, intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție, temeiul juridic fiind art. 1 și art. 9 din Legea nr. 554/2004. După cum s-a relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009. Ca atare, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009. În altă ordine de idei, Înalta Curte reține că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică pe care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și prin alte tratate internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României. Astfel fiind, Înalta Curte constată că actul și măsura adoptată în baza acestei ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al ordonanței și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, împotriva sentinței civile nr. 245 din 04 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.