ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A.P. a

chemat în judecată pârâții Guvernul României și Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând ca prin sentința ce va

fi pronunțată să se dispună anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea Ordinului nr.

69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., suspendarea executării O.U.G.

nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 69546/2009 până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că este funcționar public, iar la data de 14

martie 2009 a fost numit prin Ordinul nr. 69461/2009 în funcția publică de

director executiv adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Mehedinți.

De asemenea, s-a mai arătat

că, prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. s-a dispus acordarea

unui preaviz de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea

termenului de preaviz acesta să fie eliberat din funcția publică de conducere, de

director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Mehedinți.

Reclamantul a mai susținut

că prin ordinul de eliberare din funcție se încalcă prevederile care ocrotesc funcționarul

public statuate prin Legea nr. 188/1999.

Pârâtul Guvernul României

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor având ca obiect

anularea și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009, ca inadmisibile, iar în privința

cererilor având ca obiect anularea și suspendarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie

2009 emis de A.N.S.V.S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

La data de 17 iunie 2009,

Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție accesorie

în interesul pârâtului Guvernul României.

Prin sentința civilă

nr. 245 din 04 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.P. în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, și A.N.S.V.S.A.,

având ca obiect anulare și suspendare executare act administrativ, a anulat Ordinul

nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.S.A., a respins petitul privind

anularea și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a admis cererea de intervenție

accesorie formulată de către intervenientul Ministerul Administrației și Internelor

în favoarea pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că, excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de către pârâtul Guvernul României, este întemeiată în raport de capetele

de cerere având ca obiect anularea și suspendarea executării Ordinului nr. 69546/2009

emis de A.N.S.V.S.A.

Având în vedere că actul

administrativ atacat nu a fost emis de către pârâtul Guvernul României s-a constatat

că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, nefiind întrunită condiția identității

dintre persoana pârâtului și cel care se pretinde a fi obligat la anularea, respectiv

suspendarea actului.

Excepția inadmisibilității

cererilor reclamantului având ca obiect anularea și suspendarea executării O.U.G.

nr. 37/2009 ce a fost invocată de către Guvernul României și Ministerul Administrației

și Internelor a fost considerată întemeiată de instanța de fond având în vedere

că ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru

motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării

legii, ci constituie lege.

Legile și ordonanțele

Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit.

d) din Constituția României.

În cazul ordonanțelor

nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar

constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională.

Pe fond, instanța de fond

a reținut că din preambulul ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice centrale.

În exercitarea controlului

legalității Ordinului nr. 69546/2009, instanța de fond a reținut că dispozițiile

actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale

prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

Efectele deciziei Curții

Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza

în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte,

prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) din

Constituție și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, și în alte cauze.

Având în vedere soluția

de respingere a cererilor reclamantului având ca obiect anularea și suspendarea

executării O.U.G. nr. 37/2009, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 55

C. proc. civ., a admis cererea de intervenție accesorie formulată de către Ministerul

Administrației și Internelor în interesul pârâtului Guvernul României

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta A.N.S.V.S.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii în anularea Ordinului

nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de către Președintele A.N.S.V.S.A. este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Actul administrativ atacat

a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice centrale.

Dispozițiile actului normativ

în aplicarea căruia a fost emis au fost declarate neconstituționale prin Decizia

nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României,

iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe în vigoare este definitivă și obligatorie, mai mult aceste

decizii ale instanței constituționale având caracter general obligatoriu și putere

pentru viitor, în virtutea art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Recurentă consideră că

a procedat în conformitate cu aceste dispozițiile legale imperative, în vigoare

la acel moment, cu respectarea întocmai și în tot a termenelor și condițiilor prevăzute

în O.U.G. nr. 37/2009.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, prin Ordinul

nr. 69546 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A. s-a dispus acordarea unui preaviz

de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului

de preaviz acesta să fie eliberat din funcția publică de conducere, de director

executiv adjunct al D.S.V.S.A. Mehedinți.

Temeiul juridic al acestei

măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 99

alin. (1) lit. b), alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, precum și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Înalta Curte apreciază

că pentru argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept dedusă

judecății se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția

de neconstituționalitate și efectele acesteia.

Controlul

de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este

un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale

cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor

și libertăților cetățenești.

Potrivit

art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare,

precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale

dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile

constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Conform

alin. (4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică

în M. Of. al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii

și au putere numai pentru viitor.

Ca atare,

deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate

sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale

din sistemul normativ.

Cu alte cuvinte,

în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și

imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor

ar fi lipsită de finalitate.

Pe acest aspect,

poate fi amintită și Decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat

că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale

relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul

nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Plenul Curții

Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 și urm.

din Legea nr. 47/1992, a exercitat controlul de constituționale a priori asupra

legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și, totodată, asupra ordonanței respective,

care constituie conținutul normativ al legii.

Prin Decizia

nr. 1257 din 07 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională

Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei

rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat

prin această lege.

De asemenea,

prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat

neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele

deciziilor anterior enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea

de reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă

construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic

al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

În plus, instanța

constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate

prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere,

reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu

pentru care nu avea competență materială.

Potrivit

art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate

avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste

ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după

caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la

realizarea unei operațiuni administrative.

Același text

de lege reglementează, în alin. (4), situația acțiunilor formulate de o persoană

vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea

unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul

că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o

altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare,

care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale.

În speța de

față, intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție,

temeiul juridic fiind art. 1 și art. 9 din Legea nr. 554/2004.

După cum s-a

relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1257 din 07

octombrie 2009.

Ca atare,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei

decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca

obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

În altă ordine

de idei, Înalta Curte reține că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică

pe care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999,

reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor

de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și prin alte tratate

internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să

o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că actul și măsura adoptată în baza acestei ordonanțe sunt

afectate de viciul de neconstituționalitate al ordonanței și, în consecință, corect

au fost anulate de instanța de fond.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și

28

din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, împotriva

sentinței civile nr. 245 din 04 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.