ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 99 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor; - a dispus anularea Ordinului nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de autoritatea pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și repunerea reclamantului în funcția și atribuțiile specifice postului din care a fost demis; - a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării ordinului respectiv; - a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 804,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor s-a dispus că, începând cu data de 23 aprilie 2009, domnului D.I., director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică, din motive neimputabile funcționarului public, conform prevederilor legale și că, începând cu aceeași dată, funcționarului public i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice și poate opta pentru numirea pe o funcție publică vacantă, în termenele și condițiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Curtea de apel a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009, în temeiul căreia a fost emis actul, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1.257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, astfel că nu mai este necesară analiza și a altor motive invocate în acțiune privitoare la încălcarea și a altor dispoziții legale naționale sau a unor dispoziții internaționale pe care România s-a angajat să le respecte. In ceea ce privește suspendarea executării actului contestat, Curtea de apel a apreciat că acest capăt de cerere este rămas fără de obiect, atâta vreme cât, prin sentința ce se va pronunța, definitivă și executorie, acest act va fi desființat.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 99 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I., întrucât ordinul contestat este legal, fiind emis în temeiul și pentru punerea în aplicare a dispozițiilor imperative ale art. III din O.U.G. nr. 37/2009, cu respectarea întocmai a termenelor și condițiilor prevăzute de acest act normativ. Totodată, mai susține recurenta-pârâtă că nu se poate aprecia că efectele deciziei Curții Constituționale, prin care a fost constatată neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 37/2009, retroactivează pentru perioada anterioară publicării deciziei, astfel că nu se poate considera că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea legii. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. În cauză este necontestat faptul că Ordinul nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin care s-a dispus că, începând cu data de 23 aprilie 2009, domnului D.I., director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: „(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență''. De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)". Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. In plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

Față de aceste susțineri, Înalta Curte reține că desființarea funcției publice deținute de reclamant este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză. Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și temeinică, nefiind întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., invocate în recurs, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 99 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.