ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 99 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;

- a dispus

anularea Ordinului nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de autoritatea pârâtă

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor și repunerea

reclamantului în funcția și

atribuțiile specifice postului din care a fost demis;

- a respins,

ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării ordinului respectiv;

- a obligat

autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 804,30 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul

nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de președintele Autorității Naționale

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor s-a dispus că, începând cu

data de 23 aprilie 2009, domnului D.I., director executiv al Direcției Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, îi încetează raportul de

serviciu prin eliberare din funcția publică, din motive neimputabile

funcționarului public, conform

prevederilor

legale și că, începând cu aceeași dată, funcționarului public i se acordă un

preaviz

de 30 de zile calendaristice și poate opta pentru numirea pe o funcție publică

vacantă, în termenele și condițiile prevăzute de art. 99 din Legea nr.

188/1999, republicată.

Curtea de apel

a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantului este una

lipsită de temei legal, întrucât O.U.G. nr.

37/2009, în temeiul căreia a fost emis actul, a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1.257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea

Constituțională, astfel că nu mai este necesară analiza și a

altor motive invocate în

acțiune privitoare

la încălcarea și a altor dispoziții legale naționale sau a unor dispoziții

internaționale

pe care România s-a angajat să le respecte.

In ceea ce

privește suspendarea executării actului contestat, Curtea de apel a apreciat că

acest capăt de cerere este rămas fără de obiect, atâta vreme cât, prin sentința

ce se va pronunța, definitivă și executorie, acest act va fi desființat.

2.

Cererea

de recurs

Împotriva

sentinței civile nr. 99 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin criticile

din recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a admis

acțiunea formulată de reclamantul D.I., întrucât ordinul contestat este legal,

fiind emis în temeiul și pentru punerea în aplicare a dispozițiilor imperative

ale art. III din O.U.G. nr. 37/2009, cu respectarea întocmai a termenelor și

condițiilor prevăzute de acest act normativ.

Totodată, mai

susține recurenta-pârâtă că nu se poate aprecia că efectele deciziei Curții

Constituționale, prin care a fost constatată neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009,

retroactivează pentru perioada anterioară publicării deciziei, astfel că nu se

poate considera că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea legii.

3.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând

cauza prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele

arătate în continuare.

În cauză este

necontestat faptul că Ordinul nr. 69587 din 23 aprilie 2009 emis de

președintele Autorității Naționale Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin care s-a dispus că, începând

cu data de 23 aprilie 2009, domnului D.I., director

executiv al

Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, îi

încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică, a fost emis

în temeiul dispozițiilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit

cărora: „(1) Funcțiile publice, funcțiile

publice

specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea

de

conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și

ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale

prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă

din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de

zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență''.

De asemenea,

este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a)

din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este

neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este

lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu

încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora

„Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale

ale statului (...)".

Or, a

argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate

din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director

executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este

necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr.

105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său,

prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința

dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și

anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași

soluții legislative ca și

cele ce au

constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității

căreia

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

In plus,

Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G.

nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție,

potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond

că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe

de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este

neconstituțională.

Sunt

neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea

ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea

prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât

legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al

prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

Față de aceste

susțineri, Înalta Curte reține că desființarea funcției publice deținute de

reclamant este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au

fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura

reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei

dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element

al securității sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.

Admiterea

opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a

procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin

Legea nr. 47/1992.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de

Curtea de apel este legală și temeinică, nefiind

întemeiate motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., invocate în recurs, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 99 din 30 martie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.