ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 5 octombrie 2010, reclamantul A.V. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând: - anularea Ordinului Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69496 din 23 aprilie 2009, prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Arad din motive neimputabile funcționarului public, potrivit dispozițiilor art. III din O.U.G.

nr. 37/2009; - reintegrarea pe postul deținut anterior eliberării din funcția publică de conducere -director executiv-consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Arad; - obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariul indexat, majorat și recalculat de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul deținut în funcția de execuție din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Arad, diferența reactualizată cu indicele de inflație, calculată începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, precum și - cheltuieli de judecată în sumă de 1.240 RON reprezentând onorariu avocațial, la care se adaugă cheltuielile cu deplasările la instanța de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că a avut calitatea de funcționar public (consilier, clasa I, grad profesional superior) și, în baza concursului organizat de pârâtă, a fost numit, începând cu data de 1 iunie 2005, în funcția publică de director executiv la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad, conform Ordinului nr. 25164 din 1 iunie 2005 al Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. Prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69496 din 23 aprilie 2009, s-a dispus, începând cu data de 23 aprilie 2009, eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Arad.

Reclamantul a mai precizat că, în art. 1 din Ordinul Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69496 din 23 aprilie 2009, se menționează că eliberarea din funcția deținută s-a făcut în temeiul prevederilor art. III din O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, din motive neimputabile funcționarului public. Prin întâmpinarea formulată, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2555 din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 69496 din 23 aprilie 2009, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior emiterii ordinului, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit și salariul deținut în funcția actuală cu dobânda legală aferentă de la 23 aprilie 2009 până la data plății efective și a obligat pe pârâtă la 1.250 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia reclamantul a avut calitatea de funcționar public (consilier, clasa I, grad profesional superior) și, în baza concursului organizat de pârâtă, a fost numit, începând cu data de 1 iunie 2005, în funcția publică de director executiv la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Arad, conform Ordinului nr. 25164 din 1 iunie 2005 al Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. Prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69496 din 23 aprilie 2009, s-a dispus, începând cu data de 23 aprilie 2009, eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Arad, invocându-se ca temei legal prevederile art. III din O.U.G.

nr. 37 din 22 aprilie 2009. Examinând dispozițiile art. III alin. (1) și alin. (1)1 din O.U.G. nr. 37/2009, luând în considerare și conținutul Deciziei nr. 1275/2009 pronunțată de Curtea Constituțională, instanța de fond a reținut, în raport cu prevederile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, că efectele declarării neconstituționalității ordonanței se produc și în cauze similare, care au ca temei aceleași prevederi declarate neconstituționale. Lipsirea de temei constituțional a O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acesteia, respectiv a actului administrativ de eliberare din funcție emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele aspecte: 1. Ordinul nr. 69496 din 23 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea dispozițiilor legale în acel moment, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, instituția publică neavând un drept de opțiune astfel încât desființarea funcției s-a produs „ope legis", cu consecința încetării raporturilor de serviciu al reclamantului, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment.

2. Reglementările constituționale și legale prevăd expres efectul ex nunc al deciziilor Curții Constituționale în art. 147 alin. 8) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. Recurenta a mai susținut că ordinul contestat a fost legal emis raportat la cadrul normativ în vigoare la momentul emiterii sale și că soluția instanței de fond este echivalentă cu retroactivarea, nepermisă, a efectelor deciziei Curții Constituționale. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 69496 din 23 aprilie 2009, emis de către Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului-intimat prin eliberarea acestuia din funcția publică de director executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Arad, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, pronunțându-se și asupra constituționalității ordonanței în cauză, lovită de un viciu de neconstituționalitate pentru faptul că a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”. Deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale, a eliminării acesteia din sistemul normativ, normă astfel devenită inexistentă, decizia Curții Constituționale fiind definitivă și obligatorie, cu efecte erga omnes, iar textul neconstituțional își pierde eficiența.

Ca urmare a acestei decizii, actul administrativ emis în baza textului normativ declarat neconstituțional devine lipsit de orice fundament legal. Înalta Curte reține că desființarea postului deținut de intimat în urma aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce ordonanța a fost declarată neconstituțională, astfel că se revine la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale.

În aceste condiții, eliberarea intimatului dintr-o funcție publică în alte situații decât cele reglementate în Legea nr. 188/1999, așa cum este cazul în speță, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și alte tratate internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure potrivit art. 11 și 20 din Constituția României.

Acceptarea argumentului potrivit căruia ordinul contestat își păstrează validitatea pentru că ordonanța de urgență era în vigoare la data emiterii sale ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.

Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea deciziei contestate este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis. Desființarea funcției publice de conducere de director executiv a avut loc în baza O.U.G. nr. 37/2009 și a fost menținută prin O.U.G. nr. 105/2009, adică prin două acte normative adoptate cu nesocotirea normelor constituționale. Astfel, desființarea postului deținut de reclamant, consecutiv, prin cele 2 ordonanțe, este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele ordonanțe au fost declarate neconstituționale.

În lumina considerentelor Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale, care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a O.U.G. nr. 37/2009, față de situația de fapt descrisă anterior, obligarea recurentei-pârâte la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate în funcția de execuție apare ca justă și întemeiată, în condițiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurentă, intimatul a suferit în mod concret un prejudiciu, iar cariera acestuia a fost afectată din motive ce exclud culpa funcționarului public.

În fața instanței de recurs, intimatul-reclamant A.V. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 1.200 RON. Având în vedere soluția pronunțată de către instanța de control judiciar, devin incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și, constatând culpa procesuală a autorității recurente, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata către intimat a sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca nefondat și va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 2555 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant 1.200 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012. Procesat de GGC - LM