ÎCCJ, decizie (scj.ro #84838)

Acțiune

în anularea unui act administrativ introdusă ulterior

pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei

de declarare ca neconstituțională a unei ordonanțe de

urgență ca urmarea unei excepții ridicate în altă

cauză. Exceptare de la cerința îndeplinirii procedurii prealabile.

Legea

nr. 554/2004, art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (4) și (5)

Indice alfabetic:

act administrativ

Decizie a

Curții Constituționale

Ordonanță de Guvern

Procedură prealabilă

În

considerarea art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale

art. 9 alin (4) și (5) din aceeași lege, acțiunea având ca

obiect anularea unui act administrativ emis în temeiul OUG nr. 37/2009 și

OUG nr. 105/2009 – declarate neconstituționale prin deciziile nr. 1257 din

7.10.2009 și nr. 1629 din 3.12.2009 ale Curții Constituționale –

nu este supusă condiției îndeplinirii procedurii administrative

prealabile.

Decizia

nr. 2279 din 15 aprilie 2011

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași –

Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul HC a chemat

în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză

să dispună:

-

anularea ordinelor Președintelui Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69582 din

23.04.2009, nr. 69760 din 23.04.2009, nr. 1158 din 7.05.2010 și nr. 2866

din 5.11.2010;

-

reintegrarea sa în funcția deținută anterior, respectiv cea de

director executiv adjunct (economic), consilier clasa I, grad profesional

superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul Direcției Sanitare Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui;

-

obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, reprezentând diferența

dintre salariul indexat, majorat și recalculat de care ar fi beneficiat în

funcția de conducere și salariul deținut în funcția de

execuție, diferență reactualizată cu indicele de

inflație, calculată începând cu data eliberării din funcție

și până la reintegrarea efectivă;

-

acordarea cheltuielilor de judecată.

Curtea

de Apel Iași – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal,

prin sentința nr. 315 din 13.12.2010, a respins acțiunea

reclamantului pentru lipsa plângerii prealabile.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a

reținut următoarele:

Conform

art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care

funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta

poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului

administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de

serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și

plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă

a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

funcționarul public.

În baza

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ

trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată

oricând.

Ca

atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală

stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii

administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a

acțiunii.

Din

probele administrate în cauză, nu rezultă faptul că reclamantul

a îndeplinit procedura administrativă prealabilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul HC, care a solicitat

casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În

motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art.304

pct. 9 C.proc.civ., recurentul a susținut faptul că sentința

contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost prezentate de către recurent

următoarele critici de nelegalitate:

Prima

instanță a eludat temeiul juridic al cererii de chemare în

judecată, respectiv art. 9 alin. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

De

asemenea, judecătorul fondului nu a ținut seama nici de prevederile

art. 7 alin. 5 din legea anterior arătată, care exclude procedura

administrativă prealabilă în cazul acțiunilor care privesc

persoane vătămate în drepturile lor prin ordonanțe sau prevederi

din ordonanțe declarate neconstituționale.

Intimata

Autoritatea Națională Sanitară  Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat (filele 30-35 dosar).

Analizând

sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din

oficiu, în baza art. 304

1

C.proc.civ., Înalta Curte apreciază

că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

Prezenta

cerere de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 9

alin. 4 și 5 din Legea contenciosului administrativ și are ca obiect:

-

anularea ordinelor Președintelui Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 69582 din

23.04.2009, nr. 69760 din 23.04.2009, nr. 1158 din 7.05.2010 și nr. 2866

din 5.11.2010;

-

reintegrarea recurentului-reclamant în funcția deținută

anterior, respectiv cea de director executiv adjunct (economic), consilier

clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul

Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor

Vaslui;

-

obligarea intimatei-pârâte la plata de despăgubiri, reprezentând

diferența dintre salariul indexat, majorat și recalculat de care ar

fi beneficiat recurentul în funcția de conducere și salariul

deținut în funcția de execuție, diferență

reactualizată cu indicele de inflație, calculată începând cu

data eliberării din funcție și până la reintegrarea

efectivă;

Recurentul-reclamant

a menționat în motivarea acțiunii deduse judecății faptul

că, la baza emiterii ordinelor contestate, s-au aflat dispozițiile

O.U.G. nr. 37/2009 și ale O.U.G. nr. 105/2009, care au fost declarate

neconstituționale, prin deciziile nr. 1257/7.10.2009 și

nr.1629/3.12.2009 pronunțate de Curtea Constituțională.

Conform

art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul

acțiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate

prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe, nu este obligatorie

plângerea prealabilă.

Art. 9

alin. 4 din legea anterior arătată prevede că, în situația

în care decizia de declarare a neconstituționalității este

urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea

poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ

competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de

la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul

Oficial al României, Partea I.

Art. 9

alin. 5 din aceeași reglementare legală dispune că acțiunea

prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului,

anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și,

după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act

administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Ca

atare, din interpretarea normelor anterior individualizate rezultă

că, în speța dedusă judecății, nu era necesară

îndeplinirea procedurii administrative prealabile, după cum în mod

greșit a reținut prima instanță.

Înalta

Curte constatând că instanța a cărei hotărâre a fost

recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea

fondului, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I și alin. 5 teza I

C.proc.civ.,  raportat la art. 20 și art.28 din Legea nr. 554/2004,

modificată, a admis recursul, a casat sentința atacată și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.