ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2727/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 158 din data de 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta P.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. și, în consecință, a dispus anularea anularea Ordinului nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă și reintegrarea reclamantei în funcția de director executiv adjunct economic, avută anterior emiterii Ordinului nr. 69505/2009, obligând pârâta la plata de despăgubiri, reprezentând diferența între drepturile salariale aferente funcției de director executiv adjunct și cele încasate pe perioada cuprinsă între data de 23 mai 2009 și data reintegrării, la valoarea actualizată cu rata inflației, precum și la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reclamanta a fost eliberată din funcția publică de director executiv adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Bacău, funcție care se desființa exclusiv în baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, reclamantei acordându-i-se un preaviz de 30 de zile la a cărui expirare urma să fie eliberată din funcție. Constatând O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2009, că ambele acte normative au fost declarate neconstituționale, și evocând și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prima instanță a apreciat că menținerea unor acte administrative emise în baza unui act normativ declarat neconstituțional ar pune în discuție supremația Constituției și ar permite prelungirea nelegală a unui comportament abuziv al autorității publice emitente, arătând și că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora. Curtea a mai învederat că anularea actelor administrative nelegale implică înlăturarea oricăror efecte produse pentru trecut de aceste acte, respectiv repunerea părților în situația anterioară emiterii acestor acte, fără a putea fi reținute susținerile instituției pârâte referitoare la reorganizarea instituției și la modificarea atribuțiilor de serviciu, ca neprobate.

Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A., reținând că reclamanta a solicitat prin acțiune anularea Ordinului nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.S.A., prin care aceasta din urmă a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. - Bacău, față de dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 și arătând că reîncadrarea în funcția avută anterior și plata diferenței de drepturi salariale sunt capete de cerere accesorii și, prin urmare, în privința părților se păstrează cadrul procesual stabilit în ceea ce privește cererea principală. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Argumentele recurentei sunt subsumate, în esență, următoarelor considerente: 1. Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea dispozițiilor legale în acel moment, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, instituția publică neavând un drept de opțiune astfel încât desființarea funcției s-a produs "ope legis", cu consecința încetării raporturilor de serviciu al reclamantei, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment. 2. Reglementările constituționale și legale prevăd expres efectul ex nunc al deciziilor Curții Constituționale în art. 147 alin. (8) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin care funcția publică de conducere pe care o deținea reclamanta se desființează în baza art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, urmând a beneficia de un preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Așa cum a reținut și instanța de fond, actul contestat a fost emis exclusiv în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Astfel, decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009. Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale. Actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond.

Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deținea, încă din anul 2000, funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Bacău, funcție pe care a pierdut-o în urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.

În lumina considerentelor Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și legală.

În aceste condiții, obligarea recurentei-pârâte la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile bănești cuvenite și cele efectiv încasate de către intimata-reclamantă în funcțiile pe care le-a ocupat ulterior apare ca justă și întemeiată, în condițiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurentă, intimata a suferit în mod concret un prejudiciu constând în diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care i s-ar fi cuvenit în situația în care actul nelegal nu ar fi intervenit. Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta A.N.S.V.S.A. la plata, către intimata P.G., a sumei de 1200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către A.N.S.V.S.A. împotriva Sentinței civile nr. 158 din data de 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.