ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2727/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de Apel

Prin Sentința civilă nr. 158 din data de 9

decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta P.G. în

contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. și, în consecință, a dispus anularea

anularea Ordinului nr. 69505 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă și reintegrarea

reclamantei în funcția de director executiv adjunct economic, avută anterior

emiterii Ordinului nr. 69505/2009, obligând pârâta la plata de despăgubiri,

reprezentând diferența între drepturile salariale aferente funcției de director

executiv adjunct și cele încasate pe perioada cuprinsă între data de 23 mai

2009 și data reintegrării, la valoarea actualizată cu rata inflației, precum și

la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 69505 din 23 aprilie

2009 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor reclamanta a fost eliberată din funcția publică de director

executiv adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Bacău, funcție care se desființa exclusiv în baza art. III alin.

(1) din O.U.G. nr. 37/2009, reclamantei acordându-i-se un preaviz de 30 de zile

la a cărui expirare urma să fie eliberată din funcție.

Constatând O.U.G. nr.

37/2009 a fost abrogată prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009, că

ambele acte normative au fost declarate neconstituționale, și evocând și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prima instanță a

apreciat că menținerea unor acte administrative emise în baza unui act normativ

declarat neconstituțional ar pune în discuție supremația Constituției și ar

permite prelungirea nelegală a unui comportament abuziv al autorității publice

emitente, arătând și că lipsirea de temei constituțional a actelor normative

primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în

temeiul acestora.

Curtea a mai învederat

că anularea actelor administrative nelegale implică înlăturarea oricăror efecte

produse pentru trecut de aceste acte, respectiv repunerea părților în situația

anterioară emiterii acestor acte, fără a putea fi reținute susținerile

instituției pârâte referitoare la reorganizarea instituției și la modificarea

atribuțiilor de serviciu, ca neprobate.

Instanța de fond a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A.,

reținând că reclamanta a solicitat prin acțiune anularea Ordinului nr. 69505

din 23 aprilie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.S.A., prin care aceasta din urmă a

dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de director

executiv adjunct al D.S.V.S.A. - Bacău, față de dispozițiile art. 106 din Legea

nr. 188/1999 și arătând că reîncadrarea în funcția avută anterior și plata

diferenței de drepturi salariale sunt capete de cerere accesorii și, prin

urmare, în privința părților se păstrează cadrul procesual stabilit în ceea ce

privește cererea principală.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta A.N.S.V.S.A., solicitând modificarea acesteia

în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Argumentele

recurentei sunt subsumate, în esență, următoarelor considerente:

din 23 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea dispozițiilor legale în acel

moment, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, instituția publică neavând un drept de

opțiune astfel încât desființarea funcției s-a produs "ope legis", cu

consecința încetării raporturilor de serviciu al reclamantei, ordinul contestat

fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment.

constituționale și legale prevăd expres efectul ex nunc al deciziilor Curții

Constituționale în art. 147 alin. (8) din Constituție și art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 47/1992, republicată.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează.

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 69505 din 23

aprilie 2009 emis de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, prin care funcția publică de conducere pe care o deținea

reclamanta se desființează în baza art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, urmând a

beneficia de un preaviz de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu art.

99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, actul contestat a fost emis exclusiv în baza O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice.

Astfel, decizia

contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr.

1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea

obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de

urgență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr.

37/2009.

Viciul de

constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală

măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții

neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu

poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei

dispoziții neconstituționale.

Actele și măsurile

adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de

neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost

anulate de instanța de fond.

Menținerea actelor

administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate

controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului

legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci

include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pe de altă parte,

examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deținea, încă

din anul 2000, funcția publică de conducere de director executiv adjunct la

D.S.V.S.A. Bacău, funcție pe care a pierdut-o în urma aplicării O.U.G. nr.

37/2009.

În lumina

considerentelor Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale

care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și

completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu

data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii

serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin

O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific

al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență

menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării

intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și legală.

În aceste condiții,

obligarea recurentei-pârâte la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre

drepturile bănești cuvenite și cele efectiv încasate de către

intimata-reclamantă în funcțiile pe care le-a ocupat ulterior apare ca justă și

întemeiată, în condițiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către

recurentă, intimata a suferit în mod concret un prejudiciu constând în

diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care i s-ar fi

cuvenit în situația în care actul nelegal nu ar fi intervenit.

Pentru aceste

considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței

de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul declarat în cauză ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga

recurenta A.N.S.V.S.A. la plata, către intimata P.G., a sumei de 1200 RON cu

titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către A.N.S.V.S.A. împotriva Sentinței civile nr. 158 din data de 9

decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata către intimată a sumei de 1200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.