ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2012

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 126/44/ 2011, reclamanta A.M. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Președintele - Secretar al Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor R.R.C. și

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

suspendarea executării și anularea Ordinului nr. 2917 din 23 noiembrie 2010,

obligarea pârâților la emiterea Ordinului de reintegrare în funcția publică

temporară de conducere director executiv al DSVSA Vrancea; obligarea în solidar

a pârâților la repararea daunelor morale cauzate prin emiterea actului

administrativ contestat, în sumă de 100.000 de lei.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că la emiterea ordinului a fost încălcată cerința

de conformitate a actului administrativ cu Legea nr. 188/1999, respectiv

dispozițiile legale privitoare la stabilitatea în funcție și la dreptul

funcționarului public de a fi informat despre măsurile administrative care îl

vizează direct.

Ordinul a fost emis

fără o examinare a situației de fapt și de drept.

Cererea de acordare a

daunelor morale este justificată, emiterea ordinului având și un impact

mediatic, fiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de lege pentru

suspendarea actului administrativ.

Prin întâmpinare

pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite

condițiile pentru suspendarea actului administrativ atacat, acesta fiind emis

cu respectarea legii.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, R.R.C., Președinte - Secretar al A.N.S.V.S.A., a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând și excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Prin Sentința nr. 181

din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantei A.M. în

contradictoriu cu pârâții Președintele - Secretar al Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor - R.R.C. și Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București și a

anulat Ordinul nr. 2917/2010 emis de Președintele - Secretar de Stat al

Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

A obligat pârâții

Președintele - Secretar al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor R.R.C. și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor București la emiterea ordinului de reintegrare a

reclamantei în funcția publică temporară de conducere de director executiv al

D.S.V.S.A. Vrancea.

A obligat în solidar

pârâții și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2917/2010 până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității

procesuale pasive este nefondată, având în vedere că actul administrativ atacat

a fost emis de președintele A.N.S.V.S.A.

Cu privire la cererea

de suspendare s-a apreciat că reclamanta a invocat o serie de aspecte de

nelegalitate și netemeinicie a actului atacat, ce constituie fără dubiu un caz

bine justificat în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât despre paguba

iminentă, Curtea a considerat că și această condiție este îndeplinită,

reclamanta rămânând fără venituri, fiindu-i afectată poziția profesională și

socială.

Pe fond, Curtea de

apel a apreciat că măsura dispusă este abuzivă, că prin emiterea Ordinului nr.

2917 din 23 noiembrie 2010 s-a încălcat art. 92 din Legea nr. 188/1999, fără ca

reclamanta să fi exercitat funcția de conducere publică timp de 6 luni, ci

numai 4 luni, deci înainte de termenul stabilit de lege și de actul administrativ

de numire.

De asemenea, prin

emiterea ordinului atacat au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la

stabilitatea în funcție și la dreptul funcționarului public de a fi informat

despre măsurile administrative care îl vizează direct, consacrate în art. 3

lit. f), art. 28 din Legea nr. 188/1999.

Concret,

nerespectarea principiului stabilității în funcție constă în luarea măsurii

pentru a doua oară, de încetare a funcției publice de conducere, funcție

publică pe care în fapt reclamanta nici nu o mai exercita, la momentul emiterii

celui de al doilea act administrativ de destituire, aceasta aflându-se în plin

efect al primului act administrativ de destituire.

Încălcarea dreptului

de a fi informată rezultă din împrejurarea că măsura destituirii nu i-a fost

comunicată în termenul legal, astfel cum prevede art. 101 alin. (2), adică

înainte de data destituirii din funcția publică.

Curtea a reținut

netemeinicia ordinului contestat, fiindcă a fost emis fără o examinare a

situației de fapt și de drept, invocându-se fără temei împlinirea perioadei de

numire, neținându-se cont de timpul cât reclamanta a exercitat efectiv funcția

publică.

În ce privește

capătul de cerere referitor la daunele morale, Curtea de apel a considerat că

emiterea actului administrativ contestat, a avut și are impact mediatic.

Această măsură i-a agravat reclamantei starea sănătății.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor și R.R.C.

În motivele de

recurs, recurenții au susținut că instanța de fond nu a motivat care sunt acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială

puternică asupra actului atacat.

S-a arătat că prin

Ordinul nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 a încetat raportul de funcție al

reclamantei ca urmare a faptului că Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 și-a

încetat aplicabilitatea ca urmare a emiterii Ordinului nr. 2610 din 6

septembrie 2010, că acțiunea în anulare a acestui ultim ordin s-a soluționat

prin respingerea acțiunii reclamantei de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 2402 din 8 aprilie 2011.

S-a precizat că

numirea pe funcție a avut în vedere o perioadă de maxim 6 luni astfel

reclamanta că nu a fost prejudiciată, situație în care nu se datorează nici

daunele morale sau despăgubiri materiale.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă,

constată că recursurile sunt fondate, așa cum se va explica în continuare.

Prin Ordinul nr. 1127

din 5 mai 2010 reclamanta A.M. a fost numită temporar pentru o perioadă de cel

mult 6 luni, director executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor Vrancea.

Prin Ordinul nr. 2610

din 6 mai 2010 a încetat aplicabilitatea Ordinului nr. 1127 din 5 mai 2010.

Reclamanta a formulat

cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 2910 din 6 mai 2010, care a

fost admisă prin Sentința nr. 246 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați

și ca urmare, prin Ordinul nr. 2911 din 22 noiembrie 2010 s-au suspendat

efectele Ordinului nr. 2910/2010, dar prin Decizia nr. 2402/ 2011 Înalta Curte

a admis recursul pârâtei, respingând acțiunea reclamantei.

Trebuie precizat că

prin Ordinul nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 a încetat raportul de funcție al

reclamantei ca director executiv, întrucât la numirea în funcția respectivă,

prin Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 s-a avut în vedere avizul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici nr. 478027/2010 acordat pe o perioadă de 6

luni.

Din conținutul art. 1

al Ordinului nr. 1127 din 5 mai 2010 reiese în mod evident, fără echivoc că

reclamanta-intimată a fost numită temporar în funcția de conducere pe o

perioadă de cel mult 6 luni.

Reclamanta nu a

contestat acest ordin, astfel că și-a asumat posibilitatea încetării raportului

de funcție în intervalul maximal de 6 luni, stabilit prin art. 1 al Ordinului

nr. 1127/2010.

În această perioadă

raportul de funcție putea înceta oricând, fără a se pune în discuție afectarea

stabilității funcției publice, deoarece în cauză a operat o numire temporară,

iar principiul stabilității în funcție privește funcționarul public definitiv.

Instanța de fond nu a

observat că actul de numire conține o perioadă maximală de cel mult 6 luni,

astfel că în perioada respectivă raportul de funcție putea înceta și înainte de

împlinirea termenului de 6 luni.

Dacă acțiunea

reclamantei ar fi fost admisă printr-o hotărâre irevocabilă și s-ar fi

constatat nelegal Ordinul nr. 2610/2010, existau alte remedii pentru asigurarea

efectivității hotărârii respective, ori în cauză prin Decizia nr. 2402/2011

Înalta Curte a admis recursul și a respins acțiunea, ceea ce confirmă

legalitatea acestui ordin.

Având în vedere că

Ordinul nr. 2610/2010 a fost emis legal, că în perioada de 6 luni de la

emiterea Ordinului nr. 1127/2010 funcția publică deținută de reclamantă putea

înceta datorită caracterului temporar al numirii, se constată că și Ordinul nr.

2917/2010 este legal, iar analiza efectuată de instanța de fond nu a avut în

vedere conținutul efectiv al Ordinului nr. 1127/2010 de numire, condițiile

numirii.

Întrucât Înalta Curte

reține și constată legalitatea Ordinului nr. 2917/ 2010, cererile subsidiare

privind daunele morale și materiale sunt neîntemeiate.

Având în vedere

considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 Cod procedură civilă,

recursurile vor fi admise, se va modifica sentința atacată și se va respinge în

totalitatea acțiunea reclamantei A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor și de R.R.C., în calitate de Președinte - Secretar de Stat al

Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor

împotriva Sentinței nr. 181 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată.

Respinge în

totalitatea acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2012.

Procesat de GGC - DG