ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2012

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 126/44/ 2011, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Președintele - Secretar al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor R.R.C. și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, suspendarea executării și anularea Ordinului nr. 2917 din 23 noiembrie 2010, obligarea pârâților la emiterea Ordinului de reintegrare în funcția publică temporară de conducere director executiv al DSVSA Vrancea; obligarea în solidar a pârâților la repararea daunelor morale cauzate prin emiterea actului administrativ contestat, în sumă de 100.000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la emiterea ordinului a fost încălcată cerința de conformitate a actului administrativ cu Legea nr. 188/1999, respectiv dispozițiile legale privitoare la stabilitatea în funcție și la dreptul funcționarului public de a fi informat despre măsurile administrative care îl vizează direct. Ordinul a fost emis fără o examinare a situației de fapt și de drept. Cererea de acordare a daunelor morale este justificată, emiterea ordinului având și un impact mediatic, fiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ. Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile pentru suspendarea actului administrativ atacat, acesta fiind emis cu respectarea legii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, R.R.C., Președinte - Secretar al A.N.S.V.S.A., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin Sentința nr. 181 din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea reclamantei A.M. în contradictoriu cu pârâții Președintele - Secretar al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor - R.R.C. și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București și a anulat Ordinul nr. 2917/2010 emis de Președintele - Secretar de Stat al Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. A obligat pârâții Președintele - Secretar al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor R.R.C.

și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București la emiterea ordinului de reintegrare a reclamantei în funcția publică temporară de conducere de director executiv al D.S.V.S.A. Vrancea. A obligat în solidar pârâții și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2917/2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată, având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis de președintele A.N.S.V.S.A. Cu privire la cererea de suspendare s-a apreciat că reclamanta a invocat o serie de aspecte de nelegalitate și netemeinicie a actului atacat, ce constituie fără dubiu un caz bine justificat în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât despre paguba iminentă, Curtea a considerat că și această condiție este îndeplinită, reclamanta rămânând fără venituri, fiindu-i afectată poziția profesională și socială. Pe fond, Curtea de apel a apreciat că măsura dispusă este abuzivă, că prin emiterea Ordinului nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 s-a încălcat art. 92 din Legea nr. 188/1999, fără ca reclamanta să fi exercitat funcția de conducere publică timp de 6 luni, ci numai 4 luni, deci înainte de termenul stabilit de lege și de actul administrativ de numire. De asemenea, prin emiterea ordinului atacat au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la stabilitatea în funcție și la dreptul funcționarului public de a fi informat despre măsurile administrative care îl vizează direct, consacrate în art. 3 lit. f), art. 28 din Legea nr. 188/1999.

Concret, nerespectarea principiului stabilității în funcție constă în luarea măsurii pentru a doua oară, de încetare a funcției publice de conducere, funcție publică pe care în fapt reclamanta nici nu o mai exercita, la momentul emiterii celui de al doilea act administrativ de destituire, aceasta aflându-se în plin efect al primului act administrativ de destituire. Încălcarea dreptului de a fi informată rezultă din împrejurarea că măsura destituirii nu i-a fost comunicată în termenul legal, astfel cum prevede art. 101 alin. (2), adică înainte de data destituirii din funcția publică. Curtea a reținut netemeinicia ordinului contestat, fiindcă a fost emis fără o examinare a situației de fapt și de drept, invocându-se fără temei împlinirea perioadei de numire, neținându-se cont de timpul cât reclamanta a exercitat efectiv funcția publică.

În ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale, Curtea de apel a considerat că emiterea actului administrativ contestat, a avut și are impact mediatic. Această măsură i-a agravat reclamantei starea sănătății. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și R.R.C. În motivele de recurs, recurenții au susținut că instanța de fond nu a motivat care sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială puternică asupra actului atacat.

S-a arătat că prin Ordinul nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 a încetat raportul de funcție al reclamantei ca urmare a faptului că Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 și-a încetat aplicabilitatea ca urmare a emiterii Ordinului nr. 2610 din 6 septembrie 2010, că acțiunea în anulare a acestui ultim ordin s-a soluționat prin respingerea acțiunii reclamantei de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2402 din 8 aprilie 2011. S-a precizat că numirea pe funcție a avut în vedere o perioadă de maxim 6 luni astfel reclamanta că nu a fost prejudiciată, situație în care nu se datorează nici daunele morale sau despăgubiri materiale. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă, constată că recursurile sunt fondate, așa cum se va explica în continuare.

Prin Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 reclamanta A.M. a fost numită temporar pentru o perioadă de cel mult 6 luni, director executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea. Prin Ordinul nr. 2610 din 6 mai 2010 a încetat aplicabilitatea Ordinului nr. 1127 din 5 mai 2010. Reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării Ordinului nr. 2910 din 6 mai 2010, care a fost admisă prin Sentința nr. 246 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați și ca urmare, prin Ordinul nr. 2911 din 22 noiembrie 2010 s-au suspendat efectele Ordinului nr. 2910/2010, dar prin Decizia nr. 2402/ 2011 Înalta Curte a admis recursul pârâtei, respingând acțiunea reclamantei.

Trebuie precizat că prin Ordinul nr. 2917 din 23 noiembrie 2010 a încetat raportul de funcție al reclamantei ca director executiv, întrucât la numirea în funcția respectivă, prin Ordinul nr. 1127 din 5 mai 2010 s-a avut în vedere avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 478027/2010 acordat pe o perioadă de 6 luni. Din conținutul art. 1 al Ordinului nr. 1127 din 5 mai 2010 reiese în mod evident, fără echivoc că reclamanta-intimată a fost numită temporar în funcția de conducere pe o perioadă de cel mult 6 luni. Reclamanta nu a contestat acest ordin, astfel că și-a asumat posibilitatea încetării raportului de funcție în intervalul maximal de 6 luni, stabilit prin art. 1 al Ordinului nr. 1127/2010.

În această perioadă raportul de funcție putea înceta oricând, fără a se pune în discuție afectarea stabilității funcției publice, deoarece în cauză a operat o numire temporară, iar principiul stabilității în funcție privește funcționarul public definitiv. Instanța de fond nu a observat că actul de numire conține o perioadă maximală de cel mult 6 luni, astfel că în perioada respectivă raportul de funcție putea înceta și înainte de împlinirea termenului de 6 luni. Dacă acțiunea reclamantei ar fi fost admisă printr-o hotărâre irevocabilă și s-ar fi constatat nelegal Ordinul nr. 2610/2010, existau alte remedii pentru asigurarea efectivității hotărârii respective, ori în cauză prin Decizia nr. 2402/2011 Înalta Curte a admis recursul și a respins acțiunea, ceea ce confirmă legalitatea acestui ordin.

Având în vedere că Ordinul nr. 2610/2010 a fost emis legal, că în perioada de 6 luni de la emiterea Ordinului nr. 1127/2010 funcția publică deținută de reclamantă putea înceta datorită caracterului temporar al numirii, se constată că și Ordinul nr. 2917/2010 este legal, iar analiza efectuată de instanța de fond nu a avut în vedere conținutul efectiv al Ordinului nr. 1127/2010 de numire, condițiile numirii. Întrucât Înalta Curte reține și constată legalitatea Ordinului nr. 2917/ 2010, cererile subsidiare privind daunele morale și materiale sunt neîntemeiate. Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentința atacată și se va respinge în totalitatea acțiunea reclamantei A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de R.R.C., în calitate de Președinte - Secretar de Stat al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 181 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Respinge în totalitatea acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2012. Procesat de GGC - DG