ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2402/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2402 din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București formulată de reclamanta A.M., a dispus suspendarea Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 a Președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București și a dispus reintegrarea reclamantei A.M.

în funcția avută anterior, a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul actual și celelalte drepturi primite de aceasta în funcția de director executiv, a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Prin Ordinul nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1127 din 05 mai 2010 emis de către președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor . cu privire la exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de conducere vacante de director executiv al D.S.V.S.A.

Vrancea. Prin același act administrativ cu caracter individual s-a dispus ca, începând cu aceeași dată, revenirea în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal în cadrul D.S.V.S.A. Vrancea, cu acordarea drepturilor salariale potrivit prevederilor legale în vigoare. Reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pe dispozițiile art. 15 raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Curtea a constatat că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de dispozițiile legale menționate.

Cu privire la existența cazului bine justificat s-a reținut că în momentul schimbării locului de muncă retribuția reclamantei s-a diminuat, iar poziția sa profesională și socială a fost afectată. Cât despre paguba iminentă s-a reținut că aceasta există pentru că fost afectat statutul profesional, social și material al reclamantei. Cu privire la fondul litigiului, s-a reținut că Ordinul nr. 2610 din 6 septembrie 2010 emis de autoritatea pârâtă are un preambul în care se înșiruie o serie de acte normative fără nicio justificare faptică, fără a se face referire la vreo cercetare prealabilă. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul pe situația de fapt și de drept în sensul că referitor la suspendarea executării actului administrativ în litigiu nu au fost întrunite condițiile imperative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și paguba iminentă. Privitor la anularea Ordinului nr. 2610/2010, această măsură a fost greșit luată de către Curtea de Apel, în raport de probatoriile administrate și de dispozițiile legale în materie. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și vis-a-vis de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Curtea de Apel Galați prin sentința recurată a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2610/2010 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor până la soluționarea irevocabilă a cauzei și totodată a anulat acest ordin, dispunând reintegrarea intimatei- reclamante în funcția avută anterior cu plata unei despăgubiri civile și cheltuieli de judecată. Din analiza probatoriului administrat coroborat cu dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că în ceea ce privește suspendarea executării unui act administrativ, aceasta se poate dispune atunci când sunt întrunite cumulativ două condiții – cazul bine justificat și paguba iminentă.

Desigur, legiuitorul definește fără dubiu cazul bine justificat însă din actele anexate nu se poate reține o îndoială puternică asupra legalității actului administrat, întrucât la baza acestuia au stat O.U.G. nr. 42/2004, Legea nr. 215/2004 și H.G. nr. 1415/2009 cât și prevederile Legii nr. 188/1999. Ordinul în litigiu a avut la bază și Nota nr. x din anul 2010 întocmită de organele competente din cadrul Autorității Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea prin care s-au constatat deficiențe în activitatea managerială a intimatei. Conform Recomandării nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri din Consiliul Europei măsura suspendării poate fi acordată în situația în care executarea acestuia este de natură să producă pagube grave și în situația în care există o puternică îndoială în ceea ce privește legalitatea actului.

Nici paguba iminentă nu a fost probată, întrucât motivarea instanței de fond este neconvingătoare, în sensul că această condiție a fost îndeplinită doar pentru că i-a fost afectat reclamantei statutul profesional. Conform art. 2 din Legea nr. 554/2004, prejudiciul trebuie să fie material și viitor și previzibil sau să perturbe grav și previzibil funcționarea autorității publice. În speță, situația în care reclamanta-intimată exercitată temporar funcția publică de conducere vacantă și că ulterior a revenit în funcția de execuție prin Ordinul în litigiu, nu este de natură a-i produce o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004. Privitor la anularea pe fond a actului administrativ din actele anexate rezultă că acest ordin s-a fondat pe Nota de constatare a echipei de control nr. x din anul 2010, Comisia propunând remedierea unor deficiențe stabilite în sarcina reclamantei.

Motivarea primei instanțe pentru anularea ordinului este succintă și nerelevantă, actul administrativ având caracter temporar și nu perpetuu. Rezultă fără dubiu că acest ordin a fost emis în baza dispozițiilor legale mai sus invocate, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și s-a dat în raport de deficiențele constatate în activitatea managerială a intimatei, astfel cum rezultă din verificările echipe de control din cadrul Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor . Va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței nr. 246 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2011.