ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2402/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2402 din 28 aprilie 2011, Curtea

de Apel Galați a admis cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2610

din 06 septembrie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor București formulată de reclamanta A.M., a dispus

suspendarea Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 a Președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor București până la

soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, a admis acțiunea formulată de reclamanta

A.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis de

Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor

București și a dispus reintegrarea reclamantei A.M. în funcția avută anterior, a

obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri egale cu diferența

dintre salariul actual și celelalte drepturi primite de aceasta în funcția de director

executiv, a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin Ordinul nr. 2610

din 06 septembrie 2010 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1127

din 05 mai 2010 emis de către președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor . cu privire la exercitarea cu caracter temporar

a funcției publice de conducere vacante de director executiv al D.S.V.S.A. Vrancea.

Prin același act administrativ

cu caracter individual s-a dispus ca, începând cu aceeași dată, revenirea în funcția

publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal în cadrul

D.S.V.S.A. Vrancea, cu acordarea drepturilor salariale potrivit prevederilor legale

în vigoare.

Reclamanta și-a întemeiat

cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2610 din 06 septembrie 2010 emis

de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

pe dispozițiile art. 15 raportat la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea a constatat că

sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de dispozițiile legale

menționate.

Cu privire la existența

cazului bine justificat s-a reținut că în momentul schimbării locului de muncă retribuția

reclamantei s-a diminuat, iar poziția sa profesională și socială a fost afectată.

Cât despre paguba iminentă

s-a reținut că aceasta există pentru că fost afectat statutul profesional, social

și material al reclamantei.

Cu privire la fondul litigiului,

s-a reținut că Ordinul nr. 2610 din 6 septembrie 2010 emis de autoritatea pârâtă

are un preambul în care se înșiruie o serie de acte normative fără nicio justificare

faptică, fără a se face referire la vreo cercetare prealabilă.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât

a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul pe

situația de fapt și de drept în sensul că referitor la suspendarea executării actului

administrativ în litigiu nu au fost întrunite condițiile imperative ale art. 14

din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și paguba iminentă.

Privitor la anularea Ordinului

nr.  2610/2010, această măsură a fost greșit luată de către Curtea de Apel, în raport

de probatoriile administrate și de dispozițiile legale în materie.

Recursul este întemeiat

și va fi admis.

Examinând actele dosarului,

motivele de recurs și vis-a-vis de prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Curtea de Apel Galați

prin sentința recurată a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2610/2010 emis

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor până

la soluționarea irevocabilă a cauzei și totodată a anulat acest ordin, dispunând

reintegrarea intimatei- reclamante în funcția avută anterior cu plata unei despăgubiri

civile și cheltuieli de judecată.

Din analiza probatoriului

administrat coroborat cu dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă

că în ceea ce privește suspendarea executării unui act administrativ, aceasta se

poate dispune atunci când sunt întrunite cumulativ două condiții – cazul bine justificat

și paguba iminentă.

Desigur, legiuitorul definește

fără dubiu cazul bine justificat însă din actele anexate nu se poate reține o îndoială

puternică asupra legalității actului administrat, întrucât la baza acestuia au stat

O.U.G. nr. 42/2004, Legea nr. 215/2004 și H.G. nr. 1415/2009 cât și prevederile

Legii nr. 188/1999.

Ordinul în litigiu a avut

la bază și Nota nr. x din anul 2010 întocmită de organele competente din cadrul

Autorității Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea prin care

s-au constatat deficiențe în activitatea managerială a intimatei.

Conform Recomandării nr.

R (89) 8 a Comitetului de Miniștri din Consiliul Europei măsura suspendării poate

fi acordată în situația în care executarea acestuia este de natură să producă pagube

grave și în situația în care există o puternică îndoială în ceea ce privește legalitatea

actului.

Nici paguba iminentă nu

a fost probată, întrucât motivarea instanței de fond este neconvingătoare, în sensul

că această condiție a fost îndeplinită doar pentru că i-a fost afectat reclamantei

statutul profesional.

Conform art. 2 din Legea

nr. 554/2004, prejudiciul trebuie să fie material și viitor și previzibil sau să

perturbe grav și previzibil funcționarea autorității publice.

În speță, situația în

care reclamanta-intimată exercitată temporar funcția publică de conducere vacantă

și că ulterior a revenit în funcția de execuție prin Ordinul în litigiu, nu este

de natură a-i produce o pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004.

Privitor la anularea pe

fond a actului administrativ din actele anexate rezultă că acest ordin s-a fondat

pe Nota de constatare a echipei de control nr. x din anul 2010, Comisia propunând

remedierea unor deficiențe stabilite în sarcina reclamantei.

Motivarea primei instanțe

pentru anularea ordinului este succintă și nerelevantă, actul administrativ având

caracter temporar și nu perpetuu.

Rezultă fără dubiu că

acest ordin a fost emis în baza dispozițiilor legale mai sus invocate, cu îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege și s-a dat în raport de deficiențele constatate în

activitatea managerială a intimatei, astfel cum rezultă din verificările echipe

de control din cadrul Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor .

Va modifica sentința atacată

în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva

sentinței nr. 246 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2011.