ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 887/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prima instanță

în judecată

Prin acțiunea înregistrată și completată, pe

rolul Curții de apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții L.D.G. și

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

anularea Ordinelor nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 și nr. 1.337 din 29 aprilie

2011 emise de aceasta din urmă, precum și cu suspendarea acestor acte, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.

De asemenea, a

solicitat ca în cazul în care se va constata legalitatea emiterii Ordinului nr.

1.137 din 01 aprilie 2011 să se dispună obligarea pârâtei la menținerea

drepturilor salariale corespunzătoare funcției pe care a deținut-o și pe care a

obținut-o prin concurs.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că în urma concursului organizat la data de 12

ianuarie 2011, a fost numit în funcția publică de director executiv în cadrul

Direcției Sanitară Veterinară și pentru Siguranțe Alimentelor Argeș, prin

Ordinul nr. 1.033 din 31 ianuarie 2011, emis de pârâtă și că prin Ordinul nr.

1.137 din 01 aprilie 2011 a fost eliberat din funcția publică în mod nelegal. A

apreciat că ordinul este nul, întrucât nu are avizul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici. Totodată a arătat că i-a fost încălcat dreptul la un

preaviz de 30 de zile.

A mai arătat

petiționarul că Ordinul nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 este nelegal, deoarece a

fost reintegrat în aceeași funcție pârâtul L.D., iar numirea acestuia s-a făcut

pe un post ocupat printr-un concurs și nu pe unul vacant.

pârâților

Pârâta Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinarea

formulată, a invocat excepția de litispendență, cu motivarea că pe rolul

instanței se mai află și dosarul nr. 580/46/2011, având aceeași cauză, același

obiect și aceleași părți.

Referitor la cererea

de suspendare, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și pagubă iminentă,

aceste condiții nefiind probate.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, a invocat

excepția inadmisibilității cererii, pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile.

Pârâtul L.D.G., prin

întâmpinarea formulată a invocat inadmisibilitatea cererii cu privire la

suspendarea executării Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat

de asemenea respingerea cererii, pentru neîndeplinirea condițiilor de pagubă

iminentă și caz bine justificat, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de fond cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză

Curtea de Apel

București, prin Încheierea din data de 15 iunie 2011, a respins cererea de

suspendare a Ordinelor nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 și nr. 1.337 din 29

aprilie 2011, reținând, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de fond

Prin Sentința nr.

3454/F-C pronunțată în data de 29 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și completată

de reclamantul F.I. împotriva pârâților Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și L.G.D., ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut, următoarele:

În ceea ce privește

excepția de litispendență, instanța a constatat întemeiată cererea, sens în

care a dispus întrunirea pricinilor, fiind atașat dosarul nr. 580/46/2011 la

dosarul prezent.

Referitor la excepția

inadmisibilității invocată de pârâți, instanța a constat că reclamantul nu s-a

conformat dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul formulării

plângerii prealabile și împotriva Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, a

constat că acțiunea este și inadmisibilă în raport de acest act.

Privitor la Ordinul

nr. 1.137 din 01 aprilie 2011, instanța a reținut că s-a dispus eliberarea

petentului din funcția publică, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 188/1999, acordându-i-se preaviz de 30 de zile, cu

menținerea drepturilor salariale, cu posibilitatea de a opta pentru numirea

pentru una din funcțiile vacante la data de 28 martie 2011.

A mai constat că prin

Ordinul nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 emis de pârâtă s-a dispus reintegrarea

pârâtului L.D.G. în funcția de director executiv, începând cu data de 01 mai

2011, ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. l57/F-Cont din 30 iunie 2010

de către Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia nr. 1.372 din 08

martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că nu a

fost încălcat dreptul la preaviz, așa cum a susținut reclamantul, ordinele

fiind emise la interval de 30 de zile, fiind menținute și drepturile salariale

ale petiționarului.

Instanța a

concluzionat că cele două ordine nu sunt nule, nici pentru faptul că au fost

emise fără a exista avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

întrucât, dispozițiile legale nu impun această cerință în cazul încetării

raportului de muncă, ca urmare a punerii în executare a unei sentințe

judecătorești irevocabile, conform art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 188/1999, ci doar în cazul organizării concursurilor pentru

ocuparea unei funcții publice (art. 21 din H.G. nr. 611/2010).

II. Instanța de

recurs

reclamantului

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul F.I., care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru aplicarea greșită a legii, invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că prima instanță a reținut greșit cu ce acțiune a fost învestită, deoarece el

a solicitat anularea Ordinului nr. 1.137 din 1 aprilie 2011 prin care a fost

eliberat din funcția publică de director executiv adjunct al Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș și numai suspendarea Ordinului

nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 emis de aceeași instituție, prin care a fost

reintegrat în aceeași funcție intimatul L.D., în baza unei hotărâri

judecătorești irevocabile, așa încât instanța a respins în mod greșit acțiunea

în anulare față de acest ultim ordin, ca inadmisibilă.

S-a învederat că instanța

nu s-a preocupat de analiza Ordinului contestat și nici de situația de fapt,

numirea intimatului L.D. având o motivare politică, acesta fiind membru PDL, în

timp ce recurentul a ocupat postul în urma concursului din 12 ianuarie 2011,

prin Ordinul nr. 1.033 din 31 ianuarie 2011 fiind confirmat definitiv pe

această funcție, instanța considerând în mod eronat că o nedreptate se poate

îndrepta printr-o altă nedreptate.

Ultima critică

vizează drepturile bănești solicitate prin cererea completatoare, corespunzătoare

funcției obținute prin concurs, pe care instanța nu i le-a acordat, deși a

reținut în considerente că a fost prejudiciat material și moral.

intimaților

Intimații prin

întâmpinare și prin reprezentant legal în instanță au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și

temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Recurentul, deși a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu a prezentat niciun fel de

motive de nelegalitate a hotărârii, criticile sale conținând propria viziune cu

privire la modificările survenite în funcția publică de conducere de director

executiv adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Argeș.

Susținerile

recurentului cum că instanța nu ar fi analizat întocmai cererile cu care a fost

învestită este nefondată, întrucât instanța s-a pronunțat întocmai asupra a

ceea ce s-a cerut.

Cele două Ordine cu

nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 prin care recurentul a fost eliberat din funcția

publică de director executiv la Direcția Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor Argeș și nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 prin care

intimatul L.D. a fost reintegrat în această funcție, în temeiul unei hotărâri

judecătorești irevocabile sunt strâns legate între ele, iar motivarea instanței

de fond a vizat ambele acte administrative, emise într-o succesiune generată de

aceeași situație de fapt: câștigarea de către intimatul L.D. a litigiului cu

instituția care l-a eliberat din funcția publică de conducere în baza O.U.G.

nr. 37/2009.

Prima instanță a

reținut corect situația de fapt, contrar celor afirmate de recurent, în sensul

că acesta a ocupat funcția publică de director executiv la Direcția Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în urma concursului din 12 ianuarie

2011, fiind numit în această funcție prin Ordinul nr. 1.033 din 31 ianuarie

2011 emis de intimată și eliberat din funcție prin Ordinul nr. 1.137 din 01

aprilie 2011.

Afirmația

recurentului că înlocuirea sa cu intimatul L.D. s-a făcut pe criterii politice

este nefondată, întrucât acesta a fost reintegrat printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, pronunțată de instanțe potrivit practicii

constante, ca urmare a declarării ca neconstituționale a legii de aprobare a

O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.257 din 07

octombrie 2009.

De altfel, la data

când recurentul a fost numit în funcția publică, intimatul se afla în litigiu

cu instituția, pentru redobândirea postului, astfel că și-a asumat riscul de a

fi eliberat din funcție, dacă intimatul câștiga procesul, ceea ce s-a și

întâmplat.

În mod corect prima

instanță nu i-a acordat drepturile bănești corespunzătoare funcției publice de

conducere ocupate și după ce nu a mai deținut-o, întrucât recurentul nu mai

putea fi remunerat pentru atribuții pe care nu le-a mai exercitat.

de recurs

Constatând că

sentința atacată s-a dat cu interpretarea și aplicarea corectă a legii și că nu

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art.

312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

va respinge recursul reclamantului ca nefondat și în temeiul art. 274 C. proc.

civ. va obliga recurentul-reclamant F.I. să plătească intimatului-pârât L.D.

700 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul F.I. împotriva Sentinței nr. 344/F-C din 29 iunie 2011

a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurentul-reclamant F.I. să plătească intimatului-pârât L.D. 700 RON

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM