ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7899/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 120/S/2006,

Tribunalul Brașov a admis contestația formulată, în temeiul prevederilor Legii

nr. 10/2001, de către contestatoarea R.C., în contradictoriu cu intimata SC B.

SA, prin lichidator SC C.E. SA Bacău; a dispus anularea deciziei nr. 21 din 30

noiembrie 2005 emisă de intimată și a fost obligată intimata la restituirea în

natură, respectiv prin schimb, către contestatoare, a terenului solicitat, pe

amplasamentul stabilit prin Hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003 a

Consiliului de Administrație al SC B. SA, conform procesului-verbal și

schițelor anexate.

S-a luat act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că intimata se încadrează în categoria persoanelor juridice

prevăzute la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar deciziile emise de

aceasta în soluționarea notificărilor formulate în temeiul acestei legi trebuie

să fie emise de organele sale de conducere.

Hotărârea nr. 9 din 25 septembrie

2003 a fost adoptată în mod legal de organul de conducere al societății

intimate, respectiv consiliul de administrație al acesteia, la un moment în

care societatea avea capacitatea deplină de exercițiu, respectiv nu intrase în

lichidare, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din

Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora persoana juridică își exercită drepturile

și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, iar actele juridice făcute

de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite,

sunt actele persoanei juridice însăși.

Art. 20.3 lit. b) din Normele

Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prevede între organele de

conducere ale societăților comerciale la care statul este acționar majoritar și

consiliul de administrație, astfel încât prima dintre hotărâri a fost legal

emisă, astfel că nu există nici un temei legal pentru ca lichidatorul desemnat

ulterior declanșării procedurii de lichidare voluntară să nesocotească sau să

revină asupra hotărârilor legal adoptate în perioada în care societatea își

exercita drepturile și își executa obligațiile prin organele sale de conducere.

Mai mult, art. 20.4 din aceleași

Norme prevede că decizia sau, după caz, dispoziția motivată dispusă de un organ

de conducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unității

deținătoare, poate fi revocată de aceasta din urmă în virtutea plenitudinii de

competență specific situației juridice a unității deținătoare.

Ori, lichidatorul desemnat după

declanșarea procedurii de lichidare voluntară nu are și nu ar putea avea

calitatea de organ de conducere ierarhic superior consiliului de administrație,

cele două entități neputând, de altfel, coexista, după cum lichidatorul nu are

nici calitatea de a ”ratifica” sau revoca actele făcute de organele de

conducere ale persoanei juridice în perioada în care aceasta avea capacitatea

de folosință.

Prin decizia civilă nr. 202/Ap din

16 octombrie 2006, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de intimata

SC B. SA Brașov, prin lichidator, reținând, în esență, următoarele:

Conform art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod

abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie

națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a

administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar,

de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public,

vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată a organului de conducere al unității deținătoare.

Prin organele de conducere al

societăților comerciale de genul celor arătate în textul susmenționat, se

înțelege conform art. 20.3 lit. b) din Normele Metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, adunarea generală a acționarilor,

consiliul de administrație sau administratorul.

Hotărârea nr. 9 din 25 septembrie

2003 a fost adoptată de organul de conducere al societății comerciale,

respectiv de consiliul de administrație, într-o perioadă când persoana juridică

nu era în lichidare.

Susținerea apelantei, că hotărârea

contestată nu este valabilă, întrucât nu a fost supusă votului A.G.A., nu a

fost primită de către instanța de apel în raport de dispozițiile art. 20.3 din

Normele Metodologice.

Nu s-a primit nici susținerea că

numai deciziile lichidatorului sunt valabile, întrucât s-a constatat că nu

există vreun temei legal pentru desființarea unor acte adoptate legal de

organele competente de conducere anterior intrării în lichidare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator SC C.E. SA Bacău, criticând-o

pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se arată că

motivarea instanțelor de fond și de apel că hotărârea consiliului de

administrație este valabilă, întrucât acesta este organ de conducere, este

contrazisă chiar de textul de lege invocat, art. 20.3 lit. b) din Normele

Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, care enumeră organele de

conducere ale societății, dar face distincție între adunarea generală a

acționarilor, pe de o parte și consiliul de administrație sau administratoarea

societății, pe de altă parte.

Aceștia din urmă pot lua decizii

doar ”dacă li s-au acordat puteri speciale în acest sens”, iar consiliul de

administrație al SC B. SA nu a fost niciodată împuternicit să emită decizii sau

dispoziții, urmare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, societatea

lichidatoare a fost mandatată expres de către A.G.A. a societății să

soluționeze cererile petenților formulate în baza Legii nr. 10/2001,

republicată și în consecință, numai deciziile emise de aceasta sunt valabile.

S-a mai arătat că, în măsura în care

se va decide că petiționara este îndreptățită să primească teren, este de acord

să îi restituie suprafața echivalentă celei revendicate, însă pe un alt

amplasament, tot în incinta fabricii, cu front stradal, neafectat de

construcții industriale.

Intimata a formulat întâmpinare prin

care a arătat că terenul propus pentru retrocedare este lipsit de valoare,

fiind amplasat în spatele societății.

Examinând decizia în raport de

motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată următoarele:

Intimata-reclamantă a solicitat

pârâtei, prin notificarea nr. 270 din 14 noiembrie 2001, formulată în baza

Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de teren

naționalizată în baza Legii nr. 119/1948, aferentă Fabricii de cherestea, de

1406 mp, situată în Zărnești, înscrisă în C.F. 8008 Zărnești, nr. top inițial

6820, teren ce a aparținut autoarei sale A.P. (căsătorită C.).

Potrivit actelor depuse la dosarul

cauzei, reclamanta a arătat că asupra imobilului înscris în C.F. 6692 Zărnești

sub nr. top 6811 și 6812, aflat în proprietatea autoarei A.P. (căsătorită C.)

s-a intabulat dreptul de proprietate al statului cu titlu de drept de

naționalizare și s-a trecut în C.F. nr. 8008 Zărnești sub nr. top 6820.

Consiliul de Administrație al SC B.

SA, prin hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003, a aprobat retrocedarea în

natură către reclamantă a suprafeței de 1406 mp teren, aflată în cadrul

S.E.I.L. Zărnești, restituirea urmând a se face pe alt amplasament față de cel

dovedit, conform negocierilor purtate cu notificatoarea, iar la art. 5 din

hotărâre s-a prevăzut că aceasta va fi supusă aprobării A.G.A. Această hotărâre

a fost emisă urmare a notificării nr. 270 din 14 noiembrie 2001.

Ulterior, după intrarea în lichidare

a SC B. SA, lichidatorul SC C.E. SA Bacău, prin decizia contestată, a respins

notificarea din 14 noiembrie 2001 formulată de petenta R.C., cu motivarea că nu

s-a făcut dovada preluării cu sau fără titlu a imobilului și nu s-au depus

actele de proprietate în copii legalizate sau certificate în conformitate cu

originalele, potrivit art. 22 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001.

În raport de actele administrate în

cauză, instanțele de fond și apel au constatat calitatea reclamantei de

persoană îndreptățită la restituire, în sensul art. 3 alin. (1) raportat la

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, în calitate de

moștenitoare legală a fostei proprietare A.P. (căsătorită C.); că reclamanta a

făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra imobilului în

litigiu, cât și a preluării abuzive a terenului de către stat prin

naționalizare potrivit Legii nr. 119/1948, iar pârâta nu a formulat critici în

recurs în raport de constatările instanțelor de fond și apel pe aceste aspecte.

Instanța de apel, soluționând cauza,

s-a limitat însă la a constata că pârâta a soluționat notificarea reclamantei

prin hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003, emisă de organul abilitat de lege

în acest sens și că emiterea unei noi dispoziții, de această dată de respingere

a aceleiași notificări, este abuzivă, fără a stabili pe deplin situația de

fapt, respectiv fără administrarea unui probatoriu pertinent și adecvat în

acest sens.

Astfel, în cuprinsul Hotărârii nr. 9

din 25 septembrie 2003 emisă de Consiliul de administrație al unității

deținătoare, pârâta SC B. SA, prin care s-a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1406 mp aflat în cadrul S.E.I.L. Zărnești, la art. 5

s-a prevăzut că aceasta va fi supusă hotărârii A.G.A., fapt ce nu rezultă din

probele administrate în cauză.

De asemenea, nu rezultă dacă

Hotărârea nr. 9/2003 a fost comunicată intimatei-reclamante, conform art. 23

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 25 alin. (3) din legea republicată și

dacă a fost intabulată, deși, față de prevederile art. 23.8 din Normele

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, data intabulării este

esențială pentru a se stabili dacă hotărârea, care după intabulare, nu mai

putea fi revocată constituie titlu pentru exercitarea calității de proprietar.

Instanța de apel nu a stabilit dacă

sunt îndeplinite aceste condiții, în ceea ce privește hotărârea nr. 9 din 25

septembrie 2003 a Consiliului de administrație al SC B. SA până la data

emiterii dispoziției contestate.

În măsura în care nu se dovedește

îndeplinirea acestor condiții, trebuie stabilită situația de fapt cu privire la

suprafața de teren ce poate fi atribuită intimatei-reclamante în compensare.

Dovedirea acestei împrejurări se

impune față de susținerea recurentei, că pe terenul înscris în Hotărârea nr.

9/2003 se află depozitul de cherestea și că este de acord să-i atribuie

reclamantei teren în compensare tot în incinta societății, pe care însă nu se

află construcții, precum și în raport de planul anexă la Hotărârea nr. 9/2003

din care rezultă că pe terenul propus pentru retrocedare se află un depozit.

Pentru dovedirea acestor împrejurări

se impune administrarea probei cu înscrisuri și dacă este necesar și a unei

expertize tehnice pentru a se stabili dacă pe terenul menționat în Hotărârea

nr. 9 pentru retrocedare se află construcții și dacă terenul propus în

compensare este echivalent imobilului preluat de la reclamantă.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă,

va fi casată decizia recurată și se va trimite cauza aceleiași instanțe spre

rejudecarea apelului.

Cu ocazia rejudecării se va

administra probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, în sensul celor

menționate și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC B.

SA, societate în lichidare voluntară, prin lichidator SC C.E. SA Bacău

împotriva deciziei civile nr. 202/Ap din 16 octombrie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, pe care o casează.

Trimite cauza aceleiași instanțe spre

rejudecare apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie

2007.