ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6896/2007

HOTĂRÂRE
19.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6896/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2003 la Tribunalul Bacău

reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H. SA București

și SC H. SA, sucursala S. Bacău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtelor la restituirea suprafeței de teren de 1650 mp

situată în Bacău.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că terenul a aparținut

bunicului său patern, F.I. și l-a deținut în baza certificatelor de moștenitor

nr. 253/1986 și nr. 486/1969, iar în anul 1986 terenul a fost ocupat de A. TCH

Bacău. Tatăl său a decedat în anul 1998 și ea este moștenitoarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 562/2003 Tribunalul Bacău a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând că unitatea

deținătoare este pârâta SC H. SA București, iar pârâta SC H. SA, sucursala S.

Bacău, nu are personalitate juridică.

La termenul din 12 ianuarie 2005 a fost depusă la dosar decizia nr.

1406/2003 emisă de pârâta SC H. SA, prin care notificarea și actele doveditoare

au fost trimise spre competentă soluționare A.P.A.P.S., fostul F.P.S.,

motivându-se că pârâta SC H. SA nu poate restitui în natură terenul solicitat

de reclamantă urmând ca aceasta să se conformeze art. 27 al Legii nr. 10/2001

și să adreseze notificarea către A.P.A.P.S.

În raport de acest nou înscris, acțiunea a fost precizată, în sensul

solicitării de anulare a acestei decizii, reclamanta solicitând restituirea în

natură a terenului.

Prin sentința civilă nr. 1436 din 7 decembrie 2005, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată,

în sensul anulării deciziei nr. 1406/2003 și restituirii în natură a imobilului

formulată de reclamanta T.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că pe parcursul

procesului unitatea deținătoare a imobilului a emis dispoziția nr. 1406 din 27

martie 2003 prin care a respins solicitarea de restituire în natură a

imobilului, cu motivarea că s-a privatizat, conform contractelor de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 266/1995 și nr. 227/1995, obținând pentru

teren certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr.

0351/1993.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor alin. (2) din articolul unic al

O.U.G. nr. 10/2003 care prevede că: „în toate cazurile actele depuse sau

invocate de persoana îndreptățită după expirarea termenului prevăzut la alin.

(1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei, întrucât

contestatoarea nu a depus înscrisurile doveditoare în temeiul prevăzut de

lege”.

Prin decizia nr. 177 din 20 martie 2007 Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei

instanțe pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestația, a anulat

decizia nr. 1406/2005 a SC H. SA, constatând că emiterea deciziei este de

competența A.V.A.S.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, a reținut că reclamanta a

făcut dovada calității de persoană îndreptățită, deci a calității procesuale

active, astfel încât concluzia primei instanțe în sens contrar este greșită.

Instanța a mai reținut că în mod greșit tribunalul a făcut aplicațiunea

alin. (2) din articolul unic al O.U.G. nr. 10/2003 deoarece în fața instanței

sunt aplicabile regulile Codului de procedură civilă care permit administrarea

de probe noi în această fază procesuală, sancțiunea prevăzută de articolul

menționat în sensul că actele depuse sau invocate de persoana îndreptățită după

expirarea termenului prevăzut de această ordonanță, nu mai pot fi admise pentru

soluționarea cauzei, se referă numai la faza administrativă de soluționare a

cauzei.

Instanța de apel a mai reținut că potrivit contractelor de

vânzare-cumpărare de acțiuni depuse la dosar, rezultă că SC H. SA s-a

privatizat, astfel că unitatea care a efectuat privatizarea este în prezent

A.V.A.S., deci decizia prin care s-a răspuns notificării trebuia emisă de

această agenție, iar nu de pârâtă. Instanța a apreciat că se impune anularea

deciziei nr. 1406/2003 întrucât au fost încălcate dispozițiile legale

imperative ale art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta T.M.

susținând că soluția instanței de apel este greșită în condițiile în care a

dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită și că terenul în discuție ce a

aparținut autorului său a fost preluat în mod abuziv, așa încât, instanța

trebuia să o oblige pe pârâta SC H. SA să i-l restituie în natură.

Recursul este nefondat.

Conform contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni depuse la dosar,

rezultă că pârâta SC H. SA s-a privatizat iar unitatea care a efectuat

privatizarea este A.V.A.S.

Conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât

cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent

se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat

privatizarea.

În aceste condiții, în mod just a reținut instanța de apel că decizia

prin care s-a răspuns notificării trebuia emisă de această agenție iar nu de

către pârâtă, care nu avea îndrituirea legală de a emite decizie în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Susținerile recurentei în sensul că instanța trebuia s-o oblige pe

pârâtă să-i restituie în natură terenul în discuție nu poate fi primită, în

condițiile în care, așa cum s-a arătat, SC H. SA nu avea obligația legală de a

emite decizie în temeiul Legii nr. 10/2001.

Drept urmare, pentru considerentele expuse și constatând legalitatea

deciziei atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi

respins în consecință în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei nr. 177 din

20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4573/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 354 din 12 iunie 2002 a Tribunalului Bacău, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de P.A. în contradictoriu cu S.C.
ÎCCJ 2007-09-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6132/2007
Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 aprilie 2006 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta C.L.P.(fostă M.), în calitat
ÎCCJ 2007-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5776/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 3 august 2001, W.E. a solicitat A.V.A.S., restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 0,5 ha, situat în munic
ÎCCJ 2006-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5236/2006
Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 40 din 25 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis în parte contestația cu precizările ulterioare, formulat
ÎCCJ 2007-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5996/2007
Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 628 din 3 mai 2006, Tribunalul București, secția a III a civilă, a admis contestația formulată de reclamatul N.O.
Sursă