ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5155/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamantul C.F. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 70 din 19 mai 2006 emisă de pârâta C.N.P.R. SA, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 433,56 mp situat în Bacău.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare notificării nr. 91 din 13 august 2001 adresate Primăriei municipiului Bacău, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 895 mp situat în Bacău, prin dispoziția nr. 2947 din 21 iulie 2004, aceasta a dispus restituirea în natură a suprafeței de 92,51 mp, pe vechiul amplasament, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 387 mp, ce nu poate fi restituită în natură, iar pentru diferența de 433,56 mp a înaintat notificarea spre soluționare societății care ocupă terenul, respectiv C.N.P.R. SA. Prin Hotărârea nr. 70 din 19 mai 2006, C.N.P.R. SA a respins cererea de restituire, cu motivarea că imobilul revendicat nu se află în patrimoniul său, reclamantul nefacând dovada identității între imobilul revendicat și cel care se află în patrimoniul său, situat în Bacău.

Prin sentința civilă nr. 710 din 18 mai 2007, Tribunalul București, secția a V a civilă, a respins contestația. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că terenul revendicat de reclamant nu se afla în patrimoniul pârâtei, aceasta intrând în administrarea terenului pe care îl deține cu titlu precar prin Decretul nr. 522/1969 pentru suprafața de 681 mp și prin Decretul nr. 559/1969 pentru suprafața de 486 mp, deci anterior apariției actelor normative care au constituit temeiul juridic al deposedării autorilor reclamantului. Așa fiind, întrucât terenul revendicat nu face parte din patrimoniul pârâtei, aceasta nu este unitatea deținătoare a imobilului revendicat și, ca atare, nu poate fi obligată la restituirea acestuia.

Prin decizia nr. 693 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis contestația, a dispus anularea Hotărârii nr. 70 din 18 mai 2007 și a obligat pârâta să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 433,52 mp, identificat conform expertizei efectuate la instanța de apel de către expert E.C. Instanța de apel a reținut în considerentele sale că terenul în litigiu a fost intabulat de către Direcția Regională de Poștă Bacău - Oficiul Poștal 3 în C.F.

nr. 9793, 9794 și 9796. Din raportul de expertiză efectuat la instanța de apel rezultă că terenul în suprafață de 436,4 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 304 din 7 octombrie 1980, având inițial nr. 161, actual nr. 163 A, în prezent fiind o platformă betonată, utilizată pentru parcarea autovehiculelor de către Oficiul Poștal nr. 3 Bacău, astfel că, fiind un teren liber și neafectat de utilități, se poate dispune restituirea în natură. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.P.R. SA care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., formulează critici, care în cea mai mare parte vizează greșita apreciere a probelor, dar care în principal se referă la faptul că imobilul revendicat de reclamant nu se află în patrimoniul său, astfel că nu poate fi obligată să restituie ceea ce nu deține Astfel, susține că în patrimoniul său figurează suprafața de teren menționată în Decretul de expropriere nr. 559/1969, respectiv 486 mp, aflată pe fostul amplasament de la nr. 163, fără nici o legătură cu terenul solicitat de reclamant, aflat la fostul amplasament de la nr. 161. Se mai arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul stabilit conform legii.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 5 august 1949, autorii reclamantului, C.T. și C.A., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 895 mp situat în Bacău, preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 519/1970, suprafața de 300 mp și prin Decretul nr. 304/1980, suprafața de 552 mp, astfel cum rezultă din adresa nr. 1535 din 16 martie 1998 emisă de SC T. SA. Prin dispoziția nr. 2947 din 21 iulie 2004, Primăria municipiului Bacău a dispus restituirea în natură a suprafeței de 92,51 mp, pe vechiul amplasament, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 387 mp ce nu poate fi restituită în natură, iar pentru diferența de 433,56 mp a înaintat notificarea spre soluționare societății care ocupă terenul, respectiv C.N.P.R.

SA. care, prin Hotărârea nr. 70 din 19 mai 2006, a respins cererea de restituire cu motivarea că imobilul revendicat nu se află în patrimoniul său. Raportul de expertiză efectuat în apel a evidențiat că suprafața de 436,4 mp solicitată a fi restituită de pârâtă, aflată în prezent la nr. 163 A este fosta proprietate a autorilor reclamantului, iar în prezent, astfel cum rezultă din fișa nr. 9796 eliberată de Oficiul de cadastru Bacău, titular al dreptului de proprietate este Direcția Regională Poșta Bacău, destinația actuală a imobilului fiind „platformă betonată pentru parcare", utilizată de Oficiul Poștal nr. 3 Bacău, iar concluzia finală este ca acest teren nu este afectat de utilități publice sau de rețele de canalizare.

Din adresa nr. 11244 din 29 martie 2006 a Primăriei municipiului Bacău (fila 41, dosar fond) rezultă că fostul nr. 161 de pe str. este în prezent nr. 163 A, astfel că și în această privință nu există nici un dubiu. Nu poate fi primită nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul nerambursării sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite întrucât la art. 2 din Dispoziția nr. 2947 din 21 iulie 2004 (fila 5 dosar fond) se prevede că reclamantul a achitat contravaloarea reactualizată a sumei primită la expropriere. Recurenta a indicat și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să poată fi încadrate în acest text de lege.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.P.R. SA împotriva deciziei civile nr. 693 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publica, astăzi 5 mai 2009.