ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 693/2008

HOTĂRÂRE
21.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 693/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub

nr. 704/1999 din 02 februarie 2007, reclamanta A.L. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, anularea deciziei

nr. 99 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârât pe motiv că sancțiunea disciplinară

a fost aplicată cu încălcarea procedurilor consacrate de Legea nr. 188/1999, ceea

ce atrage nulitatea ei.

Prin sentința nr. 849

din 25 aprilie 2007, Tribunalul Iași a declinat competența materială de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 117/CA din 17 septembrie 2007

a admis acțiunea în anulare introdusă de reclamanta A.L. în contradictoriu cu pârâtul

Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară și a anulat decizia nr. 99 din

30 noiembrie 2006 emisă de pârât.

În motivarea soluției

s-a reținut că, aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără cercetarea prealabilă

a faptelor pretins săvârșite de un funcționar public și fără ascultarea nemijlocită

a acestuia, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de apărare. Totodată,

art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată, prevede în mod expres

că, neaudierea funcționarului public, în legătură cu faptele ce i se impută în mod

direct și personal se sancționează cui nulitatea actului – din raportul comisiei

de disciplină și din cuprinsul deciziei nr. 99/2006 nu se pot identifica faptele

și perioada în care ele au fost săvârșite și nici legătura de cauzalitate dintre

incidentul comercial în care a fost implicată România și atribuțiile de serviciu

ale reclamantei, termenul „neglijență repetată” folosit de pârât fiind mult prea

general și de natură a face imposibil controlul de legalitate, fapt ce profită reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, criticând-o

ca nelegală și netemeinică întrucât nu au fost avute în vedere probe administrative

și dispoziții legale în materie.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului

și cererea de recurs în raport de prevederile art. 304

1

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Prin cererea inițială

intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei nr. 99/2006 emisă de recurentul-pârât,

pe motiv că sancțiunea disciplinară a fost dată cu încălcarea procedurilor prevăzute

de Legea nr. 188/1999.

Intimata exercită o funcție

publică de execuție și regimul juridic este guvernat de prevederile Legii nr. 188/1999.

Actul administrativ atacat

a fost emis după o verificare administrativă a Direcției Fitosanitară din cadrul

Ministerului Agriculturii și o analiză a faptelor în cadrul Comisiei de disciplină.

Corect prima instanță

a solicitat actul de sesizare al Comisiei de disciplină, cât și actele întocmite

de aceasta, însă recurentul cu toate diligențele Curții de apel nu le-a prezentat,

astfel încât nu rezultă că anterior datei de 30 noiembrie 2006, intimatei-reclamante

i-ar fi fost adus la cunoștință oficial faptele imputate, i s-ar fi cerut explicații

și nici faptul că ar fi fost audiată în legătură cu pretinsele abateri, conform

Legii nr. 188/1999.

Comisia de disciplină

a propus o sancțiune colectivă pentru toți angajații I.C.F.V. Iași, fără ca din

fișa postului sau din vreo reglementare să rezulte dreptul de control al personalului

de execuție asupra actelor îndeplinite de șeful ierarhic.

Fără putință de tăgadă,

cercetarea prealabilă nu s-a făcut astfel încât aplicarea unei sancțiuni disciplinare,

este o încălcare a dreptului de apărare al intimatei-reclamante, de fapt nici în

actul contestat decizia nr. 99/2006 nu apar cu claritate faptele săvârșite, perioada

în care au fost săvârșite, și nici nu se poate stabili o legătură de cauzalitate

între incidentul comercial în care a fost implicată România și atribuțiile intimatei-reclamante.

Actul administrativ este

deci nul cum corect a apreciat Curtea de Apel Iași întrucât a fost emis cu încălcarea

dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 188/199 care prevăd expres că neaudierea funcționarului

public în legătură cu faptele imputate, se sancționează cu nulitatea actului.

Față de faptul că măsura

disciplinară nu a respectat dispozițiile Legii nr. 188/1999, că intimatei-reclamante

nu i s-a dovedit vinovăția, actul Comisiei de disciplină referindu-se la șeful său

ierarhic exclusiv, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul

declarat de Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, conform art. 312

Respinge recursul declarat

de Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară cu sediul în orașul Voluntari,

județul Ilfov, împotriva sentinței nr. 117/CA din 17 septembrie 2007 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 498/2007
înscris în documentul sanitar-veterinar care a însoțit transportul. Din însuși cuprinsul ordinului de sancționare rezultă că intimatului - reclamant i se impută o singură faptă considerată neglijență în serviciu săvârșită în data de 15 iuni
ÎCCJ 2008-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Iași reclamantul B.A. a contestat, în contradictoriu cu Arhivele Naționale București, dispoziția nr. 5/II/400/2006 prin
ÎCCJ 2008-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2008
1 C. proc. civ., reclamantei nefiindu-i comunicate cererea de chemare în judecată și actele depuse în susținerea acesteia. De asemenea, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nota de control care s-a limitat să constate
ÎCCJ 2009-11-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5030/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 138/CA72009 pronunțată la data de 13 iulie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea rec
ÎCCJ 2008-02-21
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2008
lege, astfel că soluția, și prin prisma acestei critici, este netemenică și nelegală. Prin admiterea acțiunii reclamantei, s-a spus, instanța de fond a admis că, potrivit Legii nr. 381/2002, Guvernul României poate emite hotărâre care să vi
Sursă