ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 693/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 704/1999 din 02 februarie 2007, reclamanta A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, anularea deciziei nr. 99 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârât pe motiv că sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu încălcarea procedurilor consacrate de Legea nr. 188/1999, ceea ce atrage nulitatea ei. Prin sentința nr. 849 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Iași a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 117/CA din 17 septembrie 2007 a admis acțiunea în anulare introdusă de reclamanta A.L.

în contradictoriu cu pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară și a anulat decizia nr. 99 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârât. În motivarea soluției s-a reținut că, aplicarea unei sancțiuni disciplinare fără cercetarea prealabilă a faptelor pretins săvârșite de un funcționar public și fără ascultarea nemijlocită a acestuia, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de apărare.

Totodată, art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată, prevede în mod expres că, neaudierea funcționarului public, în legătură cu faptele ce i se impută în mod direct și personal se sancționează cui nulitatea actului – din raportul comisiei de disciplină și din cuprinsul deciziei nr. 99/2006 nu se pot identifica faptele și perioada în care ele au fost săvârșite și nici legătura de cauzalitate dintre incidentul comercial în care a fost implicată România și atribuțiile de serviciu ale reclamantei, termenul „neglijență repetată” folosit de pârât fiind mult prea general și de natură a face imposibil controlul de legalitate, fapt ce profită reclamantei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu au fost avute în vedere probe administrative și dispoziții legale în materie.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Prin cererea inițială intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei nr. 99/2006 emisă de recurentul-pârât, pe motiv că sancțiunea disciplinară a fost dată cu încălcarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 188/1999. Intimata exercită o funcție publică de execuție și regimul juridic este guvernat de prevederile Legii nr. 188/1999. Actul administrativ atacat a fost emis după o verificare administrativă a Direcției Fitosanitară din cadrul Ministerului Agriculturii și o analiză a faptelor în cadrul Comisiei de disciplină.

Corect prima instanță a solicitat actul de sesizare al Comisiei de disciplină, cât și actele întocmite de aceasta, însă recurentul cu toate diligențele Curții de apel nu le-a prezentat, astfel încât nu rezultă că anterior datei de 30 noiembrie 2006, intimatei-reclamante i-ar fi fost adus la cunoștință oficial faptele imputate, i s-ar fi cerut explicații și nici faptul că ar fi fost audiată în legătură cu pretinsele abateri, conform Legii nr. 188/1999. Comisia de disciplină a propus o sancțiune colectivă pentru toți angajații I.C.F.V. Iași, fără ca din fișa postului sau din vreo reglementare să rezulte dreptul de control al personalului de execuție asupra actelor îndeplinite de șeful ierarhic.

Fără putință de tăgadă, cercetarea prealabilă nu s-a făcut astfel încât aplicarea unei sancțiuni disciplinare, este o încălcare a dreptului de apărare al intimatei-reclamante, de fapt nici în actul contestat decizia nr. 99/2006 nu apar cu claritate faptele săvârșite, perioada în care au fost săvârșite, și nici nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între incidentul comercial în care a fost implicată România și atribuțiile intimatei-reclamante. Actul administrativ este deci nul cum corect a apreciat Curtea de Apel Iași întrucât a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 188/199 care prevăd expres că neaudierea funcționarului public în legătură cu faptele imputate, se sancționează cu nulitatea actului.

Față de faptul că măsura disciplinară nu a respectat dispozițiile Legii nr. 188/1999, că intimatei-reclamante nu i s-a dovedit vinovăția, actul Comisiei de disciplină referindu-se la șeful său ierarhic exclusiv, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară cu sediul în orașul Voluntari, județul Ilfov, împotriva sentinței nr. 117/CA din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.