ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5030/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 138/CA72009 pronunțată la data

de 13 iulie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea reclamantei S.P. formulată în contradictoriu cu A.P.I.A. București

din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a dispus anularea

deciziei de sancționare a reclamantei cu nr. 2906 din 14 octombrie 2008, obligând

totodată pârâta să plătească reclamantei suma de 741 RON cu titlu de daune și cheltuieli

de judecată în sumă de 1.053 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin decizia A.P.I.A. București nr. 2906 din1

4 octombrie 2008 s-a dispus începând cu data de 22 octombrie 2008, conform prevederilor

art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, sancționarea disciplinară a reclamantei

cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni, Comisia de

disciplină reținând că aceasta se face vinovată de pierderea dosarului și a documentelor

anexă depuse de SC D.E.C. SRL pentru acordarea unui sprijin financiar, motivat de

faptul că avea atribuții în întocmirea unor astfel de dosare, chiar dacă prin fișa

postului nu se ocupa și de arhivarea lor, încălcându-se astfel principiul îndeplinirii

atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici cu responsabilitate, competență

și eficiență.

A reținut instanța de

fond că deși reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile specifice și în dosarul SC D.E.C.

SRL, în cauză nu a fost probată culpa sa privind „pierderea” dosarului întocmit

acestei societăți în baza O.U.G. nr. 20/2006 prin „respectarea procedurilor privind

arhivarea documentelor”, din moment ce angajatorul recunoaște că nu exista la data

respectivă organizat un astfel de serviciu la centrul unde funcționa reclamanta,

nefiind urmată vreo procedură de predare-primire a dosarelor întocmite pentru a

se determina momentul dispozițiilor documentelor și persoana vinovată.

Concluzionează instanța

de fond că în mod nelegal pârâta A.P.I.A. București a procedat la sancționarea disciplinară

a reclamantei în condițiile în care nu a fost probată legătura de cauzalitate dintre

pierderea dosarului și activitatea depusă de reclamantă conform atribuțiilor specifice.

Cât privește capătul de

cerere referitor la plata sumei de 2.186 RON cu titlu de daune, prima instanță a

considerat că trebuie admis în parte și anume pentru suma de 741 RON reprezentând

procentul de 10% reținut din salariu în lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009,

plata premiilor aferente acestei perioade nefiind dovedită iar salariul de merit

pentru anul în curs constituind o vocație și nu o obligație a instituției angajatoare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs în termenul prevăzut de lege pârâta A.P.I.A. București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenta-pârâtă susține,

în esență, prin motivele de recurs formulate că în mod greșit instanța de fond a

procedat la anularea deciziei nr. 2906 din 14 octombrie 2008 prin care s-a dispus

sancționarea reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă

de două luni conform art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, decizia respectivă

fiind emisă cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de art. 50

alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 și având la bază Raportul comisiei de disciplină

din 6 octombrie 2008 care constată că intimata-reclamantă având funcția de consilier

superior în cadrul Serviciul Examinare Cereri Ajutor a săvârșit cu vinovăție fapta

de neglijență în rezolvarea lucrărilor ce constituie abatere disciplinară prevăzută

de art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului

financiar pentru Societatea D.E.C. SRL Miroslăvești fiind dispărut în perioada 30

ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 și neputând fi prezentat pentru verificare Direcției

Antifraudă.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței

instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor

ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, contrar celor

reținute de instanța de fond, decizia nr. 2906 din 14 octombrie 2008 emisă de A.P.I.A.

prin care reclamanta intimată a fost sancționată disciplinar cu diminuarea drepturilor

salariale cu 10% pe o perioadă de două luni este legală, ea având la bază Raportul

din 6 octombrie 2008 al comisiei de disciplină privind faptele săvârșite de reclamanta-intimată

în calitate de consilier superior la Serviciul de Examinare Cereri de Ajutor din

cadrul Sucursalei Județene Iași, fapte ce constau în pierderea dosarului cuprinzând

cererile depuse de SC D.E.C. SRL pentru acordarea unui sprijin financiar în baza

O.U.G. nr. 20/2006 privind sprijinul direct al statului acordat producătorilor agricoli

din sectorul vegetal în anul 2006.

În Raportul Comisiei de

Disciplină se reține că din analiza probelor admise a rezultat că intimata-reclamantă

în calitate de consilier superior în cadrul Serviciului Examinare Cereri Ajutor

și domnul L.U. - Șef al acestui serviciu în cadrul Centrului Județean A.P.I.A. Iași,

se fac vinovați de pierderea dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL

Miroslovești pentru acordarea sprijinului financiar, întrucât instrumentarea și

gestionarea acestor dosare intră exclusiv în competența Serviciului S.E.C.A.M.P.,

iar nerespectarea procedurilor privind arhivarea documentelor sunt fapte ce constituie

abateri disciplinare, săvârșite dintr-o neglijență nepermisă în îndeplinirea sarcinilor

de serviciu.

Intimata-reclamantă nu

poate fi absolvită de răspundere pentru pierderea dosarului de vreme ce astfel de

dosare (de acordare a unui sprijin financiar din partea statului) erau și sunt instrumentate

de serviciul S.E.C.A., dovada fiind și faptul că din arhiva acestui serviciu dosarul

a fost luat de intimată și înmânat lui L.U. la data de 7 decembrie 2007 pentru a

formula un răspuns către Poliția Municipiului Pașcani, care cerea relații în legătură

cu acest dosar.

Apărarea ce și-o formulează

intimata-reclamantă în sensul că numitul L.U. nu i-ar fi mai restituit dosarul pentru

a-l depune în arhivă, (contrar declarațiilor acestuia) iarăși nu o poate exonera

de răspundere pe aceasta în calitatea pe care o avea de consilier superior la Serviciul

care instrumenta aceste dosare și care o obliga la o gestionare corespunzătoare

a acestora.

Oricum, Comisia de Disciplină

a stabilit că dosarul „a dispărut” în intervalul cuprins între 7 decembrie 2007,

data formulării ultimului răspuns al A.P.I.A. Iași către Poliția Municipiului Pașcani

și 30 ianuarie 2008, data efectuării controlului de către Consilierii Direcției

Antifraudă, în cele din urmă dosarul fiind reconstituit.

Responsabilitatea intimatei-reclamante

în legătură cu acest dosar era cu atât mai mare cu cât se cunoștea că se efectuau

cercetări penale legate de sprijinul financiar primit de societatea respectivă,

în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 efectuându-se verificări chiar de

către Direcția Antifraudă pentru a se stabili dacă erau îndeplinite toate condițiile

de eligibilitate pentru acordarea sprijinului direct pe suprafața cultivată cu cânepă

pentru semințe și sfeclă de zahăr.

Cum dosarul în cauză nu

a fost găsit pentru a fi pus la dispoziția Direcției Antifraudă, s-au solicitat

relații de la intimata reclamantă - consilier în cadrul S.E.C.A.M.P. și domnul L.U.

- șef serviciu S.E.C.A.M.P., acestea fiind persoanele responsabile cu verificarea

și avizarea la plată a cererii depuse de societatea în cauză.

De altfel, comisia de

disciplină a fost sesizată de către Direcția Antifraudă pentru cercetarea administrativă

a faptelor săvârșite de intimata-reclamantă cu privire la modul în care și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu, în concret în acest dosar atribuțiile sale fiind de întocmire

a anexei 10 conform O.U.G. nr. 20/1006, pe baza anexelor transmise de la Centrele

Locale.

Ca o concluzie a celor

expuse se reține cu certitudine vinovăția intimatei-reclamante pentru fapta de neglijență

în rezolvarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce constituie abatere disciplinară

prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, așa încât în mod corect a fost sancționată prin decizia atacată

cu diminuarea cu 10% a salariului pentru o perioadă de două luni.

Calitatea de consilier

în cadrul S.E.C.A.M.P., atribuțiile de serviciu pe care le avea (parte din ele și

în ce privește instrumentarea acestui dosar) și indiferența manifestată pentru un

dosar ce se referea la acordarea unui sprijin financiar de către stat, dosar de

altfel cu probleme pentru că se afla în atenția Direcției Antifraudă, care în final,

după reconstituire, a și constatat unele nereguli în ce privește, aplicarea prevederilor

O.U.G. nr. 20/2006, sunt argumente ce nu o pot exonera pe intimata-reclamantă de

răspunderea disciplinară stabilită prin decizie contestată.

Rezoluția Parchetului

de scoatere de sub urmărire penală a acesteia pentru infracțiunea de neglijență

în serviciu nu conduce și la înlăturarea răspunderii disciplinare, așa cum pretinde

intimata-reclamantă, cele două tipuri de răspunderi fiind diferite, răspunderea

disciplinară putând fi antrenată chiar și în lipsa unei răspunderi penale.

Așa fiind recursul declarat

de pârâta A.P.I.A. este fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc.

civ., iar sentința instanței de fond modificată în tot în sensul respingerii ca

neîntemeiată a acțiunii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.I.A., împotriva

sentinței civile nr. 138/CA din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.P., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2009.