ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5030/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 138/CA72009 pronunțată la data de 13 iulie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.P. formulată în contradictoriu cu A.P.I.A. București din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a dispus anularea deciziei de sancționare a reclamantei cu nr. 2906 din 14 octombrie 2008, obligând totodată pârâta să plătească reclamantei suma de 741 RON cu titlu de daune și cheltuieli de judecată în sumă de 1.053 RON. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia A.P.I.A.

București nr. 2906 din1 4 octombrie 2008 s-a dispus începând cu data de 22 octombrie 2008, conform prevederilor art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, sancționarea disciplinară a reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni, Comisia de disciplină reținând că aceasta se face vinovată de pierderea dosarului și a documentelor anexă depuse de SC D.E.C. SRL pentru acordarea unui sprijin financiar, motivat de faptul că avea atribuții în întocmirea unor astfel de dosare, chiar dacă prin fișa postului nu se ocupa și de arhivarea lor, încălcându-se astfel principiul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici cu responsabilitate, competență și eficiență.

A reținut instanța de fond că deși reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile specifice și în dosarul SC D.E.C. SRL, în cauză nu a fost probată culpa sa privind „pierderea” dosarului întocmit acestei societăți în baza O.U.G. nr. 20/2006 prin „respectarea procedurilor privind arhivarea documentelor”, din moment ce angajatorul recunoaște că nu exista la data respectivă organizat un astfel de serviciu la centrul unde funcționa reclamanta, nefiind urmată vreo procedură de predare-primire a dosarelor întocmite pentru a se determina momentul dispozițiilor documentelor și persoana vinovată. Concluzionează instanța de fond că în mod nelegal pârâta A.P.I.A. București a procedat la sancționarea disciplinară a reclamantei în condițiile în care nu a fost probată legătura de cauzalitate dintre pierderea dosarului și activitatea depusă de reclamantă conform atribuțiilor specifice.

Cât privește capătul de cerere referitor la plata sumei de 2.186 RON cu titlu de daune, prima instanță a considerat că trebuie admis în parte și anume pentru suma de 741 RON reprezentând procentul de 10% reținut din salariu în lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, plata premiilor aferente acestei perioade nefiind dovedită iar salariul de merit pentru anul în curs constituind o vocație și nu o obligație a instituției angajatoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege pârâta A.P.I.A. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenta-pârâtă susține, în esență, prin motivele de recurs formulate că în mod greșit instanța de fond a procedat la anularea deciziei nr. 2906 din 14 octombrie 2008 prin care s-a dispus sancționarea reclamantei cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni conform art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, decizia respectivă fiind emisă cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de art. 50 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007 și având la bază Raportul comisiei de disciplină din 6 octombrie 2008 care constată că intimata-reclamantă având funcția de consilier superior în cadrul Serviciul Examinare Cereri Ajutor a săvârșit cu vinovăție fapta de neglijență în rezolvarea lucrărilor ce constituie abatere disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, dosarul cu documentele care au stat la baza acordării sprijinului financiar pentru Societatea D.E.C.

SRL Miroslăvești fiind dispărut în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 și neputând fi prezentat pentru verificare Direcției Antifraudă. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este fondat și urmează a fi admis conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Într-adevăr, contrar celor reținute de instanța de fond, decizia nr. 2906 din 14 octombrie 2008 emisă de A.P.I.A.

prin care reclamanta intimată a fost sancționată disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de două luni este legală, ea având la bază Raportul din 6 octombrie 2008 al comisiei de disciplină privind faptele săvârșite de reclamanta-intimată în calitate de consilier superior la Serviciul de Examinare Cereri de Ajutor din cadrul Sucursalei Județene Iași, fapte ce constau în pierderea dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL pentru acordarea unui sprijin financiar în baza O.U.G. nr. 20/2006 privind sprijinul direct al statului acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2006. În Raportul Comisiei de Disciplină se reține că din analiza probelor admise a rezultat că intimata-reclamantă în calitate de consilier superior în cadrul Serviciului Examinare Cereri Ajutor și domnul L.U.

- Șef al acestui serviciu în cadrul Centrului Județean A.P.I.A. Iași, se fac vinovați de pierderea dosarului cuprinzând cererile depuse de SC D.E.C. SRL Miroslovești pentru acordarea sprijinului financiar, întrucât instrumentarea și gestionarea acestor dosare intră exclusiv în competența Serviciului S.E.C.A.M.P., iar nerespectarea procedurilor privind arhivarea documentelor sunt fapte ce constituie abateri disciplinare, săvârșite dintr-o neglijență nepermisă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Intimata-reclamantă nu poate fi absolvită de răspundere pentru pierderea dosarului de vreme ce astfel de dosare (de acordare a unui sprijin financiar din partea statului) erau și sunt instrumentate de serviciul S.E.C.A., dovada fiind și faptul că din arhiva acestui serviciu dosarul a fost luat de intimată și înmânat lui L.U.

la data de 7 decembrie 2007 pentru a formula un răspuns către Poliția Municipiului Pașcani, care cerea relații în legătură cu acest dosar. Apărarea ce și-o formulează intimata-reclamantă în sensul că numitul L.U. nu i-ar fi mai restituit dosarul pentru a-l depune în arhivă, (contrar declarațiilor acestuia) iarăși nu o poate exonera de răspundere pe aceasta în calitatea pe care o avea de consilier superior la Serviciul care instrumenta aceste dosare și care o obliga la o gestionare corespunzătoare a acestora. Oricum, Comisia de Disciplină a stabilit că dosarul „a dispărut” în intervalul cuprins între 7 decembrie 2007, data formulării ultimului răspuns al A.P.I.A. Iași către Poliția Municipiului Pașcani și 30 ianuarie 2008, data efectuării controlului de către Consilierii Direcției Antifraudă, în cele din urmă dosarul fiind reconstituit.

Responsabilitatea intimatei-reclamante în legătură cu acest dosar era cu atât mai mare cu cât se cunoștea că se efectuau cercetări penale legate de sprijinul financiar primit de societatea respectivă, în perioada 30 ianuarie 2008 - 1 februarie 2008 efectuându-se verificări chiar de către Direcția Antifraudă pentru a se stabili dacă erau îndeplinite toate condițiile de eligibilitate pentru acordarea sprijinului direct pe suprafața cultivată cu cânepă pentru semințe și sfeclă de zahăr. Cum dosarul în cauză nu a fost găsit pentru a fi pus la dispoziția Direcției Antifraudă, s-au solicitat relații de la intimata reclamantă - consilier în cadrul S.E.C.A.M.P. și domnul L.U. - șef serviciu S.E.C.A.M.P., acestea fiind persoanele responsabile cu verificarea și avizarea la plată a cererii depuse de societatea în cauză.

De altfel, comisia de disciplină a fost sesizată de către Direcția Antifraudă pentru cercetarea administrativă a faptelor săvârșite de intimata-reclamantă cu privire la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în concret în acest dosar atribuțiile sale fiind de întocmire a anexei 10 conform O.U.G. nr. 20/1006, pe baza anexelor transmise de la Centrele Locale. Ca o concluzie a celor expuse se reține cu certitudine vinovăția intimatei-reclamante pentru fapta de neglijență în rezolvarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce constituie abatere disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, așa încât în mod corect a fost sancționată prin decizia atacată cu diminuarea cu 10% a salariului pentru o perioadă de două luni.

Calitatea de consilier în cadrul S.E.C.A.M.P., atribuțiile de serviciu pe care le avea (parte din ele și în ce privește instrumentarea acestui dosar) și indiferența manifestată pentru un dosar ce se referea la acordarea unui sprijin financiar de către stat, dosar de altfel cu probleme pentru că se afla în atenția Direcției Antifraudă, care în final, după reconstituire, a și constatat unele nereguli în ce privește, aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 20/2006, sunt argumente ce nu o pot exonera pe intimata-reclamantă de răspunderea disciplinară stabilită prin decizie contestată. Rezoluția Parchetului de scoatere de sub urmărire penală a acesteia pentru infracțiunea de neglijență în serviciu nu conduce și la înlăturarea răspunderii disciplinare, așa cum pretinde intimata-reclamantă, cele două tipuri de răspunderi fiind diferite, răspunderea disciplinară putând fi antrenată chiar și în lipsa unei răspunderi penale.

Așa fiind recursul declarat de pârâta A.P.I.A. este fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința instanței de fond modificată în tot în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.I.A., împotriva sentinței civile nr. 138/CA din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.P., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.