ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 852/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal , prin sentința nr. 194 din 1 august 2008, a admis cererea precizată formulată de reclamantul D.R.S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a suspendat executarea deciziei nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea actului atacat. Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii formulată de pârât.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de pârât i-a fost aplicată reclamantului sancțiunea prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. b) și j) din Legea nr. 188/1999, constând în diminuarea drepturilor salariale pe o perioadă de 3 luni, în urma raportului nr. 298 din 23 aprilie 2008 al comisiei de disciplină prin care s-au constatat abateri disciplinare. Față de precizarea reclamantului cu privire la temeiul cererii de suspendare de față, în sensul incidenței prevederilor Legii nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că în cauză, în raport de probele administrate și fără a proceda la o examinare de fond a legalității și temeiniciei actului administrativ, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

S-a mai menționat că în sensul Recomandării nr. 16/2003, a comitetului miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără a se aduce atingere executării deciziilor autorității administrative prin care se impun persoanelor o serie de obligații, mai ales că instanța de fond a apreciat că prin executarea deciziei emisă de pârât, reclamantul care ocupă o funcție publică de conducere, ar suferi prejudicii materiale, fiindu-i diminuate drepturile salariale pe o perioadă de 3 luni. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 și a art. 304 1 C. proc.

civ., modificarea sentinței atacate, ca o consecință a admiterii recursului, în sensul respingerii cererii reclamantului-intimat, de suspendare a executării Deciziei nr. 900 din 5 mai 2008 ca nefondată. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul – pârât a susținut că în mod eronat a reținut instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate ale cererii de suspendare, întemeiată, potrivit precizărilor ulterioare, pe prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat.

S-a arătat că reclamantul care ocupă o funcție publică de conducere respectiv pe cea de director în cadrul Centrului Județean Dolj, nu se află în pericolul de a suferi o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara urmare a sancțiunii disciplinare aplicate, constând în diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 15 mai 2008, în condițiile în care această sancțiune a fost legal aplicată, urmare a săvârșirii de către intimatul - reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. b) și j) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată. În aceste condiții, în opinia recurentului, Decizia nr. 900 din 5 mai 2008 fiind emisă cu respectarea actelor normative în vigoare, trebuie să beneficieze de prezumția de legalitate, nefiind administrate în cauză probe care să răstoarne această prezumție.

În fine, s-a mai susținut că instanța de fond a dat dovadă de superficialitate atunci când a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, mai cu seamă că nici nu a arătat care sunt probele care susțin o astfel de apreciere. Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. , de probele administrate dar și față de criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , reține că se impune, urmare admiterii recursului formulat, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de intimatul-reclamant, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, cele două condiții fiind de altfel definite în cuprinsul art. 2 lit. ș) și t) din același act normativ. Întrucât actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate iar actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept, măsura suspendării actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare, astfel cum rezultă de altfel și din reglementarea sus-arătată, ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că, raportat la actul administrativ ale cărui efecte s-au cerut a fi suspendate și la motivele invocate de reclamantul – intimat, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune măsura suspendării de executare ce a fost solicitată. Prin Decizia nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de autoritatea recurentă, începând cu data de 15 mai 2008, conform prevederilor art. 77 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului-intimat constând în diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, în preambulul acestei decizii fiind indicate atât temeiurile de fapt cât și cele de drept ce au condus la emiterea acestei decizii.

Nici din cuprinsul cererii reclamantului-intimat și nici din considerentele sentinței atacate nu se rețin împrejurări de fapt ce pot fi circumscrise cazului bine justificat, în sensul Legii nr. 554/2004, republicată, de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în discuție. Înalta Curte reține, de altfel, că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe considerațiuni pur teoretice, principial valabile de altfel, dar nesusținute probator în cauză, prin actele prezentate și nici chiar prin cererea reclamantului.

Consecințele produse asupra reclamantului - intimat privind o eventuală candidatură pentru ocuparea unei funții publice de conducere, astfel cum a reținut instanța de fond, nu reprezintă, în sensul Legii nr. 554/2004, nici un caz bine justificat și nici o pagubă iminentă, câtă vreme nu au fost invocate și nici probate elementele de fapt sau de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat, existența unor indicii de nelegalitate a acestuia.

În fine, nici cerința pagubei iminente nu a fost demonstrată și dovedită în cauză, Înalta Curte statuând în mod constant în practica sa că simpla referire la cuantumul ce rezultă din executarea actului administrativ în discuție, astfel cum a reținut instanța de fond, reprezentând în cauză diminuarea drepturilor salariale, nu este de natură a satisface cerința textului de lege aplicabil, câtă vreme, legiuitorul a stabilit, ca regulă, că actul administrativ de sancționare este executoriu iar suspendarea executării acestuia este excepția. Față de toate cele sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite așadar recursul de față, și se va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare a executării Deciziei de sancționare a reclamantului – intimat nr. 900 din 5 mai 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 194 din 1 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în tot hotărârea atacată și în fond, respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 900 din 5 mai 2008 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură , ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.