ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Comisia de Disciplină din cadrul acestui

minister, prin președinte: anularea Ordinului nr. 218 din 25 mai 2007 prin care

a fost sancționat disciplinar cu reducerea drepturilor salariale cu 20% pe o

perioadă de 2 luni, radierea din cazierul său de funcționar public a acestei

sancțiuni și obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale în sumă

de 100 RON.

Totodată, reclamantul

a solicitat și suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința civilă

nr. 202 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția ridicată de pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea

reclamantului, reținând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 2162

din 28 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursul reclamantului, a casat sentința Curții

de Apel Suceava și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță,

reținând în motivare, că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 80

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care instituie

o procedură specială ce exclude obligativitatea parcurgerii procedurii

prealabile prevăzute de legea contenciosului administrativ.

de Apel

Prin Sentința nr. 26

din 6 februarie 2009 pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația

reclamantului, a anulat Ordinul nr. 218/2007 al Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării

actului administrativ contestat și ca nefondată cererea de acordare a daunelor

morale.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele.

Prin Ordinul nr. 218

din 25 mai 2007, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a dispus

sancționarea disciplinară a reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale

cu 20% pe o perioadă de două luni pentru săvârșirea următoarelor abateri:

1) nerespectarea de

către reclamant a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curții de Apel Suceava

privind încadrarea numitului S.G. în funcția publică de execuție de consilier I

superior 1 într-unul din compartimentele de dezvoltare rurală la sediul

Direcției de Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani, precum și plata sumei

de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2) schimbarea din

calitatea de membru al Comisiei de disciplină a numitului S.G. fără respectarea

prevederilor legale.

3) neîntocmirea unui

raport de evaluare privind pe S.G., potrivit Sentinței nr. 613/2006 a

Tribunalului Botoșani prin care s-a dispus anularea raportului de evaluare a

performanțelor profesionale.

Instanța a apreciat

că prima abatere imputată reclamantului nu există.

A înlăturat apărarea

reclamantului potrivit căreia sesizarea comisiei de disciplină de către S.G. cu

privire la fapta de nerespectare a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curții

de Apel Suceava s-ar fi făcut după scurgerea termenului de prescripție,

constatând că, în realitate, sesizarea comisiei de disciplină la data de 25

februarie 2007 s-a efectuat înăuntrul termenului general de prescripție care a

început să curgă la data de 19 octombrie 2006 odată cu rămânerea irevocabilă a

deciziei.

În ceea ce privește

fondul abaterii, prima instanță a reținut că S.G., după reorganizarea Direcției

de Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani prin Ordinul nr. 305 din 19 mai

2006 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat prin

cerere scrisă adresată conducătorului instituției, să fie încadrat într-unul

din compartimentele nou înființate prin reorganizare, având ca temei executarea

Deciziei nr. 566/2006 a Curții de Apel Suceava.

Dat fiind că

solicitarea acestuia a fost acceptată de reclamant și materializată prin

emiterea Deciziei nr. 18 din 5 aprilie 2007 instanța de fond a observat că

fapta reținută prin Ordinul nr. 218/2007 în sensul că reclamantul nu ar fi

respectat hotărârea Curții de Apel Suceava privind încadrarea lui S.G., nu

poate fi imputată acestuia.

În legătură cu cea

de-a doua faptă reținută în sarcina reclamantului prin ordinul contestat și

anume aceea că l-ar fi schimbat pe S.G. în mod abuziv din calitatea de membru

al comisiei de disciplină, prima instanță a constatat că nici această faptă nu

se confirmă.

Astfel, din

înscrisurile existente la dosar, instanța a reținut că aceeași organizație care

l-a desemnat ca membru în comisa de disciplină pe S.G. a înțeles să-i retragă

această calitate, în cadrul ședinței din 24 august 2005.

În aceste condiții,

s-a constatat temeinicia apărărilor reclamantului în sensul că nu a comis

niciun act și că nu a avut nicio contribuție la înlocuirea din comisia de

disciplină a persoanei menționate anterior.

În sfârșit, cu

privire la ultima faptă imputată reclamantului, și anume aceea că acesta nu a

întocmit, potrivit Sentinței nr. 613/2006 a Tribunalului Botoșani, raportul de

evaluare privind pe S.G. pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005,

prima instanță a constatat temeinicia acesteia.

A observat că era

obligația legală a reclamantului să reevalueze profesional pe funcționarul

public, chiar și în ipoteza în care acesta s-ar fi aflat în concediu de odihnă,

cu atât mai mult cu cât persoana ce trebuia evaluată nu a lipsit de la locul de

muncă pe întreaga perioadă de la data pronunțării hotărârii judecătorești și

putea fi supusă interviului.

Față de constatările

pe care le-a făcut prima instanță, a admis în parte acțiunea reclamantului și a

anulat actul contestat, considerând că nu este competentă să aplice o sancțiune

mai ușoară.

A mai reținut că

petitul privind suspendarea executării ordinului a rămas fără obiect, întrucât

acesta a fost pus în executare, iar capătul de cerere relativ la acordarea de

daune morale nu a fost probat, astfel că a dispus respingerea acestuia.

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Împotriva sentinței

Curții de Apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul susține că

instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

În dezvoltarea

motivului de recurs, recurentul arată că în sarcina intimatului trebuie

reținute două abateri, corespunzătoare celor două hotărâri judecătorești a

căror punere în executare a refuzat-o. Referitor la obligația încadrării numitului

S.G. în funcția publică de execuție de consilier I superior 1, recurentul

învederează că intimatul a invocat o împrejurare nereală: inexistența unui

serviciu de dezvoltare rurală în cadrul direcției, când, în realitate, există

două astfel de compartimente iar pe postul în discuție a fost încadrată o altă

persoană.

La fel, s-a refuzat

nejustificat reevaluarea funcționarului public, deși acesta nu a lipsit de la

locul de muncă întreaga perioadă de la data pronunțării sentinței și până la

data efectuării cercetării administrative.

Concluzionând,

recurentul a arătat că, în speță, s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b), i) și j) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, motiv pentru care sancțiunea disciplinară

aplicată este proporțională cu gravitatea abaterilor reținute.

instanței de recurs

În recurs nu s-au

administrat înscrisuri noi conform art. 305 C. proc. civ.

De asemenea, în

recurs, intimatul-reclamant P.M. nu a formulat întâmpinare și nu a combătut în

niciun mod recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale.

Judecata recursului a

fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. în perioada 9

octombrie 2009 - 22 ianuarie 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și sub toate aspectele,

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că se

impune modificarea parțială a acesteia, în limitele și pentru motivele ce vor

fi expuse în continuare.

și de drept relevante

Intimatul-reclamant

P.M. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. 218/25 mai 2007 emis de recurentul-pârât Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care a fost sancționat

disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de două

luni, de la data emiterii ordinului.

Din partea expozitivă

a actului administrativ sancționator rezultă că, în esență, intimatului -

director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani

- i s-au reținut în sarcină trei abateri disciplinare, dintre care, în recurs,

mai sunt reiterate două, recurentul

achiesând

implicit asupra soluției fondului în privința lipsei oricărei vinovății a

funcționarului sancționat în legătură cu schimbarea lui S.G. din calitatea de

membru al Comisie de disciplină.

Cele două abateri

disciplinare imputate intimatului vizează nerespectarea dispozițiilor unor

hotărâri judecătorești executorii, respectiv a Deciziei nr. 566/19 octombrie

2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal și a Sentinței nr. 613/4 decembrie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal și au fost încadrate în

dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. b), i), j) din Legea nr. 188/1999.

În concret, s-a

reținut că intimatul a refuzat să îl încadreze pe numitul S.G. în funcția

tehnică de execuție de consilier I superior 1 într-unul dintre compartimentele

dezvoltare rurală, verificare eligibilitate proiecte criterii Sapard,

verificare eligibilitate cereri plată Sapard, la sediul direcției (conform

dispozitivului primei hotărâri) și, de asemenea, nu a întocmit un raport de

evaluare a performanțelor individuale ale aceleiași persoane pentru perioada 1

decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 ( măsură dispusă prin cea de a doua

hotărâre).

Analizând

circumstanțele factuale, Curtea de Apel a stabilit în mod corect că la data de

5 aprilie 2007, prin Decizia nr. 18, intimatul a dispus reîncadrarea

funcționarului public respectiv în Compartimentul Leader și alte programe, în

contextul în care prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 13/2006 privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției Sapard, compartimentele Sapard

din cadrul instituției publice au fost desființate, personalul fiind preluat de

noua agenție, cu o altă subordonare.

Înalta Curte constată

că nu poate fi exclusă vinovăția intimatului întrucât, pe de o parte, acesta nu

a exercitat căile procedurale necesare pentru a lămuri aplicarea dispozitivului

deciziei instanței de recurs (în condițiile art. 281

1

C. proc. civ.)

și, pe de altă parte, nu poate invoca nicio scuză pentru intervalul de timp de

după data de 27 decembrie 2006, când, prin noua organigramă aprobată prin

Ordinul M.A.P.D.R. nr. 504 din aceeași dată, s-au prevăzut noile structuri

organizatorice, în cadrul cărora s-a și realizat reangajarea funcționarului

public abia la data de 5 aprilie 2007.

De asemenea, în

privința obligației impuse prin cealaltă hotărâre judecătorească, prima

instanță a stabilit în mod corect că reevaluarea performanțelor profesionale

individuale ale numitului S.G. se putea realiza în pofida dificultăților create

prin lipsa acestei persoane de la locul de muncă, potrivit metodologiei

prevăzute în Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și

dezvoltarea carierei funcționarilor publici, în vigoare în perioada respectivă.

În plus, după data de 5 aprilie 2007 funcționarul public a revenit la locul de

muncă și nici până la soluționarea cauzei în primă instanță nu se realizase

procedura de reevaluare pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005.

În raport de

considerentele expuse, Înalta Curte reține că, într-adevăr, recurentul a probat

existența abaterilor disciplinare prevăzute (la epoca respectivă) de

dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. b) și i). În același timp însă se constată

că este justă concluzia fondului în sensul că sancțiunea aplicată este prea

severă în raport de criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare

prevăzute de alin. (4) al aceluiași text.

Astfel, nu se

contestă faptul că reorganizările administrative ale instituției publice ori

comportamentul funcționarului public S.G. ar fi îngreunat aducerea la

îndeplinire a hotărârilor judecătorești. În plus, comportarea generală bună în

timpul serviciului public a intimatului, ca și lipsa altor sancțiuni în

antecedent sunt tot atâtea argumente care pledează pentru aplicarea unei

sancțiuni mai ușoare.

Contrar opiniei

Curții de Apel, Înalta Curte constată că poate realiza ea însăși

individualizarea sancțiunii disciplinare în virtutea contenciosului de plină

jurisdicție pe care îl realizează dar și a dispozițiilor exprese ale art. 80

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici potrivit cărora:

„Funcționarul public

nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios

administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau

dispoziției de sancționare”.

Ca urmare, se va

aplica intimatului sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit.

a) [fostul art. 65 alin. (3) lit. a)] din Legea nr. 188/1999, și anume „mustrarea

scrisă”.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) din C. proc. civ.

raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se

va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale și se va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că

se va modifica Ordinul M.A.P.D.R. nr. 218/2007, aplicându-se reclamantului P.M.

sancțiunea „mustrare scrisă”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

împotriva Sentinței civile nr. 26 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că modifică Ordinul M.A.P.D.R. nr. 218/2007.

Aplică reclamantului

P.M. sancțiunea „mustrare scrisă”.

Păstrează celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.