ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Comisia de Disciplină din cadrul acestui minister, prin președinte: anularea Ordinului nr. 218 din 25 mai 2007 prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 2 luni, radierea din cazierul său de funcționar public a acestei sancțiuni și obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale în sumă de 100 RON.

Totodată, reclamantul a solicitat și suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prin Sentința civilă nr. 202 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția ridicată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului, reținând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 2162 din 28 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantului, a casat sentința Curții de Apel Suceava și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, reținând în motivare, că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care instituie o procedură specială ce exclude obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de legea contenciosului administrativ.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 26 din 6 februarie 2009 pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația reclamantului, a anulat Ordinul nr. 218/2007 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat și ca nefondată cererea de acordare a daunelor morale. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele. Prin Ordinul nr. 218 din 25 mai 2007, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de două luni pentru săvârșirea următoarelor abateri: 1) nerespectarea de către reclamant a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curții de Apel Suceava privind încadrarea numitului S.G.

în funcția publică de execuție de consilier I superior 1 într-unul din compartimentele de dezvoltare rurală la sediul Direcției de Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani, precum și plata sumei de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 2) schimbarea din calitatea de membru al Comisiei de disciplină a numitului S.G. fără respectarea prevederilor legale. 3) neîntocmirea unui raport de evaluare privind pe S.G., potrivit Sentinței nr. 613/2006 a Tribunalului Botoșani prin care s-a dispus anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale. Instanța a apreciat că prima abatere imputată reclamantului nu există. A înlăturat apărarea reclamantului potrivit căreia sesizarea comisiei de disciplină de către S.G.

cu privire la fapta de nerespectare a prevederilor Deciziei nr. 566/2006 a Curții de Apel Suceava s-ar fi făcut după scurgerea termenului de prescripție, constatând că, în realitate, sesizarea comisiei de disciplină la data de 25 februarie 2007 s-a efectuat înăuntrul termenului general de prescripție care a început să curgă la data de 19 octombrie 2006 odată cu rămânerea irevocabilă a deciziei. În ceea ce privește fondul abaterii, prima instanță a reținut că S.G., după reorganizarea Direcției de Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani prin Ordinul nr. 305 din 19 mai 2006 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat prin cerere scrisă adresată conducătorului instituției, să fie încadrat într-unul din compartimentele nou înființate prin reorganizare, având ca temei executarea Deciziei nr. 566/2006 a Curții de Apel Suceava.

Dat fiind că solicitarea acestuia a fost acceptată de reclamant și materializată prin emiterea Deciziei nr. 18 din 5 aprilie 2007 instanța de fond a observat că fapta reținută prin Ordinul nr. 218/2007 în sensul că reclamantul nu ar fi respectat hotărârea Curții de Apel Suceava privind încadrarea lui S.G., nu poate fi imputată acestuia. În legătură cu cea de-a doua faptă reținută în sarcina reclamantului prin ordinul contestat și anume aceea că l-ar fi schimbat pe S.G. în mod abuziv din calitatea de membru al comisiei de disciplină, prima instanță a constatat că nici această faptă nu se confirmă. Astfel, din înscrisurile existente la dosar, instanța a reținut că aceeași organizație care l-a desemnat ca membru în comisa de disciplină pe S.G.

a înțeles să-i retragă această calitate, în cadrul ședinței din 24 august 2005. În aceste condiții, s-a constatat temeinicia apărărilor reclamantului în sensul că nu a comis niciun act și că nu a avut nicio contribuție la înlocuirea din comisia de disciplină a persoanei menționate anterior. În sfârșit, cu privire la ultima faptă imputată reclamantului, și anume aceea că acesta nu a întocmit, potrivit Sentinței nr. 613/2006 a Tribunalului Botoșani, raportul de evaluare privind pe S.G. pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005, prima instanță a constatat temeinicia acesteia. A observat că era obligația legală a reclamantului să reevalueze profesional pe funcționarul public, chiar și în ipoteza în care acesta s-ar fi aflat în concediu de odihnă, cu atât mai mult cu cât persoana ce trebuia evaluată nu a lipsit de la locul de muncă pe întreaga perioadă de la data pronunțării hotărârii judecătorești și putea fi supusă interviului.

Față de constatările pe care le-a făcut prima instanță, a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat actul contestat, considerând că nu este competentă să aplice o sancțiune mai ușoară. A mai reținut că petitul privind suspendarea executării ordinului a rămas fără obiect, întrucât acesta a fost pus în executare, iar capătul de cerere relativ la acordarea de daune morale nu a fost probat, astfel că a dispus respingerea acestuia. 3. Recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Împotriva sentinței Curții de Apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul arată că în sarcina intimatului trebuie reținute două abateri, corespunzătoare celor două hotărâri judecătorești a căror punere în executare a refuzat-o. Referitor la obligația încadrării numitului S.G. în funcția publică de execuție de consilier I superior 1, recurentul învederează că intimatul a invocat o împrejurare nereală: inexistența unui serviciu de dezvoltare rurală în cadrul direcției, când, în realitate, există două astfel de compartimente iar pe postul în discuție a fost încadrată o altă persoană. La fel, s-a refuzat nejustificat reevaluarea funcționarului public, deși acesta nu a lipsit de la locul de muncă întreaga perioadă de la data pronunțării sentinței și până la data efectuării cercetării administrative.

Concluzionând, recurentul a arătat că, în speță, s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b), i) și j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, motiv pentru care sancțiunea disciplinară aplicată este proporțională cu gravitatea abaterilor reținute. 4. Procedura în fața instanței de recurs În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi conform art. 305 C. proc. civ. De asemenea, în recurs, intimatul-reclamant P.M. nu a formulat întâmpinare și nu a combătut în niciun mod recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. în perioada 9 octombrie 2009 - 22 ianuarie 2010. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că se impune modificarea parțială a acesteia, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant P.M. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 218/25 mai 2007 emis de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de două luni, de la data emiterii ordinului.

Din partea expozitivă a actului administrativ sancționator rezultă că, în esență, intimatului - director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Botoșani - i s-au reținut în sarcină trei abateri disciplinare, dintre care, în recurs, mai sunt reiterate două, recurentul achiesând implicit asupra soluției fondului în privința lipsei oricărei vinovății a funcționarului sancționat în legătură cu schimbarea lui S.G. din calitatea de membru al Comisie de disciplină. Cele două abateri disciplinare imputate intimatului vizează nerespectarea dispozițiilor unor hotărâri judecătorești executorii, respectiv a Deciziei nr. 566/19 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal și a Sentinței nr. 613/4 decembrie 2006 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal și au fost încadrate în dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. b), i), j) din Legea nr. 188/1999.

În concret, s-a reținut că intimatul a refuzat să îl încadreze pe numitul S.G. în funcția tehnică de execuție de consilier I superior 1 într-unul dintre compartimentele dezvoltare rurală, verificare eligibilitate proiecte criterii Sapard, verificare eligibilitate cereri plată Sapard, la sediul direcției (conform dispozitivului primei hotărâri) și, de asemenea, nu a întocmit un raport de evaluare a performanțelor individuale ale aceleiași persoane pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 ( măsură dispusă prin cea de a doua hotărâre). Analizând circumstanțele factuale, Curtea de Apel a stabilit în mod corect că la data de 5 aprilie 2007, prin Decizia nr. 18, intimatul a dispus reîncadrarea funcționarului public respectiv în Compartimentul Leader și alte programe, în contextul în care prin intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției Sapard, compartimentele Sapard din cadrul instituției publice au fost desființate, personalul fiind preluat de noua agenție, cu o altă subordonare. Înalta Curte constată că nu poate fi exclusă vinovăția intimatului întrucât, pe de o parte, acesta nu a exercitat căile procedurale necesare pentru a lămuri aplicarea dispozitivului deciziei instanței de recurs (în condițiile art. 281 1 C. proc. civ.) și, pe de altă parte, nu poate invoca nicio scuză pentru intervalul de timp de după data de 27 decembrie 2006, când, prin noua organigramă aprobată prin Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 504 din aceeași dată, s-au prevăzut noile structuri organizatorice, în cadrul cărora s-a și realizat reangajarea funcționarului public abia la data de 5 aprilie 2007. De asemenea, în privința obligației impuse prin cealaltă hotărâre judecătorească, prima instanță a stabilit în mod corect că reevaluarea performanțelor profesionale individuale ale numitului S.G. se putea realiza în pofida dificultăților create prin lipsa acestei persoane de la locul de muncă, potrivit metodologiei prevăzute în Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, în vigoare în perioada respectivă.

În plus, după data de 5 aprilie 2007 funcționarul public a revenit la locul de muncă și nici până la soluționarea cauzei în primă instanță nu se realizase procedura de reevaluare pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte reține că, într-adevăr, recurentul a probat existența abaterilor disciplinare prevăzute (la epoca respectivă) de dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. b) și i). În același timp însă se constată că este justă concluzia fondului în sensul că sancțiunea aplicată este prea severă în raport de criteriile de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de alin. (4) al aceluiași text. Astfel, nu se contestă faptul că reorganizările administrative ale instituției publice ori comportamentul funcționarului public S.G.

ar fi îngreunat aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești. În plus, comportarea generală bună în timpul serviciului public a intimatului, ca și lipsa altor sancțiuni în antecedent sunt tot atâtea argumente care pledează pentru aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. Contrar opiniei Curții de Apel, Înalta Curte constată că poate realiza ea însăși individualizarea sancțiunii disciplinare în virtutea contenciosului de plină jurisdicție pe care îl realizează dar și a dispozițiilor exprese ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici potrivit cărora: „Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare”.

Ca urmare, se va aplica intimatului sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) [fostul art. 65 alin. (3) lit. a)] din Legea nr. 188/1999, și anume „mustrarea scrisă”. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) din C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și se va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că se va modifica Ordinul M.A.P.D.R. nr. 218/2007, aplicându-se reclamantului P.M. sancțiunea „mustrare scrisă”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 26 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că modifică Ordinul M.A.P.D.R. nr. 218/2007. Aplică reclamantului P.M. sancțiunea „mustrare scrisă”. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.