ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1801/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 707/2007 pronunțată la data de 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a dispus anularea Ordinului nr. 187 din 20 aprilie 2007 emis de pârât, prin care reclamantul a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o lună. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării administrative prealabile, element obligatoriu prevăzut de art. 35 alin. (2), lit. c) din H.G.

nr. 1210/2003 și nici instanța competentă la care actul administrativ, poate fi contestat, element prevăzut la lit. f) art. 35 alin. (2) din același act normativ, în ordin făcându-se trimitere în mod generic la instanța de contencios administrativ, fapt ce nu echivalează cu realizarea exigenței cerută de actul normativ. A reținut astfel instanța de fond că potrivit art. 35 din H.G. României nr. 1210/2003, actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele prevăzute în alin. (2) lit. a)-f), ceea ce în speță nu s-a realizat, așa încât este lovit de nulitate absolută, sancțiunea prevăzută în mod expres în aceeași dispoziție legală. În plus, instanța de fond reține că nu a fost respectat nici termenul în care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară, acela prevăzut de art. 35 alin. (6) din H.G.

i nr. 1210/2003 – 6 luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare, termen ce se calculează începând cu data de 17 iulie 2006 când s-a întocmit nota de control de către corpul de control al ministrului, or sancțiunea a fost aplicată la 20 aprilie 2007, cu depășirea acestui termen. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susținând motivele de modificare a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând totodată examinarea cauzei sub toate aspectele în condițiile art. 304 1 C. proc. civ. Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, iar potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea hotărârii poate fi cerută „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Într-un prim motiv de recurs formulat, recurentul susține ca instanța de fond la pronunțarea sentinței a ignorat faptul că ordinul de sancționare al reclamantului-intimat a avut la bază Nota de control nr. 45098 din 27 martie 2006 a Corpului de control al Ministrului, aprobată de conducerea ministerului, iar Comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ce a efectuat cercetarea prealabilă conform cu prevederile H.G.

nr. 1210/2003, a constatat că acesta a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, deoarece în calitate de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj nu a întreprins măsurile ce se impuneau în vederea recuperării sumelor acordate necuvenit furnizorilor de servicii și produse, precum și producătorilor agricoli în anul 2005. Cercetarea prealabilă a faptei sesizată ca abatere disciplinară, susține recurentul, a fost organizată și desfășurată de comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu audierea reclamantului-intimat și consemnarea celor precizate de acesta în procesul-verbal de ședința din data de 13 octombrie 2006, conform art. 29 din H.G.

nr. 1210/2003. De asemeni, recurentul-pârât susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cuprinsul Ordinului atacat nu este prevăzută instanța la care poate fi contestat și că acesta face trimitere în mod generic la instanța de contencios administrativ competentă, știut fiind că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în privința actelor administrative a căror anulare se solicită, emise de către o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzelor aparține curții de apel, secția de contencios administrativ. Mai susține recurentul că sub aspectul legalității ordinului atacat, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 35 din H.G.

nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, emis în termenul de 5 zile lucrătoare și comunicat în termenele prevăzute de lege. În ceea ce privește termenul de aplicare al sancțiunii disciplinare, recurentul susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta a fost depășit, potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici republicată, sancțiunile disciplinare aplicându-se în termen de un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Ordinul nr. 187 din 20 aprilie 2007 privind sancționarea reclamantului-intimat B.I., director executiv în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj, contestat de către acesta, sancțiunea disciplinară aplicată fiind „diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de o lună”, a fost emis avându-se în vedere abaterea disciplinară constatată prin Nota de Control nr. 48391/2006 a Corpului de Control al Ministerului și Raportul comisiei de disciplină nr. 62/2007, întocmit de Comisia de disciplină în urma prezentării și susținerii actului de sesizare nr. 62 din 2 august 2006. S-a reținut în sarcina reclamantului-intimat încălcarea prevederilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 72 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata”, în calitatea sa de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj, acesta neluînd măsurile ce se impuneau în vederea recuperării sumelor acordate necuvenit, furnizorilor de servicii și produse,

precum și producătorilor agricoli în anul 2005. În cuprinsul ordinului este menționată și încălcarea de către reclamantul-intimat a prevederilor art. 44 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicate cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Funcționarii publici răspund potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate. Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici”. Prin același ordin se arată că la aplicarea sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j), alin. (3), lit. b) și alin. (4); art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare; Art. 9 alin. (6) din H.G.

nr. 155/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale. Din cuprinsul raportului întocmit în dosarul nr. 62/2006 de către comisia de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, rezultă că sesizarea acestei comisii s-a făcut urmare Notei de Control nr. 45098 din 27 martie 2006 a Corpului de Control al ministrului, aprobată de conducerea ministerului, prin care s-a solicitat conducerii Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj, luarea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit în anul 2005, furnizorilor de servicii și produse, precum și producătorilor agricoli, comisie de disciplină organizând și desfășurând procedura în condițiile H.G.

nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, pentru audierea funcționarului public de conducere B.I., în calitate de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj.

Mai rezultă din cuprinsul aceluiași raport că declarațiile și apărările intimatului-reclamant au fost consemnate în procesul verbal de ședință din data de 13 octombrie 2006, precum și în referatul nr. 108 din 21 noiembrie 2006, depuse la dosarul cauzei, arătându-se punctual și considerentele pentru care acestea au fost respinse cât și aspectul că faptele săvârșite de acesta de încălcare a prevederilor art. 42 alin. (1) și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și constatărilor ulterioare, constituie abatere disciplinară și se încadrează la lit. j) a alin. (2) al art. 65 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Totodată, Ordinul atacat face precizări cu privire la termenul în care acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă cât și cu privire la contestația ce poate fi formulată la conducătorul autorității sau instituției publice în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003. Rezultă așadar, că atâta timp cât ordinul respectiv descrie faptele reținute în sarcina intimatului-reclamant ca abatere disciplinară, menționând și dispozițiile legale încălcate, făcând trimitere expresă la Nota întocmită de Corpul de Control și la raportul comisiei de disciplină, acesta nu este lovit de nulitate absolută, așa cum în mod greșit concluzionează instanța de fond, pentru că nu ar conține în mod obligatoriu elementele prevăzute în dispozițiile art. 35 din H.G.

nr. 1210/2003. Cât privește respectarea termenului în care se poate aplica sancțiunea disciplinară, instanța de fond a dat o rezolvare greșită acestei probleme, socotind că sancțiunea disciplinară se aplică în cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare conform dispozițiilor art. 35 din H.G. nr. 1210/2003. În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (5) din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată „sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare”.

Cum sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut la data de 2 august 2006 ( nr. înregistrare 62 din 2 august 2006), iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată la 20 aprilie 2007, prin Ordinul atacat nr. 187 din 20 aprilie 2007, rezultă că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea termenului legal. Pentru toate aceste considerente expuse, instanța de control judiciar constată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, din probatoriile administrate rezultând legalitatea emiterii Ordinului contestat, sancțiunea aplicată intimatului-reclamant fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale, și în acord cu vinovăția reținută în sarcina sa neputându-se reține motive de nulitate absolută a acestui Ordin.

Ca o consecință recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București va fi admis în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. iar sentința instanței de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 707 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.