ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1801/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 707/2007

pronunțată la data de 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și a dispus anularea Ordinului nr. 187 din 20 aprilie 2007 emis de

pârât, prin care reclamantul a fost sancționat cu diminuarea drepturilor

salariale cu 5% pe o lună.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat nu cuprinde motivele

pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul

cercetării administrative prealabile, element obligatoriu prevăzut de art. 35

alin. (2), lit. c) din H.G. nr. 1210/2003 și nici instanța competentă la care

actul administrativ, poate fi contestat, element prevăzut la lit. f) art. 35

alin. (2) din același act normativ, în ordin făcându-se trimitere în mod

generic la instanța de contencios administrativ, fapt ce nu echivalează cu

realizarea exigenței cerută de actul normativ.

A reținut astfel instanța de fond că

potrivit art. 35 din H.G. României nr. 1210/2003, actul administrativ de

sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele prevăzute în

alin. (2) lit. a)-f), ceea ce în speță nu s-a realizat, așa încât este lovit de

nulitate absolută, sancțiunea prevăzută în mod expres în aceeași dispoziție

legală.

În plus, instanța de fond reține că nu a

fost respectat nici termenul în care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară,

acela prevăzut de art. 35 alin. (6) din H.G. i nr. 1210/2003 – 6 luni de la

data săvârșirii abaterii disciplinare, termen ce se calculează începând cu data

de 17 iulie 2006 când s-a întocmit nota de control de către corpul de control

al ministrului, or sancțiunea a fost aplicată la 20 aprilie 2007, cu depășirea

acestui termen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termenul prevăzut de lege pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale susținând motivele de modificare a sentinței prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând totodată examinarea cauzei sub

toate aspectele în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Conform art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., modificarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii”, iar potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea

hotărârii poate fi cerută „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Într-un prim motiv de recurs

formulat, recurentul susține ca instanța de fond la pronunțarea sentinței a

ignorat faptul că ordinul de sancționare al reclamantului-intimat a avut la

bază Nota de control nr. 45098 din 27 martie 2006 a Corpului de control al

Ministrului, aprobată de conducerea ministerului, iar Comisia de disciplină a Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale ce a efectuat cercetarea prealabilă conform

cu prevederile H.G. nr. 1210/2003, a constatat că acesta a săvârșit abaterea

disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999,

deoarece în calitate de director executiv al Direcției pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Sălaj nu a întreprins măsurile ce se impuneau în vederea

recuperării sumelor acordate necuvenit furnizorilor de servicii și produse,

precum și producătorilor agricoli în anul 2005.

Cercetarea prealabilă a faptei

sesizată ca abatere disciplinară, susține recurentul, a fost organizată și

desfășurată de comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, cu audierea reclamantului-intimat și consemnarea celor precizate de

acesta în procesul-verbal de ședința din data de 13 octombrie 2006, conform

art. 29 din H.G. nr. 1210/2003.

De asemeni, recurentul-pârât susține

că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cuprinsul Ordinului atacat nu

este prevăzută instanța la care poate fi contestat și că acesta face trimitere

în mod generic la instanța de contencios administrativ competentă, știut fiind că

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ în privința actelor administrative a căror anulare se solicită,

emise de către o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzelor

aparține curții de apel, secția de contencios administrativ.

Mai susține recurentul că sub aspectul

legalității ordinului atacat, nu se poate reține existența vreunei cauze de

nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 35

din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice, emis în termenul de 5 zile lucrătoare și comunicat în termenele

prevăzute de lege.

În ceea ce privește termenul de

aplicare al sancțiunii disciplinare, recurentul susține că în mod greșit

instanța de fond a reținut că acesta a fost depășit, potrivit art. 77 alin. (5)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici republicată, sancțiunile

disciplinare aplicându-se în termen de un an de la data sesizării comisiei de

disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de

2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Ordinul nr. 187 din 20 aprilie 2007

privind sancționarea reclamantului-intimat B.I., director executiv în cadrul

Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj, contestat de către

acesta, sancțiunea disciplinară aplicată fiind „diminuarea drepturilor

salariale cu 5% pe o perioadă de o lună”, a fost emis avându-se în vedere

abaterea disciplinară constatată prin Nota de Control nr. 48391/2006 a Corpului

de Control al Ministerului și Raportul comisiei de disciplină nr. 62/2007,

întocmit de Comisia de disciplină în urma prezentării și susținerii actului de

sesizare nr. 62 din 2 august 2006.

S-a reținut în sarcina reclamantului-intimat

încălcarea prevederilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, conform cărora „repararea pagubelor aduse autorității sau

instituției publice în situațiile prevăzute la art. 72 lit. a) și b) se dispune

prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui

ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la

constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata”, în

calitatea sa de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Sălaj, acesta neluînd măsurile ce se impuneau în vederea recuperării

sumelor acordate necuvenit, furnizorilor de servicii și produse, precum și

producătorilor agricoli în anul 2005.

În cuprinsul ordinului este menționată și

încălcarea de către reclamantul-intimat a prevederilor art. 44 alin. (1) și

alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicate cu modificările și completările ulterioare, conform cărora

„Funcționarii publici răspund potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce

le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le

sunt delegate. Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor

primite de la superiorii ierarhici”.

Prin același ordin se arată că la aplicarea

sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. j),

alin. (3), lit. b) și alin. (4); art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/199

privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și

completările ulterioare; Art. 9 alin. (6) din H.G. nr. 155/2005, privind

organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 24/2007 privind

stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice

centrale.

Din cuprinsul raportului întocmit în

dosarul nr. 62/2006 de către comisia de disciplină din cadrul Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, rezultă că sesizarea acestei

comisii s-a făcut urmare Notei de Control nr. 45098 din 27 martie 2006 a

Corpului de Control al ministrului, aprobată de conducerea ministerului, prin

care s-a solicitat conducerii Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Sălaj, luarea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea sumelor acordate

necuvenit în anul 2005, furnizorilor de servicii și produse, precum și producătorilor

agricoli, comisie de disciplină organizând și desfășurând procedura în

condițiile H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice, pentru audierea funcționarului public de conducere B.I., în calitate de

director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sălaj.

Mai rezultă din cuprinsul aceluiași

raport că declarațiile și apărările intimatului-reclamant au fost consemnate în

procesul verbal de ședință din data de 13 octombrie 2006, precum și în

referatul nr. 108 din 21 noiembrie 2006, depuse la dosarul cauzei, arătându-se

punctual și considerentele pentru care acestea au fost respinse cât și aspectul

că faptele săvârșite de acesta de încălcare a prevederilor art. 42 alin. (1) și

ale art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și constatărilor

ulterioare, constituie abatere disciplinară și se încadrează la lit. j) a alin.

(2) al art. 65 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Totodată, Ordinul atacat face precizări

cu privire la termenul în care acesta poate fi contestat la instanța de

contencios administrativ competentă cât și cu privire la contestația ce poate

fi formulată la conducătorul autorității sau instituției publice în

conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003.

Rezultă așadar, că atâta timp cât ordinul

respectiv descrie faptele reținute în sarcina intimatului-reclamant ca abatere

disciplinară, menționând și dispozițiile legale încălcate, făcând trimitere

expresă la Nota întocmită de Corpul de Control și la raportul comisiei de

disciplină, acesta nu este lovit de nulitate absolută, așa cum în mod greșit

concluzionează instanța de fond, pentru că nu ar conține în mod obligatoriu

elementele prevăzute în dispozițiile art. 35 din H.G. nr. 1210/2003.

Cât privește respectarea termenului în care

se poate aplica sancțiunea disciplinară, instanța de fond a dat o rezolvare greșită

acestei probleme, socotind că sancțiunea disciplinară se aplică în cel mult 6

luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare conform dispozițiilor art. 35

din H.G. nr. 1210/2003.

În conformitate cu prevederile art. 77

alin. (5) din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici,

republicată „sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de

la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii

disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii

disciplinare”.

Cum sesizarea comisiei de disciplină s-a

făcut la data de 2 august 2006 ( nr. înregistrare 62 din 2 august 2006), iar

sancțiunea disciplinară a fost aplicată la 20 aprilie 2007, prin Ordinul atacat

nr. 187 din 20 aprilie 2007, rezultă că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a

făcut cu respectarea termenului legal.

Pentru toate aceste considerente

expuse, instanța de control judiciar constată că sentința instanței de fond

este nelegală și netemeinică, din probatoriile administrate rezultând

legalitatea emiterii Ordinului contestat, sancțiunea aplicată intimatului-reclamant

fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale, și în acord cu vinovăția

reținută în sarcina sa neputându-se reține motive de nulitate absolută a

acestui Ordin.

Ca o consecință recursul declarat de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București va fi admis în

conformitate cu art. 312 C. proc. civ. iar sentința instanței de fond

modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de

reclamantul B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 707 din 30 noiembrie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamantului B.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai

2008.