ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 636/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 aprilie 2006 sub nr. 1194/CAF/2006 (7226/54/2006) pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul B.Șt.G. a formulat contestație împotriva ordinului nr. 4631 din 21 martie 2006, emis de A.N.V., prin care a fost sancționat cu „diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni”, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, solicitând constatarea nulității absolute a acestuia. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. (2) din H.G.

nr. 757/2003, în sensul că în cuprinsul ordinului nu este cuprinsă descrierea faptei pentru care s-a aplicat sancțiunea, motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de funcționarul public, precum și termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată, acestea atrăgând după sine nulitatea absolută a actului administrativ. Pârâtele au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 685 din 8 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Ordinul nr. 4631 din 21 martie 2005, emis de pârâta A.N.V.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că actul sancționator a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor prevăzute de H.G. nr. 1210/2003, respectiv cele ale art. 35 alin. (2) pct. e, care prevede sub sancțiunea nulității absolute, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată. În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile instanța a reținut că aceasta este nefondată în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 precum și cele ale art. 304 1 C. proc. civ. De asemenea, au fost invocate și prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., susținând că instanța de fond în mod greșit a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ca nefondată. Recurentele arată că în mod eronat instanța a anulat Ordinul nr. 4631 din 21 martie 2006 având în vedere că nu cuprinde mențiunea prevăzută de art. 35 alin. 2 lit. c) din Hotărârea nr. 1210/2003, respectiv termenul în care putea fi atacat, deoarece potrivit prevederilor art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, statuează că actul prin care a fost aplicată sancțiunea disciplinară poate fi atacat în fața instanței, fără a specifica cu exactitate termenul și actul normativ în baza căruia se poate formula contestația. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Ordinul nr. 4631 din 21 martie 2006, reclamantul având funcția de inspector vamal superior, a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni în conformitate cu art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Potrivit art. 67 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, prin hotărâre de guvern, H.G. nr. 1210/2003, se stabilește modul de constituire a comisiilor de disciplină, și totodată prevede, sub sancțiunea nulității absolute, termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată. Deci, instanța de fond în mod corect a reținut că ordinul atacat este nelegal, deoarece nu s-a menționat termenul în care sancțiunea disciplinară aplicată poate fi contestată astfel cum este prevăzut în art. 35 alin. (2) lit. e) din H.G.

nr. 1210/2003, fiind astfel încheiat cu nerespectarea acestor condiții. Curtea constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, deoarece potrivit dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 188/1999 funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare, în cauză funcționarul adresându-se direct instanței de judecată, astfel cum prevede textul de lege sus citat. Așa fiind, nici această susținere a recurentelor nu poate fi primită. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.V. Craiova în nume propriu precum și în numele și pentru A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 685 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.