ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, prin declinare de la Tribunalul Constanța, reclamantul G.C. a solicitat în contradictoriu cu M.F.P., A.N.A.F., A.N.V. și P.A.N. A.F., anularea Ordinului nr. 8112 din 21 decembrie 2005, repunerea în funcția deținută anterior și plata drepturilor bănești cuvenite. Ulterior, reclamantul și-a precizat cadrul procesual, menționând că înțelege să se judece în contradictoriu cu A.N.V. pentru anularea Ordinului nr. 8112 din 21 decembrie 2005, prin care a fost destituit din funcția de controlor vamal asistent la B.V.V.V., invocând nulitatea acestuia, deoarece măsura disciplinară a fost luată în perioada în care se află în concediu medical.

Prin sentința civilă nr. 612/ CA din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamant, a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 8112 din 21 decembrie 2005 emis de A.N.A.F. – A.N.V., a obligat pârâta să-l reintegreze pe reclamant pe funcția deținută anterior destituirii și la plata către reclamant a drepturilor salariale indexate și recalculate, începând cu data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă precum și la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că întreaga cercetare disciplinară a fost efectuată de o comisie de disciplină nelegal constituită, ceea ce echivalează cu neefectuarea cercetării, care potrivit art. 66 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 este obligatorie, fapt ce atrage nulitatea măsurii disciplinare aplicate.

S-a mai reținut că măsura disciplinară a fost dispusă în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, fiind încălcate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 188/1999, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat, iar în temeiul art. 89 alin. (1) al aceleiași legi, pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul începând cu data emiterii și până la reintegrarea efectivă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.R.V.C., în numele A.N.V., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

și a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că abaterea disciplinară nu ar fost săvârșită de reclamant, concluzia instanței fiind contrazisă de probele administrate în cauză, rezultatele cercetării fiind consemnate în referatul din 30 noiembrie 2005 și raportul din 12 decembrie 2005. În întâmpinarea formulată, reclamantul a cerut respingerea recursului, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Recursul este nefondat. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a anulat ordinul de sancționare cu motivarea principală că, la baza emiterii acestuia s-au aflat raportul din 12 decembrie 2005 și referatul din 30 noiembrie 2005, care au fost întocmite de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V., înființată prin Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 emis de aceeași autoritate publică.

În privința Ordinului nr. 1684 din 15 iunie 2005, de constituire a Comisiei de disciplină, instanța de fond a reținut că acesta a fost anulat prin sentința civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1378 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a respins recursul A.N.V., rezultând că au fost încălcate prevederile art. 67 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora reprezentanții salariaților în Comisia de disciplină sunt desemnați prin votul majorității funcționarilor publici din respectiva autoritate.

Astfel, s-a motivat, că din moment ce Comisia a avut o alcătuire nelegală, întreaga sa activitate de cercetare disciplinară și actele încheiate sunt lovite de nulitate, ceea ce atrage și nulitatea actului administrativ de sancționare, la baza căruia au stat. Raționamentul instanței de fond este judicios bazându-se pe principiul legalității organizării și activității administrației publice, potrivit căruia structurile administrative trebuie organizate și trebuie să-și desfășoare activitatea pe baza legii și pentru executarea legii. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind de prisos cercetarea motivului de recurs care vizează fondul cauzei și temeinicia/netemeinicia răspunderii disciplinare reținute în sarcina reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.V.C. în numele și pentru A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 612/ CA din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.