ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3883/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 492/CA din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ a reclamantei A.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 8116 din 21 decembrie 2005, emis de pârâtă și a fost obligată pârâta să o reîncadreze pe reclamantă, în funcția publică de inspector vamal asistent la Biroul Vamal „Vama Veche” și să-i plătească acesteia, drepturile bănești ce se cuvin pe perioada destituirii din funcție și până la reintegrare, precum și suma de 800 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței sus menționate s-a arătat că pârâta nu a respectat criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de lege, întrucât nu a avut în vedere cauzele și gravitatea abaterii, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, nu a stabilit gradul de vinovăție al reclamantei și nici nu a avut în vedere comportarea generală a funcționarului public în cauză în anii serviciului. De asemenea, instanța de fond a reținut că întreaga cercetare disciplinară a fost efectuată de o comisie de disciplină nelegal constituită și că actul administrativ atacat este lovit de nulitate și ca urmare, a faptului că, în perioada în care a fost emis, reclamanta se afla în concediu de odihnă întrerupt prin concediu medical.

Împotriva hotărârii curții de apel a formulat recurs în termenul legal, Direcția Regională Vamală Constanța, în numele Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată. A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, apreciindu-se că nu au fost avute în vedere reglementările statutare ale personalului vamal. S-a precizat că prima instanță a reținut în mod greșit nelegalitatea actului administrativ atacat, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât instanța de fond nu a plecat de la raționamentul și mijloacele propuse de către pârâtă, pentru ca apoi să se raporteze la textele legale și principii.

Măsura dispusă de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Ordinul nr. 8116 din 21 decembrie 2005, s-a subliniat, este legală și temeinică, în condițiile în care la data emiterii actului administrativ, comisia de disciplină era legal constituită, iar cercetarea disciplinară a fost realizată integral. Destituirea din funcția publică a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) lit. g) și j) din Legea nr. 188/1999, republicată, ca urmare a nerespectării obligațiilor și sarcinilor ce-i reveneau reclamantei, aferente funcției publice de execuție. Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 81 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, raportul de serviciu se suspendă de drept, atunci când funcționarul public se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condițiile legii, iar conform dispozițiilor art. 35 din același act normativ, în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în discuție. În cauză, așa cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar, reclamanta A.F.

s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 12 decembrie 2005 - 24 decembrie 2005, astfel că măsura încetării raportului de serviciu, prin destituirea din funcția publică dispusă prin Ordinul nr. 8116 din 21 decembrie 2005, emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor, este nelegală, datorită încălcării prevederilor imperative ale art. 35 și art. 81 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. În raport cu această concluzie, avută în vedere și de prima instanță, motivele de recurs ale pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, ce se referă la elementele de legalitate a actului administrativ atacat, sub aspectul realizării integrale și cu respectarea prevederilor normative a cercetării disciplinare și a temeiniciei faptelor caracterizate ca abateri disciplinare, nu se mai impune a fi cercetate.

Așa fiind, apreciind că hotărârea atacată în cauză este legală, pentru considerentele mai sus expuse, urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Direcția Regională Vamală Constanța, în numele Autorității Naționale a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 492/CA din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Constanța împotriva sentinței civile nr. 492/CA din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.