ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3209/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 344 din 5 mai 2006 a Curții de Apel de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 111/2006, a fost admisă contestația numitului B.D. împotriva Ordinului de destituire nr. 63 din 17 ianuarie 2006, emis de Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor. A fost anulat ordinul și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de șef al Biroului Vamal Vama Veche din cadrul Direcției Regionale Vamale Constanța. A fost obligată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite reclamantului, de la data destituirii, până la reintegrarea sa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că destituirea reclamantului s-a dispus pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de supraveghere a perimetrului vamal, cu consecința pătrunderii în țară, nelegal, a unei cantități foarte mari de țigări străine, precum și pentru neefectuarea verificării atente a stocurilor din magazinele duty-free ale SC A.T. SRL. În drept, a reținut instanța, că destituirea s-a dispus pe baza raportului Comisiei de disciplină din cadrul Autorității Naționale a Vămilor nr. 23912/1 din 16 ianuarie 2005 și a referatului nr. 23912/1 din 12 decembrie 2005, întocmit în baza art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003, având ca temei art. 65 alin. (2) lit. g) și j) și alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Analizând legalitatea sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat, pe de o parte, că prin sentința civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel de Apel Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 1372 din 19 aprilie 2006, a fost anulat Ordinul nr. 1684 din 15 iunie 2005 al Autorității Naționale a Vămilor, prin care s-a constituit Comisia de disciplină din cadrul acesteia. Pe de altă parte, a constatat că reclamantul se afla în concediu medical din data de 4 octombrie 2005 și în continuare, inclusiv la data la care a fost destituit. Pe baza acestor două elemente formale de nelegalitate a ordinului, instanța a dispus anularea măsurii disciplinare. Împotriva acestei sentințe, a formulat în termen recursul de față, Direcția Regională Vamală Constanța, în baza mandatului (Ordin Circular nr. 948/2004), acordat de Autoritatea Națională a Vămilor.

Recurenta susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât a dat o interpretare total eronată unor texte de lege, dar a și ignorat reglementările statutare ale personalului vamal pe care le-a încălcat reclamantul. Consideră recurenta, că cele două motive de anulare a ordinului: comisia disciplinară nelegal constituită și cercetarea disciplinară efectuată, când reclamantul era în concediu medical, nu sunt reale. Pe de o parte, susține că la data când s-a emis ordinul, Comisia de disciplină era legal constituită. Pe de altă parte, arată că cercetarea disciplinară a fost îngreunată chiar de către reclamant, prin concediile medicale repetate pe care le-a luat, împiedicând, astfel, autoritatea vamală să ia măsurile care se impuneau.

Consideră recurenta că, în principiu, concediile medicale luate în mod repetat, justificat sau nu, fac ca faptele săvârșite de funcționarii publici să nu mai poată fi cercetate, sancționarea lor fiind imposibilă. Susține recurenta că în cadrul procedurii de cercetare disciplinară - administrativă s-a efectuat legal citarea reclamantului prin fax, existând confirmarea primirii lui la Biroul Vamal Urziceni, unde el trebuia să-și desfășoare activitatea în prezent. Asupra fondului, arată recurenta, că sancțiunea a fost temeinică în raport cu faptele săvârșite de reclamant, dovedite prin înscrisurile depuse în dosar. Sunt redate în detaliu constatările echipei comune de control din 29 septembrie 2005, precum și cele ale comisiei disciplinare.

Recursul nu se fondează. 1. Potrivit art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (3) lit. b) - e), deci inclusiv destituirea din funcția publică, se aplică de către conducătorul autorității publice, la propunerea comisiei de disciplină. Iar conform art. 67 alin. (2), reprezentanții comisiei de disciplină sunt desemnați prin votul majorității funcționarilor publici din autoritatea în cadrul căreia ea se constituie. Dispozițiile ambelor texte sunt imperative, iar în speță s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că respectiva comisie de disciplină nu a funcționat legal, întrucât nu fusese respectată procedura de desemnare a membrilor ei. Acesta a fost unul dintre motivele formale de nulitate a actului, reținute în mod corect de prima instanță.

2. Pe de altă parte, potrivit art. 35 din Legea nr. 188/1999, în perioada concediilor de boală, raporturile de serviciu nu pot înceta decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Așadar, ipoteza destituirii funcționarului în perioada acestui concediu este inadmisibilă, măsura fiind nulă de drept, conform acestui text. Acesta este al doilea motiv formal de nulitate a actului reținut în mod corect de instanța de fond. Supozițiile recurentei, privind caracterul „premeditat” al concediilor luate de reclamant și intenția acestuia din urmă ca, pe această cale, să se sustragă sancționării, nu pot fi reținute. Până la înscrierea în fals în contra certificatelor de concediu medical, aceste acte rămân valabile și constată o situație de fapt cu efecte juridice de protecție a titularului lor, sub incidența art. 35 din Legea nr. 188/1999.

3. Ambele aspecte de ordin formal care au atras nulitatea actului de sancționare, fac imposibilă (și inutilă) analiza temeiniciei măsurii disciplinare luate prin ordinul emis de Autoritatea Națională a Vămilor. Ca urmare, argumentele din recurs privind existența și gravitatea abaterilor săvârșite de reclamant, nu pot face obiectul controlului instanței de recurs, întrucât nu au făcut obiectul cercetării judecătorești nici la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Constanța, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 344/CA din 5 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 octombrie 2006.