ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 23 ianuarie 2006 reclamanta B.A. a solicitat constatarea nulității absolute sau anularea ordinului nr. 8113 din 21 decembrie 2005 emis de A.N.A.F. – A.N.V., obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și recalculate, reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului, plus cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că ordinul nr. 8113 din 21 decembrie 2005, emis de către A.N.A.V. este lovit de nulitate absolută, în considerarea prevederilor art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, pentru că elementele arătate la lit. b), c) și e) din art. 35 trebuiau specificate în mod obligatoriu în cuprinsul Ordinului.

Faptul că, acestea lipsesc, conduce la nulitatea absolută a acestui act administrativ, act prin care s-a dispus destituirea din funcție. Prin decizia nr. 1582 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 2864/2005, Comisia de disciplină a fost declarată abuzivă și prin urmare, toate actele întreprinse de o astfel de comisie, incluzând și cercetarea administrativă efectuată în prezenta speță, sunt lovite de nulitate, purtând în ele viciile care afectau și modalitatea de funcționare a Comisiei de disciplină.

Un alt aspect esențial care dovedește nelegalitatea actului în baza căruia s-a dispus destituirea din funcția deținută, arată reclamanta, este acela că la data emiterii ordinului în discuție (21 decembrie 2005), autoturismele identificate de poliție ca transportând băuturi alcoolice și țigări care nu aveau aplicate banderole de marcaj, nu au pătruns prin punctul vamal Vama Veche, situație care se poate verifica în evidențele poliției de frontieră.

S-a mai arătat că la individualizarea sancțiunii disciplinare trebuia să se țină seama de mai multe aspecte, precum cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, gradul de vinovăție, comportarea generală în timpul serviciului, existența în antecedente a altor sancțiuni disciplinare, etc. Pentru activitatea desfășurată în funcția de inspector vamal, reclamanta a primit calificative bune și foarte bune, astfel cum rezultă din rapoartele de evaluare depuse, a primit salarii de merit, nu a avut manifestări care să aducă atingere Autorității vamale și a respectat regimul privind incompatibilitatea și conflictul de interese, așa cum este el reglementat de Legea nr. 188/1999. Reclamanta a susținut că mențiunile din referatul nr. 23912/9 din 30 noiembrie 2005, conform cărora există suspiciuni că mărfurile constatate de organele de poliție ale Municipiului Mangalia ar proveni din stocurile magazinului regim duty-free aparținând SC A.T.

SRL, respectiv din mărfurile antrepozitate, la data de 28 septembrie 2005, cu D.V.I. (I.M.) nr. 717 din 28 septembrie 2005, pentru cantitatea totală de 3100 cartoane țigarete marca Plugarul și 5000 cartoane țigarete marca BT., sunt vagi și nesusținute de probe. S-a mai arătat că nu există nici un ordin de serviciu care să-i extindă atribuțiile reclamantei la efectuarea de verificări a stocurilor mărfurilor destinate comercializării în magazine în regim duty free pentru zona de supraveghere vamală a Biroului Vamal Vama Veche, iar în fișa postului nu sunt cuprinse astfel de atribuții. Prin sentința civilă nr. 960/2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, s-a anulat ordinul atacat, reclamanta a fost reintegrată în funcția publică deținută anterior, pârâta a fost obligată la plata salariilor indexate, majorate și recalculate și la 3605 lei (RON) cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că ordinul nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, condiție impusă de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003 și de asemenea, este nul, întrucât actele efectuate de Comisia de disciplină sunt nule, având în vedere că prin sentința civilă nr. 1582/4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 1372 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat O.A.N.V. nr. 1684/2005 prin care s-a înființat Comisia de disciplină. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen A.N.V.

În motivarea recursului, în esență, s-a arătat: că la data emiterii ordinului contestat, 21 decembrie 2005, sentința civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005 nu era irevocabilă, executarea sa era suspendată prin efectul recursului declarat, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; că art. 35 din H.G. nr. 1210/2003 nu prevede obligativitatea motivării respingerii obiecțiunilor formulate de către funcționarul public cu ocazia cercetării disciplinare prealabile și că apărările funcționarului public au fost pe larg dezvoltate în raportul nr. 70869 din 12 decembrie 2005 și în referatul nr. 23912/2005. În continuare recurenta a descris situația de fapt, care însă nu a fost analizată de instanță întrucât sentința a fost pronunțată bazându-se pe motive de nulitate (nelegalitate) ale actului atacat, astfel încât Curtea nu va avea în vedere această motivare.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului față de soluția adoptată de instanța de fond și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că prin ordinul nr. 8113 din 21 decembrie 2005, emis de pârâtă, s-a dispus destituirea reclamantei, inspector vamal superior la B.V.V.V., din funcția publică deținută, în baza art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 republicată.

Din cuprinsul ordinului se reține că acesta s-a întemeiat pe raportul nr. 70869 din 12 decembrie 2005 întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V., care a analizat dosarul nr. 115/2005 având ca obiect sesizarea nr. 23012/2 din 4 octombrie 2005 formulată de conducătorul instituției, în baza notei de prezentare întocmită de Serviciul verificări interne, din cadrul A.N.V., cu referire la reclamantă, act din care rezultă faptul că aceasta nu și-ar fi respectat atribuțiile de serviciu cu privire la supravegherea perimetrului vamal Vama Veche, în sensul că prin neefectuarea controlului fizic s-a permis intrarea în țară a unei cantități foarte mari de țigarete marca „Plugarul” fără respectarea dispozițiilor legale cu privire la vămuirea mărfurilor; și prin neefectuarea unei verificări atente a stocurilor mărfurilor destinate comercializării în magazine în regim duty-free aparținând SC A.T.

SRL s-a permis gestionarilor magazinului duty-free să întocmească frecvent bonuri fictive cu privire la mărfurile comercializate; referatul nr. 23912/2 din 30 noiembrie 2005 întocmit în baza art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003, la care au fost formulate obiecțiuni care au fost respinse, aspect reținut în procesul-verbal nr. 70869/12 decembrie 2005. Conform art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public trebuie să se menționeze, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.

În cuprinsul ordinului contestat nu se face nici o referire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei concretizate în obiecțiunile înregistrate la A.N.V. sub nr. 70869 din 5 decembrie 2005, arătându-se numai că au fost respinse în tot și făcându-se trimitere la procesul-verbal nr. 70869 din 12 decembrie 2005. Prin referatul din data de 30 noiembrie 2005, întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V. prin O.A.N.V. nr. 1684/2005, în urma audierii reclamantei, consemnată în procesul-verbal nr. 23.912/2 din 24 octombrie 2005, s-a constatat săvârșirea unei abateri disciplinare. Împotriva constatărilor și concluziilor acestui referat, reclamanta a formulat obiecțiuni înregistrate la A.N.V.

sub nr. 70869 din 5 decembrie 2005. Prin procesul-verbal nr. 70869 din 12 decembrie 2005, Comisia de disciplină, urmare analizei în ședința din data de 12 decembrie 2005, a hotărât respingerea obiecțiunilor, fără a face nici o mențiune referitoare la motivele pentru care Comisia a apreciat că obiecțiunile sunt neîntemeiate. Ulterior, prin Raportul întocmit, la data de 12 decembrie 2005, Comisia de disciplină a propus destituirea din funcția publică a reclamantei. În cuprinsul acestui Raport se face mențiunea că reclamanta a fost audiată, așa cum rezultă din procesul – verbal nr. 23.912/2 din 24 octombrie 2005, că reclamanta a formulat obiecțiuni înregistrate la A.N.V. sub nr. 70869 din 5 decembrie 2005, și că prin procesul-verbal nr. 70869 din 12 decembrie 2005 obiecțiunile au fost respinse, fără a se menționa nici de această dată motivele pentru care s-a luat decizia respingerii obiecțiunilor.

Așadar, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă nu sunt arătate nici în actul de destituire și nici în actele premergătoare. Deși recurenta pretinde că apărările petentei au fost pe larg dezvoltate în raportul nr. 70869 din 12 decembrie 2005 și în referatul nr. 23912/2005, din examinarea acestor acte se constată că niciunde nu se arată care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei. Față de această situație operează nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, astfel încât soluția instanței de fond este legală.

Referitor la al doilea motiv de nulitate reținut de instanță, anularea actului de înființare a Comisiei de disciplină, Curtea apreciază că nu putea fi reținut, întrucât la data emiterii ordinului de destituire, decembrie 2005, executarea sentinței civile nr. 1582 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, era suspendată în baza declarării recursului de către A.N.V., conform dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Deși acest motiv de recurs este fondat, sentința nu poate fi desființată întrucât este legală față de primul motiv de nulitate a Ordinului nr. 8113/2005 al A.N.V., astfel cum s-a analizat mai sus. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins, ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 960 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.