ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 190/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 23 ianuarie 2006 reclamanta B.A. a solicitat constatarea nulității

absolute sau anularea ordinului nr. 8113 din 21 decembrie 2005 emis de A.N.A.F.

– A.N.V., obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și

recalculate, reintegrarea în funcția publică deținută anterior emiterii

ordinului, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că ordinul nr. 8113 din 21 decembrie 2005, emis de către A.N.A.V. este

lovit de nulitate absolută, în considerarea prevederilor art. 35 alin. (2) din H.G.

nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a

comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, pentru

că elementele arătate la lit. b), c) și e) din art. 35 trebuiau specificate în

mod obligatoriu în cuprinsul Ordinului. Faptul că, acestea lipsesc, conduce la

nulitatea absolută a acestui act administrativ, act prin care s-a dispus

destituirea din funcție.

Prin decizia nr. 1582 din 4

octombrie 2005 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 2864/2005,

Comisia de disciplină a fost declarată abuzivă și prin urmare, toate actele întreprinse

de o astfel de comisie, incluzând și cercetarea administrativă efectuată în

prezenta speță, sunt lovite de nulitate, purtând în ele viciile care afectau și

modalitatea de funcționare a Comisiei de disciplină.

Un alt aspect esențial care

dovedește nelegalitatea actului în baza căruia s-a dispus destituirea din

funcția deținută, arată reclamanta, este acela că la data emiterii ordinului în

discuție (21 decembrie 2005), autoturismele identificate de poliție ca

transportând băuturi alcoolice și țigări care nu aveau aplicate banderole de

marcaj, nu au pătruns prin punctul vamal Vama Veche, situație care se poate

verifica în evidențele poliției de frontieră.

S-a mai arătat că la

individualizarea sancțiunii disciplinare trebuia să se țină seama de mai multe

aspecte, precum cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, gradul de

vinovăție, comportarea generală în timpul serviciului, existența în antecedente

a altor sancțiuni disciplinare, etc. Pentru activitatea desfășurată în funcția

de inspector vamal, reclamanta a primit calificative bune și foarte bune,

astfel cum rezultă din rapoartele de evaluare depuse, a primit salarii de

merit, nu a avut manifestări care să aducă atingere Autorității vamale și a

respectat regimul privind incompatibilitatea și conflictul de interese, așa cum

este el reglementat de Legea nr. 188/1999.

Reclamanta a susținut că

mențiunile din referatul nr. 23912/9 din 30 noiembrie 2005, conform cărora

există suspiciuni că mărfurile constatate de organele de poliție ale

Municipiului Mangalia ar proveni din stocurile magazinului regim duty-free

aparținând SC A.T. SRL, respectiv din mărfurile antrepozitate, la data de 28

septembrie 2005, cu D.V.I. (I.M.) nr. 717 din 28 septembrie 2005, pentru

cantitatea totală de 3100 cartoane țigarete marca Plugarul și 5000 cartoane

țigarete marca BT., sunt vagi și nesusținute de probe.

S-a mai arătat că nu există

nici un ordin de serviciu care să-i extindă atribuțiile reclamantei la

efectuarea de verificări a stocurilor mărfurilor destinate comercializării în

magazine în regim duty free pentru zona de supraveghere vamală a Biroului Vamal

Vama Veche, iar în fișa postului nu sunt cuprinse astfel de atribuții.

Prin sentința civilă nr. 960/2006

a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea

a fost admisă, s-a anulat ordinul atacat, reclamanta a fost reintegrată în

funcția publică deținută anterior, pârâta a fost obligată la plata salariilor

indexate, majorate și recalculate și la 3605 lei (RON) cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că

ordinul nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate

de reclamantă, condiție impusă de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G.

nr. 1210/2003 și de asemenea, este nul, întrucât actele efectuate de Comisia de

disciplină sunt nule, având în vedere că prin sentința civilă nr. 1582/4

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 1372 din 19 aprilie 2006 a Înaltei Curții

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

anulat O.A.N.V. nr. 1684/2005 prin care s-a înființat Comisia de disciplină.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen A.N.V.

În motivarea recursului, în

esență, s-a arătat: că la data emiterii ordinului contestat, 21 decembrie 2005,

sentința civilă nr. 1582 din 4 octombrie 2005 nu era irevocabilă, executarea sa

era suspendată prin efectul recursului declarat, conform art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004; că art. 35 din H.G. nr. 1210/2003 nu prevede

obligativitatea motivării respingerii obiecțiunilor formulate de către

funcționarul public cu ocazia cercetării disciplinare prealabile și că

apărările funcționarului public au fost pe larg dezvoltate în raportul nr. 70869

din 12 decembrie 2005 și în referatul nr. 23912/2005. În continuare recurenta a

descris situația de fapt, care însă nu a fost analizată de instanță întrucât

sentința a fost pronunțată bazându-se pe motive de nulitate (nelegalitate) ale

actului atacat, astfel încât Curtea nu va avea în vedere această motivare.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului față de soluția adoptată de instanța de fond și având

în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea apreciază că

recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că prin ordinul nr. 8113 din 21 decembrie 2005, emis de pârâtă,

s-a dispus destituirea reclamantei, inspector vamal superior la B.V.V.V., din

funcția publică deținută, în baza art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999

republicată.

Din cuprinsul ordinului se

reține că acesta s-a întemeiat pe raportul nr. 70869 din 12 decembrie 2005

întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V., care a analizat

dosarul nr. 115/2005 având ca obiect sesizarea nr. 23012/2 din 4 octombrie 2005

formulată de conducătorul instituției, în baza notei de prezentare întocmită de

Serviciul verificări interne, din cadrul A.N.V., cu referire la reclamantă, act

din care rezultă faptul că aceasta nu și-ar fi respectat atribuțiile de

serviciu cu privire la supravegherea perimetrului vamal Vama Veche, în sensul

că prin neefectuarea controlului fizic s-a permis intrarea în țară a unei

cantități foarte mari de țigarete marca „Plugarul” fără respectarea

dispozițiilor legale cu privire la vămuirea mărfurilor; și prin neefectuarea

unei verificări atente a stocurilor mărfurilor destinate comercializării în

magazine în regim duty-free aparținând SC A.T. SRL s-a permis gestionarilor

magazinului duty-free să întocmească frecvent bonuri fictive cu privire la

mărfurile comercializate; referatul nr. 23912/2 din 30 noiembrie 2005 întocmit

în baza art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 1210/2003, la care au fost formulate

obiecțiuni care au fost respinse, aspect reținut în procesul-verbal nr. 70869/12

decembrie 2005.

Conform art. 35 alin. (2) lit.

c) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de

disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor

publice, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public trebuie

să se menționeze, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au

fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării

disciplinare prealabile.

În cuprinsul ordinului

contestat nu se face nici o referire la motivele pentru care au fost înlăturate

apărările reclamantei concretizate în obiecțiunile înregistrate la A.N.V. sub nr.

70869 din 5 decembrie 2005, arătându-se numai că au fost respinse în tot și

făcându-se trimitere la procesul-verbal nr. 70869 din 12 decembrie 2005.

Prin referatul din data de

30 noiembrie 2005, întocmit de Comisia de disciplină organizată la nivelul A.N.V.

prin O.A.N.V. nr. 1684/2005, în urma audierii reclamantei, consemnată în

procesul-verbal nr. 23.912/2 din 24 octombrie 2005, s-a constatat săvârșirea

unei abateri disciplinare.

Împotriva constatărilor și

concluziilor acestui referat, reclamanta a formulat obiecțiuni înregistrate la

A.N.V. sub nr. 70869 din 5 decembrie 2005. Prin procesul-verbal nr. 70869 din 12

decembrie 2005, Comisia de disciplină, urmare analizei în ședința din data de

12 decembrie 2005, a hotărât respingerea obiecțiunilor, fără a face nici o

mențiune referitoare la motivele pentru care Comisia a apreciat că obiecțiunile

sunt neîntemeiate.

Ulterior, prin Raportul

întocmit, la data de 12 decembrie 2005, Comisia de disciplină a propus

destituirea din funcția publică a reclamantei.

În cuprinsul acestui Raport

se face mențiunea că reclamanta a fost audiată, așa cum rezultă din procesul –

verbal nr. 23.912/2 din 24 octombrie 2005, că reclamanta a formulat obiecțiuni

înregistrate la A.N.V. sub nr. 70869 din 5 decembrie 2005, și că prin

procesul-verbal nr. 70869 din 12 decembrie 2005 obiecțiunile au fost respinse,

fără a se menționa nici de această dată motivele pentru care s-a luat decizia

respingerii obiecțiunilor.

Așadar, motivele pentru care

au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă nu sunt arătate nici în

actul de destituire și nici în actele premergătoare.

Deși recurenta pretinde că

apărările petentei au fost pe larg dezvoltate în raportul nr. 70869 din 12

decembrie 2005 și în referatul nr. 23912/2005, din examinarea acestor acte se

constată că niciunde nu se arată care sunt motivele pentru care au fost

înlăturate apărările reclamantei.

Față de această situație

operează nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G.

nr. 1210/2003, astfel încât soluția instanței de fond este legală.

Referitor la al doilea motiv

de nulitate reținut de instanță, anularea actului de înființare a Comisiei de

disciplină, Curtea apreciază că nu putea fi reținut, întrucât la data emiterii

ordinului de destituire, decembrie 2005, executarea sentinței civile nr. 1582

din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, era suspendată în baza declarării recursului de către

A.N.V., conform dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deși acest motiv de recurs

este fondat, sentința nu poate fi desființată întrucât este legală față de

primul motiv de nulitate a Ordinului nr. 8113/2005 al A.N.V., astfel cum s-a

analizat mai sus.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins, ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de

ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 960 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2007.