ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2008

HOTĂRÂRE
17.06.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții primarul Municipiului Timișoara

și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâta SC

reprezentând debit aferent concesiunii, majorări și penalități calculate până

la data de 15 decembrie 2004, rezilierea contractului de concesiune din 25

iunie 2003.

Prin sentința nr. 130

din 18 ianuarie 2007 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, obligând

pârâta la plata sumei de 716.434 lei reprezentând redevență neachitată.

În cauză s-a efectuat

o expertiză, în care s-a stabilit, în baza art. 9 și 10 din contractul de

concesiune, valoarea redevenței, actualizată cu rata inflației. Cu privire la

tarifele pentru serviciile funerare, care s-au majorat în anul 2004 prin Hotărârea

Consiliului Local Municipal Timișoara din 24 februarie 2004 cu 7,7%, fiind

nerespectate prevederile contractului de concesiune, procentul fiind mai mic

decât rata inflației, instanța a reținut că pârâta nu este în culpă în

executarea greșită a obligației sale.

Reclamanții și pârâta

au declarat apel împotriva sentinței nr. 130 din 18 ianuarie 2007 a

Tribunalului Timiș.

În motivarea

apelului, reclamanții au susținut că prima instanță în mod eronat a stabilit că

reclamanții nu și-au respectat obligațiile din contractul de concesiune în

sensul că nu i-au permis pârâtei tarife majorate la serviciile prestate arătând

că atât tarifele pentru servicii funerare cât și redevența au fost actualizate

prin Hotărârea Consiliului Local nr. 36/2004 și că nu s-au restituit

cheltuielile efectuate cu taxa de timbru.

Pârâta apelantă

susține că instanța de fond eronat a reținut că redevența s-a majorat cu 15,7%

- rata inflației și a obligat-o la plata sumei de 716.434 lei în loc de 437.961

lei.

Prin Decizia nr. 190

din 20 septembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelurile declarate de reclamanți și pârâtă precum și

cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.

Instanța de fond a

ținut seama de prevederile art. 9 și 10 din contractul de concesiune cât și de

Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004 prin care pârâta a fost pusă

în situația de a executa servicii la tarife scăzute iar în ceea ce privește

rezoluțiunea contractului de concesiune, se constată și culpa reclamanților

care au modificat unilateral contractul de concesiune, în sensul că au majorat

prin hotărâre redevența fără a ține seama de procentul real de creștere a

prețurilor asupra serviciilor funerare prestate de pârâta concesionară.

De asemenea s-a

înlăturat de către instanța de apel și critica privind neacordarea

penalităților deoarece reclamanții nu au comunicat toată documentația pârâtei,

conform art. 12 din contract, din care să rezulte cărui fapt i se datorează

majorările de redevență și care este temeiul lor juridic.

În ceea ce privește

apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că în cauză s-a efectuat o expertiză

în care s-a stabilit suma datorată pentru anii 2004 și 2005, la calcularea

redevenței ținându-se seama de art. 9 alin. (1) și art. 16 lit. l) din

contractul de concesiune, precum și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr.

36/2004.

Împotriva Deciziei nr.

190 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, au declarat recurs reclamanții și pârâta.

Recurenții reclamanți

susțin în motivarea recursului în temeiul art. 304 punct 8 și 9 C. proc. civ.

că în mod eronat instanțele au reținut că redevența a fost modificată

unilateral, că nu s-a comunicat pârâtei valoarea redevenței și nu au asigurat

cunoașterea și aplicarea hotărârilor Primăriei Municipiului Timișoara și că nu

sunt de acord cu expertiza și răspunsul la obiecțiuni și își mențin punctul de

vedere din acțiune, precizări și obiecțiunile la expertiză, în ceea ce privește

cuantumul penalităților.

De asemenea,

reclamanții solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

reprezentând taxa de timbru, achitată la fond, deoarece acțiunea a fost pornită

și datorită culpei pârâtei.

Pârâta, a solicitat,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei, admiterea

apelului, susținând că a fost obligată la plata unei redevențe prea mari,

716.434 lei; calculată prin aplicarea unui procent de 15,7% față de 7,5% cu cât

au fost majorate tarifele pentru serviciile concesionate și că suma datorată cu

titlu de redevență este de 437.961 lei.

Recursurile sunt

nefondate.

În ceea ce privește

recursul reclamanților se constată că susținerile acestora sunt nefondate,

instanțele au ținut seama de prevederile art. 9 și 10 din contractul de

concesiune și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004, care

statuează actualizarea anuală a redevenței în funcție de rata inflației, dar

modificarea s-a făcut unilateral, iar penalitățile nu sunt datorate de către

pârâtă, deoarece dificultățile în ceea ce privește plata redevenței se

datorează și reclamanților.

Cu privire la

cheltuielile de judecată, se constată că a fost admisă cererea de reexaminare a

taxei de timbru în sensul că s-a constatat că reclamanții nu datorează taxa de

timbru, care trebuie să fie restituită.

De asemenea,

criticile formulate de pârâtă nu pot fi reținute, cuantumul redevenței fiind

cel stabilit în raportul de expertiză ce a fost însușit de instanță, expertul

luând în calcul rata anuală a inflației, astfel cum s-a stabilit în art. 10 din

contractul de concesiune.

În consecință,

recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Respinge recursurile

declarate de reclamanții primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 190 din 20 septembrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și

pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2118/2012
Ședința publică de la 25 aprilie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: La data de 13 iulie 2010, reclamanții MUNICIPIUL TIMIȘOARA reprezentat prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T
ÎCCJ 2010-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 766/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2007 Municipiul Timișoara prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului T
ÎCCJ 2009-05-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1608/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 253 din 9 mai 2008, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prescripției dreptului la acț
ÎCCJ 2009-01-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 100/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1369 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 9357/325/2006 s-a admis în parte acțiunea formulată de rec
ÎCCJ 2013-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 953/2013
reclamantul Municipiul Timișoara prin Primar, în calitate de concedent și pârâta SC D.G.N.D.N. SA Târgu-Mureș, sucursala Timișoara, în calitate de concesionară, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 11 din 31 octombrie 2003, având ca ob
Sursă