ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanții primarul Municipiului Timișoara
și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâta SC
C. SRL Timișoara solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 229.084,4 lei
reprezentând debit aferent concesiunii, majorări și penalități calculate până
la data de 15 decembrie 2004, rezilierea contractului de concesiune din 25
iunie 2003.
Prin sentința nr. 130
din 18 ianuarie 2007 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, obligând
pârâta la plata sumei de 716.434 lei reprezentând redevență neachitată.
În cauză s-a efectuat
o expertiză, în care s-a stabilit, în baza art. 9 și 10 din contractul de
concesiune, valoarea redevenței, actualizată cu rata inflației. Cu privire la
tarifele pentru serviciile funerare, care s-au majorat în anul 2004 prin Hotărârea
Consiliului Local Municipal Timișoara din 24 februarie 2004 cu 7,7%, fiind
nerespectate prevederile contractului de concesiune, procentul fiind mai mic
decât rata inflației, instanța a reținut că pârâta nu este în culpă în
executarea greșită a obligației sale.
Reclamanții și pârâta
au declarat apel împotriva sentinței nr. 130 din 18 ianuarie 2007 a
Tribunalului Timiș.
În motivarea
apelului, reclamanții au susținut că prima instanță în mod eronat a stabilit că
reclamanții nu și-au respectat obligațiile din contractul de concesiune în
sensul că nu i-au permis pârâtei tarife majorate la serviciile prestate arătând
că atât tarifele pentru servicii funerare cât și redevența au fost actualizate
prin Hotărârea Consiliului Local nr. 36/2004 și că nu s-au restituit
cheltuielile efectuate cu taxa de timbru.
Pârâta apelantă
susține că instanța de fond eronat a reținut că redevența s-a majorat cu 15,7%
- rata inflației și a obligat-o la plata sumei de 716.434 lei în loc de 437.961
lei.
Prin Decizia nr. 190
din 20 septembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins apelurile declarate de reclamanți și pârâtă precum și
cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâtă.
Instanța de fond a
ținut seama de prevederile art. 9 și 10 din contractul de concesiune cât și de
Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004 prin care pârâta a fost pusă
în situația de a executa servicii la tarife scăzute iar în ceea ce privește
rezoluțiunea contractului de concesiune, se constată și culpa reclamanților
care au modificat unilateral contractul de concesiune, în sensul că au majorat
prin hotărâre redevența fără a ține seama de procentul real de creștere a
prețurilor asupra serviciilor funerare prestate de pârâta concesionară.
De asemenea s-a
înlăturat de către instanța de apel și critica privind neacordarea
penalităților deoarece reclamanții nu au comunicat toată documentația pârâtei,
conform art. 12 din contract, din care să rezulte cărui fapt i se datorează
majorările de redevență și care este temeiul lor juridic.
În ceea ce privește
apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că în cauză s-a efectuat o expertiză
în care s-a stabilit suma datorată pentru anii 2004 și 2005, la calcularea
redevenței ținându-se seama de art. 9 alin. (1) și art. 16 lit. l) din
contractul de concesiune, precum și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr.
36/2004.
Împotriva Deciziei nr.
190 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, au declarat recurs reclamanții și pârâta.
Recurenții reclamanți
susțin în motivarea recursului în temeiul art. 304 punct 8 și 9 C. proc. civ.
că în mod eronat instanțele au reținut că redevența a fost modificată
unilateral, că nu s-a comunicat pârâtei valoarea redevenței și nu au asigurat
cunoașterea și aplicarea hotărârilor Primăriei Municipiului Timișoara și că nu
sunt de acord cu expertiza și răspunsul la obiecțiuni și își mențin punctul de
vedere din acțiune, precizări și obiecțiunile la expertiză, în ceea ce privește
cuantumul penalităților.
De asemenea,
reclamanții solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
reprezentând taxa de timbru, achitată la fond, deoarece acțiunea a fost pornită
și datorită culpei pârâtei.
Pârâta, a solicitat,
în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei, admiterea
apelului, susținând că a fost obligată la plata unei redevențe prea mari,
716.434 lei; calculată prin aplicarea unui procent de 15,7% față de 7,5% cu cât
au fost majorate tarifele pentru serviciile concesionate și că suma datorată cu
titlu de redevență este de 437.961 lei.
Recursurile sunt
nefondate.
În ceea ce privește
recursul reclamanților se constată că susținerile acestora sunt nefondate,
instanțele au ținut seama de prevederile art. 9 și 10 din contractul de
concesiune și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004, care
statuează actualizarea anuală a redevenței în funcție de rata inflației, dar
modificarea s-a făcut unilateral, iar penalitățile nu sunt datorate de către
pârâtă, deoarece dificultățile în ceea ce privește plata redevenței se
datorează și reclamanților.
Cu privire la
cheltuielile de judecată, se constată că a fost admisă cererea de reexaminare a
taxei de timbru în sensul că s-a constatat că reclamanții nu datorează taxa de
timbru, care trebuie să fie restituită.
De asemenea,
criticile formulate de pârâtă nu pot fi reținute, cuantumul redevenței fiind
cel stabilit în raportul de expertiză ce a fost însușit de instanță, expertul
luând în calcul rata anuală a inflației, astfel cum s-a stabilit în art. 10 din
contractul de concesiune.
În consecință,
recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanții primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al
Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 190 din 20 septembrie 2007 a
Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și
pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 iunie 2008.