ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2169/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Timișoara solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 229.084,4 lei reprezentând debit aferent concesiunii, majorări și penalități calculate până la data de 15 decembrie 2004, rezilierea contractului de concesiune din 25 iunie 2003. Prin sentința nr. 130 din 18 ianuarie 2007 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 716.434 lei reprezentând redevență neachitată. În cauză s-a efectuat o expertiză, în care s-a stabilit, în baza art. 9 și 10 din contractul de concesiune, valoarea redevenței, actualizată cu rata inflației.

Cu privire la tarifele pentru serviciile funerare, care s-au majorat în anul 2004 prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Timișoara din 24 februarie 2004 cu 7,7%, fiind nerespectate prevederile contractului de concesiune, procentul fiind mai mic decât rata inflației, instanța a reținut că pârâta nu este în culpă în executarea greșită a obligației sale. Reclamanții și pârâta au declarat apel împotriva sentinței nr. 130 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Timiș. În motivarea apelului, reclamanții au susținut că prima instanță în mod eronat a stabilit că reclamanții nu și-au respectat obligațiile din contractul de concesiune în sensul că nu i-au permis pârâtei tarife majorate la serviciile prestate arătând că atât tarifele pentru servicii funerare cât și redevența au fost actualizate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 36/2004 și că nu s-au restituit cheltuielile efectuate cu taxa de timbru.

Pârâta apelantă susține că instanța de fond eronat a reținut că redevența s-a majorat cu 15,7% - rata inflației și a obligat-o la plata sumei de 716.434 lei în loc de 437.961 lei. Prin Decizia nr. 190 din 20 septembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelurile declarate de reclamanți și pârâtă precum și cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de pârâtă. Instanța de fond a ținut seama de prevederile art. 9 și 10 din contractul de concesiune cât și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004 prin care pârâta a fost pusă în situația de a executa servicii la tarife scăzute iar în ceea ce privește rezoluțiunea contractului de concesiune, se constată și culpa reclamanților care au modificat unilateral contractul de concesiune, în sensul că au majorat prin hotărâre redevența fără a ține seama de procentul real de creștere a prețurilor asupra serviciilor funerare prestate de pârâta concesionară.

De asemenea s-a înlăturat de către instanța de apel și critica privind neacordarea penalităților deoarece reclamanții nu au comunicat toată documentația pârâtei, conform art. 12 din contract, din care să rezulte cărui fapt i se datorează majorările de redevență și care este temeiul lor juridic. În ceea ce privește apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că în cauză s-a efectuat o expertiză în care s-a stabilit suma datorată pentru anii 2004 și 2005, la calcularea redevenței ținându-se seama de art. 9 alin. (1) și art. 16 lit. l) din contractul de concesiune, precum și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004. Împotriva Deciziei nr. 190 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanții și pârâta.

Recurenții reclamanți susțin în motivarea recursului în temeiul art. 304 punct 8 și 9 C. proc. civ. că în mod eronat instanțele au reținut că redevența a fost modificată unilateral, că nu s-a comunicat pârâtei valoarea redevenței și nu au asigurat cunoașterea și aplicarea hotărârilor Primăriei Municipiului Timișoara și că nu sunt de acord cu expertiza și răspunsul la obiecțiuni și își mențin punctul de vedere din acțiune, precizări și obiecțiunile la expertiză, în ceea ce privește cuantumul penalităților. De asemenea, reclamanții solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, achitată la fond, deoarece acțiunea a fost pornită și datorită culpei pârâtei.

Pârâta, a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei, admiterea apelului, susținând că a fost obligată la plata unei redevențe prea mari, 716.434 lei; calculată prin aplicarea unui procent de 15,7% față de 7,5% cu cât au fost majorate tarifele pentru serviciile concesionate și că suma datorată cu titlu de redevență este de 437.961 lei. Recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește recursul reclamanților se constată că susținerile acestora sunt nefondate, instanțele au ținut seama de prevederile art. 9 și 10 din contractul de concesiune și de Hotărârea Consiliului Local Municipal nr. 36/2004, care statuează actualizarea anuală a redevenței în funcție de rata inflației, dar modificarea s-a făcut unilateral, iar penalitățile nu sunt datorate de către pârâtă, deoarece dificultățile în ceea ce privește plata redevenței se datorează și reclamanților.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se constată că a fost admisă cererea de reexaminare a taxei de timbru în sensul că s-a constatat că reclamanții nu datorează taxa de timbru, care trebuie să fie restituită. De asemenea, criticile formulate de pârâtă nu pot fi reținute, cuantumul redevenței fiind cel stabilit în raportul de expertiză ce a fost însușit de instanță, expertul luând în calcul rata anuală a inflației, astfel cum s-a stabilit în art. 10 din contractul de concesiune. În consecință, recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 190 din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, și pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva aceleiași decizii, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.